ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7193/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la 28 septembrie 2011, petentul R.I.

a solicitat, în calitate de mandatar legal al defunctei S.H., în contradictoriu

cu intimata Primăria orașului Cisnădie, prin Primar, îndreptarea, lămurirea,

înlăturarea dispozițiilor potrivnice și completarea deciziei civile nr. 72 din 03

martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul civil nr.

798.1/85/2008.

În motivarea cererii,

petenul a solicitat instanței:

- să se precizeze în

dispozitivul deciziei care este apelantul, în sensul că acesta este mandatarul

sau mandantul reprezentat de mandatar, pentru apărarea proprietății

mandantului;

- să se înscrie în

dispozitiv: „Anulează apelul declarat de S.H., prin mandatarul R.I., (…) etc.”

în sensul că, așa cum este dispozitivul redactat, trebuie lămurit cine este

obligat, în calitate de apelant, la plata cheltuielilor de judecată;

- să se menționeze

dacă este posibil ca un mandatar care nu-și revendică nicio calitate în dosarul

de față, nici un drept personal, poate fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată.

În drept, s-au

invocat prevederile art. 281

2a

C. proc. civ.

Prin precizarea

depusă la data de 13 octombrie 2011, R.I. a solicitat admiterea cererii sale,

cu consecința înlăturării din dispozitivul deciziei a obligației de plată a

cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat

prevederile art. 987-988 și 1539 C. civ., precum și art. 281

2a

C.

proc. civ.

Prin încheierea nr. 1

din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost

respinsă cererea formulată de petentul R.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Cererea formulată de

petent are ca obiect atât lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul

precizării persoanei obligate la plata cheltuielilor de judecată, cât și

înlăturarea mențiunii obligării la plata acestora.

Prin decizia civilă

nr. 72 din 03 martie 2011 pronunțată în Dosar nr. 798.1/85/2008, Curtea de Apel

Alba Iulia a anulat apelul declarat de reclamantul R.I., în calitate de

mandatar al defunctei S.H. împotriva sentinței civile nr. 419 din 07 mai 2009

pronunțată de Tribunalul Sibiu și a fost obligat apelantul să plătească

intimatei Primăria orașului Cisnădie, prin Primar, suma de 1.190 RON,

cheltuieli de judecată.

Atât din redactarea

dispozitivului deciziei, dar și din considerentele deciziei a rezultat clar că

la plata cheltuielilor de judecată a fost obligat apelantul R.I.

Având în vedere

aceste argumente, instanța a respins cererea de lămurire a dispozitivului, ca

lipsită de obiect, apreciind că dispozitivul hotărârii a fost clar redactat.

În ceea ce privește

cererea petentului de înlăturare a mențiunii obligării la plata cheltuielilor

de judecată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât o atare solicitare

poate face obiectul doar a unei căi de atac, nu a unei cereri formulate în baza

art. 281 și urm. C. proc. civ.

Împotriva încheierii

menționate a declarat recurs, în termenul legal, petentul R.I., indicând ca

temei dispozițiile art. 281

3

alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, petentul recurent a susținut că hotărârea atacată este

ilegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea atribuțiilor puterii

judecătorești, iar în cazul în care acest motiv ar fi respins, a solicitat

modificarea hotărârii, în sensul constatării că părțile nu pot fi obligate la

plata cheltuielilor de judecată în cadrul unei cererii întemeiate pe

dispozițiile art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ. A învederat că

instanța de apel a constatat mai întâi lipsa calității lui de reprezentant și

apoi l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată în calitate de mandatar al

defunctei S.H., și că în mod greșit s-a reținut că a depus cererea de lămurire

a înțelesului și întinderii dispozitivului cu nerespectarea termenului de 15

zile, pentru că cererea sa nu a fost respinsă ca tardivă, ci a fost judecată.

Examinând criticile

invocate de petentul recurent, Înalta Curte va constata că acestea sunt

nefondate pentru considerentele ce succed:

Deși recurentul

petent invocă ca motiv de recurs încălcarea atribuțiilor judecătorești, motiv

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., acesta este menționat doar formal,

întrucât în dezvoltarea criticilor sale se face referire la greșita aplicare a

dispozițiilor art. 281

3

alin. (1) și (2) C. proc. civ., motiv

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se va proceda la

analiza prezentul recurs.

Prin decizia al cărei

dispozitiv s-a solicitat a fi lămurit, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat

apelul declarat de reclamantul R.I. în calitate de mandatar al defunctei S.H.

și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.190 RON către

intimata Primăria orașului Cisnădie, prin Primar.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut lipsa calității acestuia de mandatar al

defunctei, fiind desemnat un alt mandatar, respectiv H.O.G., ceea ce a condus

la anularea cererii, conform art. 161 C. proc. civ.

Reclamantul a

formulat, în temeiul art. 281

2a

C. proc. civ., cerere de lămurire a

dispozitivului deciziei, în sensul precizării persoanei obligate la plata

cheltuielilor de judecată, cât și înlăturarea mențiunii obligării la plata

acestora, care a fost respinsă prin hotărârea ce face obiectul prezentului

recurs.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut, în esență, că din dispozitivul hotărârii rezultă cu

claritate că obligația de plată a cheltuielilor de judecată este în sarcina apelantului,

iar înlăturarea de la această obligație este inadmisibilă pe calea acestei

proceduri.

Cererea petentului,

soluționată prin încheierea recurată, a fost întemeiată pe dispozițiile art.

281

2a

C. proc. civ.,

conform cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea

dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea

apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281

2

.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Conform art. 281

2

C. proc. civ., „

Dacă

prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea

hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs

împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu

reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Față de conținutul textelor

legale invocate de recurentul petent prin cererea sa, în mod

corect a reținut instanța

de apel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 281

2a

C. proc. civ. pentru

a reține incidența acestora.

Astfel, s-a reținut că

dispozitivul deciziei civile nr. 72 din 03 martie 2011 este clar și explicit, în

sensul că apelantul R.I. este cel obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate

în apel, iar pe calea acestei cereri nu poate fi înlăturată mențiunea de obligare

la plata cheltuielilor de judecată.

Această hotărâre este

legală pentru că procedura prevăzută în art. 281

1

C. proc. civ. a fost

creată de legiuitor pentru înlăturarea eventualelor interpretări divergente cu privire

la conținutul măsurilor luate de către instanță prin dispozitivul unei hotărâri

judecătorești. De aceea o atare instituție nu poate fi utilizată pentru modificarea

dispozitivului hotărârii

,

ci doar pentru clarificarea acestuia,

în vederea înlăturării dificultăților ce s-ar putea ivi cu prilejul executării.

În cauză nu se întâlnește

o astfel de situație, dispozitivul hotărârii fiind foarte clar în privința persoanei

care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, de altfel, recurentul nu

a fost obligat la plata acestora prin cererea formulată în procedura art. 281 și

urm. C. proc. civ., ceea ce este în realitate inadmisibil, ci prin hotărârea pronunțată

în apel.

Apelul recurentului petent

a fost anulat pentru lipsa calității sale de mandatar, însă obligația sa la plata

cheltuielilor de judecată a fost dispusă în raport de dispozițiile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., la cererea intimatei, ca o consecință a anulării apelului

său.

În ce privește instituția

prevăzută de art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., aceasta este de natură

să evite necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței

de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, ori petentul nu face o astfel de referire,

nu precizează care capăt de cerere a fost omis a fi soluționat de către instanță.

În speță, petentul prin

cererea formulată, invocă ambele instituții menționate mai sus, însă acestea nu

sunt incidente, solicitările acestuia fiind în afara sferei de aplicare a acestor

texte legale.

Pentru toate aceste considerente,

se constată ca nefondate criticile formulate, iar în ceea ce privește critica referitoare

la nerespectarea termenului de 15 zile, în raport de care s-ar fi pus problema tardivității

cererii sale, aceasta nu are corespondență în considerentele hotărârii recurate,

astfel că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul R.I. împotriva încheierii nr. 1 din 03 noiembrie 2011

a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 798.1/85/2008/a1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.