ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 284/ CA din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta E.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, ca nefondată, prin care a solicitat anularea Hotărârii din 9 aprilie 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 august 1945, în localitatea Corbu, Județul Constanța, unde s-a stabilit cu familia sa după strămutare, dar ulterior perioadei reglementate de Legea nr. 189/2000 (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945). Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 , cu modificările ulterioare, deoarece s-a născut ulterior perioadei 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzute de lege pentru care s-a stabilit existența persecuției etnice. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta E.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivul de recurs încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea sa, întrucât, dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 , cu modificările ulterioare nu menționează și nu disting în mod expres ca persoana care a avut de suferit persecuții din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării. A mai precizat că a fost concepută în perioada strămutării, iar persecuția a subzistat pe toată perioada, motiv pentru care și ea a avut de suferit. Intimata - pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța nu a formulat întâmpinare. Analizând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „ beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice”, fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Este foarte adevărat că, în mod constant, în practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost strămutați în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzută de lege, pentru care s-a stabilit existența persecuției etnice și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a reținut în mod întemeiat că reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut ulterior perioadei reglementate de Legea nr. 189/2000 (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), respectiv la data de 10 august 1945, în localitatea Corbu, Județul Constanța, unde s-a stabilit cu familia sa după strămutare. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază ca nefondată critica recurentei care susține că textul art. 1 din O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 nu distinge și nu precizează în mod expres ca persoana care a avut de suferit din motive etnice să fie născută chiar în momentul strămutării.

Așa cum rezultă din titlul și din cuprinsul art. 1 al O.G nr. 105/1999, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice . Cum actul normativ sus menționat prevede că data limită a perioadei pentru care o persoană persecutată poate beneficia de anumite drepturi este 6 martie 1945 iar data nașterii recurentei-reclamante este 10 august 1945 , în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile art. 1 din O.G nr. 105/1999, nerecunoscând acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru o perioadă al cărei moment de început s-ar situa în afara limitelor prevăzute de lege . Față de cele arătate, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de E.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.I. împotriva sentinței civile nr. 274/ CA din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.