ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7193/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la 28 septembrie 2011, petentul R.I. a solicitat, în calitate de mandatar legal al defunctei S.H., în contradictoriu cu intimata Primăria orașului Cisnădie, prin Primar, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice și completarea deciziei civile nr. 72 din 03 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul civil nr. 798.1/85/2008.

În motivarea cererii, petenul a solicitat instanței: - să se precizeze în dispozitivul deciziei care este apelantul, în sensul că acesta este mandatarul sau mandantul reprezentat de mandatar, pentru apărarea proprietății mandantului; - să se înscrie în dispozitiv: „Anulează apelul declarat de S.H., prin mandatarul R.I., (…) etc.” în sensul că, așa cum este dispozitivul redactat, trebuie lămurit cine este obligat, în calitate de apelant, la plata cheltuielilor de judecată; - să se menționeze dacă este posibil ca un mandatar care nu-și revendică nicio calitate în dosarul de față, nici un drept personal, poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. În drept, s-au invocat prevederile art. 281 2a C. proc.

civ. Prin precizarea depusă la data de 13 octombrie 2011, R.I. a solicitat admiterea cererii sale, cu consecința înlăturării din dispozitivul deciziei a obligației de plată a cheltuielilor de judecată. În drept, a invocat prevederile art. 987-988 și 1539 C. civ., precum și art. 281 2a C. proc. civ. Prin încheierea nr. 1 din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă cererea formulată de petentul R.I. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Cererea formulată de petent are ca obiect atât lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul precizării persoanei obligate la plata cheltuielilor de judecată, cât și înlăturarea mențiunii obligării la plata acestora.

Prin decizia civilă nr. 72 din 03 martie 2011 pronunțată în Dosar nr. 798.1/85/2008, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat apelul declarat de reclamantul R.I., în calitate de mandatar al defunctei S.H. împotriva sentinței civile nr. 419 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a fost obligat apelantul să plătească intimatei Primăria orașului Cisnădie, prin Primar, suma de 1.190 RON, cheltuieli de judecată. Atât din redactarea dispozitivului deciziei, dar și din considerentele deciziei a rezultat clar că la plata cheltuielilor de judecată a fost obligat apelantul R.I. Având în vedere aceste argumente, instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului, ca lipsită de obiect, apreciind că dispozitivul hotărârii a fost clar redactat.

În ceea ce privește cererea petentului de înlăturare a mențiunii obligării la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât o atare solicitare poate face obiectul doar a unei căi de atac, nu a unei cereri formulate în baza art. 281 și urm. C. proc. civ. Împotriva încheierii menționate a declarat recurs, în termenul legal, petentul R.I., indicând ca temei dispozițiile art. 281 3 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul recurent a susținut că hotărârea atacată este ilegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești, iar în cazul în care acest motiv ar fi respins, a solicitat modificarea hotărârii, în sensul constatării că părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cadrul unei cererii întemeiate pe dispozițiile art. 281 3 alin. (2) C. proc.

civ. A învederat că instanța de apel a constatat mai întâi lipsa calității lui de reprezentant și apoi l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în calitate de mandatar al defunctei S.H., și că în mod greșit s-a reținut că a depus cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului cu nerespectarea termenului de 15 zile, pentru că cererea sa nu a fost respinsă ca tardivă, ci a fost judecată. Examinând criticile invocate de petentul recurent, Înalta Curte va constata că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed: Deși recurentul petent invocă ca motiv de recurs încălcarea atribuțiilor judecătorești, motiv prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., acesta este menționat doar formal, întrucât în dezvoltarea criticilor sale se face referire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 281 3 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se va proceda la analiza prezentul recurs. Prin decizia al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat apelul declarat de reclamantul R.I. în calitate de mandatar al defunctei S.H. și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.190 RON către intimata Primăria orașului Cisnădie, prin Primar. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut lipsa calității acestuia de mandatar al defunctei, fiind desemnat un alt mandatar, respectiv H.O.G., ceea ce a condus la anularea cererii, conform art. 161 C. proc. civ. Reclamantul a formulat, în temeiul art. 281 2a C. proc. civ., cerere de lămurire a dispozitivului deciziei, în sensul precizării persoanei obligate la plata cheltuielilor de judecată, cât și înlăturarea mențiunii obligării la plata acestora, care a fost respinsă prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că din dispozitivul hotărârii rezultă cu claritate că obligația de plată a cheltuielilor de judecată este în sarcina apelantului, iar înlăturarea de la această obligație este inadmisibilă pe calea acestei proceduri. Cererea petentului, soluționată prin încheierea recurată, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281 2a C. proc. civ., conform cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281 2 . Potrivit art. 281 1 C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Conform art. 281 2 C. proc. civ., „ Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”. Față de conținutul textelor legale invocate de recurentul petent prin cererea sa, în mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281 2a C. proc. civ. pentru a reține incidența acestora. Astfel, s-a reținut că dispozitivul deciziei civile nr. 72 din 03 martie 2011 este clar și explicit, în sensul că apelantul R.I.

este cel obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, iar pe calea acestei cereri nu poate fi înlăturată mențiunea de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Această hotărâre este legală pentru că procedura prevăzută în art. 281 1 C. proc. civ. a fost creată de legiuitor pentru înlăturarea eventualelor interpretări divergente cu privire la conținutul măsurilor luate de către instanță prin dispozitivul unei hotărâri judecătorești. De aceea o atare instituție nu poate fi utilizată pentru modificarea dispozitivului hotărârii , ci doar pentru clarificarea acestuia, în vederea înlăturării dificultăților ce s-ar putea ivi cu prilejul executării. În cauză nu se întâlnește o astfel de situație, dispozitivul hotărârii fiind foarte clar în privința persoanei care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, de altfel, recurentul nu a fost obligat la plata acestora prin cererea formulată în procedura art. 281 și urm. C. proc.

civ., ceea ce este în realitate inadmisibil, ci prin hotărârea pronunțată în apel. Apelul recurentului petent a fost anulat pentru lipsa calității sale de mandatar, însă obligația sa la plata cheltuielilor de judecată a fost dispusă în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la cererea intimatei, ca o consecință a anulării apelului său. În ce privește instituția prevăzută de art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este de natură să evite necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, ori petentul nu face o astfel de referire, nu precizează care capăt de cerere a fost omis a fi soluționat de către instanță.

În speță, petentul prin cererea formulată, invocă ambele instituții menționate mai sus, însă acestea nu sunt incidente, solicitările acestuia fiind în afara sferei de aplicare a acestor texte legale. Pentru toate aceste considerente, se constată ca nefondate criticile formulate, iar în ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea termenului de 15 zile, în raport de care s-ar fi pus problema tardivității cererii sale, aceasta nu are corespondență în considerentele hotărârii recurate, astfel că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.I. împotriva încheierii nr. 1 din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 798.1/85/2008/a1. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.