ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamantul B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul

că împreună cu părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Curtea de Apel Cluj

prin sentința civilă nr. 354 din 6 iulie 2009 a admis acțiunea reclamantului, a

anulat hotărârea atacată și a constatat că reclamantul are calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Hotărând astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această

lege.

Instanța de fond a reținut

că reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile legii

arătate, întrucât atât declarațiile de martor aflate la dosar, cât și

înscrisurile doveditoare prezentate relevă împrejurarea că reclamantul împreună

cu familia acestuia au părăsit localitatea de domiciliu sat Remetea, comuna

Meteș, Județul Alba și s-au refugiat în localitatea Cluj - Napoca, Județul Cluj,

ca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în

care Legea nr. 189/2000 stabilește expres și limitativ categoriile de persoane

care beneficiază de dispozițiile legale susmenționate.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și

a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în

situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei

juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești”.

Din materialul

probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul - reclamant a suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de

lege, în sensul că persoana a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond

cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea

instanței de fond urmează a fi menținută.

A admite teza

recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu

între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați,

ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de

natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în

fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos

distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat

constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al

egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice

similare.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.

354 din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.