ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2081/2013

În temeiul art. 320 ind. 1 alin. (3) C. proc. pen., s-au admis cererile formulate de inculpații S. B., R.S. și C.I.M. în baza art. 320 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen. și dispune ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S. B., la o pedeapsă principală de 1 [un] an închisoare. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 08 noiembrie 2010 și arestul preventiv de la data de 09 noiembrie 2010 și până la 18 noiembrie 2010 inclusiv. În temeiul art. 86 ind. 1 și art. 86 ind. 2 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată de lan și un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86 ind. 3 alin. (1) și 2 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit b din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.S., județul Mehedinți, la o pedeapsă principală de 1 [un] an închisoare. În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă principală de 2 (două) luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și aplicat inculpatului R.S. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 1 [un] an închisoare. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 08 noiembrie 2010 și arestul preventiv de la data de 09 noiembrie 2010 și până la 18 noiembrie 2010 inclusiv. În temeiul art. 86 1 și art. 86 2 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată de lan și un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.M., județul Mehedinți, la o pedeapsă principală de 5 (cinci) luni închisoare. În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă principală de o [una] lună închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și aplicat inculpatului C.I.M. pedeapsa principală cea mai grea, respectiv, 5 (cinci) luni închisoare. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea preventivă din data de 08 noiembrie 2010 și arestul preventiv de la data de 09 noiembrie 2010 și până la 18 noiembrie 2010 inclusiv. În temeiul art. 86 1 și art. 86 2 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și cinci luni, format din pedeapsa aplicată de cinci luni și un termen de 3 ani, urmând ca, în baza art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 86 ind. 4 din C. pen. privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a dispozitivului de mărunțit plante, din material plastic transparent, ridicat de la inculpatul R.S..

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor de bani obținuți din vânzarea drogurilor, după cum urmează: 250 lei de la inculpatul S. B.; 325 lei de la inculpatul R.S.; 75 lei de la inculpatul C.I.M..

S-a constatat că nu se impune confiscarea drogurilor de risc, acestea fiind consumate în procesul analizelor de laborator. 8. în temeiul art. 38 C. proc. pen., a fost disjunsă cauza cu privire la inculpatul M.R.G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41-42 C. pen. II. Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel inculpatul M.R.G. aducând critici de nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța nu a fost legal sesizată fiindcă nu există actul de începere a cercetărilor, potrivit art. 221 cod proc. penală, sau de extindere a urmăririi penale față de inculpat, că nu sunt probe de vinovăție împotriva sa și că, în subsidiar, nu s-a făcut o temeinică individualizare a pedepsei, în raport de criteriile prev. de art. 81 C. pen. Apelul a fost considerat nefondat pentru următoarele motive: Așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond, împotriva inculpatului sunt probe concludente și certe că a comis cu intenție actele materiale de care este acuzat și care constituie elementele constitutive ale infracțiunii pre. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, deși în fața instanței de fond, martorul Ciotîrlă Ion Dorian a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale, susținând că inculpatul M.R.G. nu i-a înmânat droguri, iar plicul respectiv 1-a cumpărat de la un magazin din București, declarația acestuia de revenire asupra celor susținute inițial a fost temeinic înlăturată ca nesinceră de prima instanță, având în vedere cele relatate inițial în cursul urmăririi penale - aceste susțineri fiind credibile deoarece martorul Mărculescu Violeta Raluca și Munteanu Marian nu atestă că asupra acestui martor s-ar fi făcut presiuni de către polițiști pentru a se considera în prezent că ar fi existat un motiv plauzibil la data faptei pentru ca acest martor să facă afirmații necorespunzătoare adevărului -, precum și, faptul că în autoturismul său a fost descoperit un pliculeț din material plastic în care s-au evidențiat doar urme de THC, conform procesului verbal din data de 08 noiembrie 2010 și raportului de constatare tehnico-științifică nr. 91879/10 noiembrie 2010și, nu urme de alte substanțe vegetale. În același timp Curtea de apel a reținut că ceilalți coinculpați au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzați, confirmând astfel și participarea coinculpatului M.R.G., iar coinculpatul Cibanu Ionuț Marian, în declarația din data de 07 noiembrie 2011 a arătat în mod expres, menținând cele susținute inițial, că la comiterea infracțiunii a participat și apelantul inculpat menționat, deoarece de la el a luat drogurile. S-a arătat că aceste afirmații nu sunt singulare ele fiind confirmate de cele ale inculpatului R.S.. Cu privire la susținerea inculpatului că martorul F.S.D. nu ar face afirmații adevărate deoarece ar fi fost folosit în mod constant de poliție în această calitate - aspecte probate de inculpatul apelant cu înscrisuri doveditoare întocmite de organele de cercetare penală în diferite dosare penale - Curtea nu a reținut-o ca fiind întemeiată, deoarece acest martor nu a fost condamnat și nici cercetat pentru comiterea vreunei infracțiunii de mărturie mincinoasă și, pe de altă parte, susținerile acestuia în prezenta cauză se coroborează cu celelalte probe amintite, inclusiv cu recunoașterile apelantului cu ocazia interviului avut cu consilierul de probațiune privitoare la consumul de droguri - referat de evaluare nr. 51/R/11 martie 2011 -, recunoașteri care nu exclud deținerea și vânzarea lor și care contrazic apărarea inculpatului că s-ar ocupa doar de vânzarea de calculatoare și telefoane mobile. Nu a fost reținută nici critica privind nelegala sesizare a instanței fiindcă la dosar există procesul verbal de sesizare din oficiu care-1 vizează pe inculpat și în mod expres infracțiunea pentru care este acesta judecat, chiar dacă se face referire generică la inculpat prin formularea „împreună cu alți tineri" - fila nr. 3 dosar u.p - condiții în care nu se impunea extinderea urmăririi penale cu privire la acest inculpat și nici restituirea la parchet pentru refacerea urmăririi penale, urmărirea penală fiind începută în rem. Nefondată a fost apreciată și critica privind individualizarea pedepsei principale în condițiile în care inculpatul s-a asociat cu persoane ce adoptă conduite deviante, are o situație materială dificilă - aspecte ce rezultă inclusiv din referatul de evaluare indicat ca favorabil inculpatului - astfel că suspendarea condiționată a pedepsei închisorii fără existența unei supravegheri riguroase, potrivit art. 86 3 C. pen., a modului în care inculpatul se comportă și își asigură veniturile necesare traiului nu ar realiza scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori prin decizia penală nr. 223 din data de 26 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.R.G., împotriva sentinței penale nr. 250 din data de 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 3164/101/201. A obligat apelantul inculpat la 320 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției prin Curtea de Apel Craiova. III. Împotriva deciziei penale evocate recurentul inculpat M.R.G. a declarat în termen legal recurs solicitând înaltei Curți de Casație și Justiție achitarea sa, în temeiul art. ll pct. 2 lit. a))- art. 10 litc C. proc. pen. și invocând astfel incidența în cauză a cazului de casare reglementat de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Astfel, apărarea arată că nu s-au conturat probe certe din care să rezulte că inculpatul ar fi comis infracțiunea de care este acuzat, iar în interpretarea materialului probator al cauzei instanțele în mod eronat au înlăturat ca nesincere declarații ale unor martori, favorabile inculpatului, reținând însă declarațiile unor martori necredibili, precum F.S.D., C.I.M.. Apărătorul din oficiu desemnat recurentului inculpat susține că prin condamnarea inculpatului s-a produs o gravă eroare de fapt, situația de fapt stabilită prin hotărârile atacate fiind contrară probelor dosarului. În opinia apărării, probele de vinovăție sunt nesigure și contradictorii, creând o îndoială rațională cu privire la veridicitatea lor, îndoială ce profită inculpatului, sens în care învederează aspecte probatorii precum revenirea asupra declarațiilor inițiale a martorului Ciotîrlă Ion Dorian, calitatea de colaborator cu organele judiciare a martorului F.S.D.. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate atât prin prisma criticilor invocate, a cazului de casare pretins a fi incident în cauză, cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție expune: Situația de fapt a fost corect reținută de cele două instanțe, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul M.R.G. fiind corespunzătoare situației de fapt reținute . A rezultat astfel că inculpatul M.R.G., în baza unei rezoluții infracționale unice, a oferit numitului Ciotârlă Ion Dorian un mugur de cannabis și a vândut, cu suma de 250 lei, numiților R.S. și C.I.M., cantitatea de 1,92 gr, 1,07 gr cannabis și 0,42 gr cannabis, probele cauzei, administrate în mod complet și interpretate corespunzător de instanțe, demonstrând, dincolo de orice îndoială ce ar fi putut profita inculpatului, vinovăția acestuia. Contrar susținerilor apărării și în deplin acord cu instanțele inferioare, înalta Curte de Casație și Justiție, în urma propriului demers analitic, constată că în cauză nu persistă îndoială, ci dimpotrivă, probele de vinovăție au caracter de certitudine. În plan probatoriu se impune a observa că în cursul urmăririi penale, martorul C.I.D. a declarat că inculpatul M.R.G. i-a înmânat droguri. Deși a revenit în fața instanței fondului asupra declarației, în mod corect, la evaluarea materialului probator al cauzei, instanța a avut în vedere informațiile pe care acest martor le-a adus inițial organelor de urmărire penală, atâta timp cât asupra sa nu s-a exercitat vreo presiune și, pe de altă parte, nu s-a identificat vreo rațiune care să-1 îndreptățească pe acesta a reveni asupra celor precizate. în același registru probator se înscriu declarațiile coinculpaților cauzei care au recunoscut în totalitate faptele deduse judecății- invocând dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., confirmând astfel participația penală a inculpatului M.R.G. și oferind detalii suficiente în acest sens. Aspectele înfățișate de către recurentul inculpat cu referire la lipsa de credibilitate a martorului F.S.D., pretinsa folosire a acestui martor de către organele de cercetare penală în dovedirea acuzațiilor în diverse dosare penale sunt lipsire de fundament atâta vreme cât susținerile martorului se coroborează cu celelalte probe. Este știut că prin aprecierea probelor ca operație finală a acțiunii de probațiune, organele judiciare determină măsura în care probele le formează încrederea că sunt în concordanță cu adevărul în sensul că faptele și împrejurările de fapt la care se referă au avut sau nu loc în realitatea obiectivă. În prezenta cauză, instanțele au respectat cerințele în aprecierea probelor, procedând - în aflarea adevărului și corecta aplicare a legii penale-la o evaluare completă și justă a probelor administrate și ajungând în final la certitudine. Martorii audiați în cauză - C.I.D. și F.S.D., coinculpații cauzei, prin declarațiile lor, dar și rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de LCAPD din cadrul IGPR au oferit informații cu caracter convingător și suficient cu privire la comiterea de către inculpatul M.R.G. a actelor specifice de vânzare și oferire de droguri de risc altor persoane. În virtutea considerentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate constata, așa cum apărarea solicită, că în cauză, prin condamnarea inculpatului s-ar fi produs o gravă eroare de fapt datorită unei necomplete și greșite aprecieri a probelor, prin denaturarea lor, ci, dimpotrivă, apreciază, așa cum instanțele au făcut-o, că prezumția de nevinovăție, regulă de reglementare a sarcinii probațiunii, a fost răsturnată. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp.art. 38515 pct. l lit. b)) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.G. împotriva deciziei penale nr. 223 din data de 26 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.