ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat faptul că împreună cu părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege. Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 354 din 6 iulie 2009 a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea atacată și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile legii arătate, întrucât atât declarațiile de martor aflate la dosar, cât și înscrisurile doveditoare prezentate relevă împrejurarea că reclamantul împreună cu familia acestuia au părăsit localitatea de domiciliu sat Remetea, comuna Meteș, Județul Alba și s-au refugiat în localitatea Cluj - Napoca, Județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice și a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 stabilește expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de dispozițiile legale susmenționate. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul - reclamant a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că persoana a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută. A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 354 din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.