ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4106/2012

Asupra recursurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166/PI din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 249 alin. (1) C. pen. raportat la art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen. a condamnat pe inculpatul C.O. la pedeapsa de 5.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63

1

C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., cu aplicarea art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.C. suma de 4.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a respins în rest acțiunea civilă, ca nefondată.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a desființat în totalitate certificatul de moștenitor din data de 13 mai 2011 eliberat de Biroul Notarului Public C.O. în Dosarul nr. 13/2011.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 1 februarie 2011 a decedat numita S.F., iar la data de 2 februarie 2011 a fost întocmit actul de deces de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara (document depus în copie la dosarul succesoral notarial). Ultimul domiciliu al defunctei a fost în comuna G., județul T.

În data de 19 aprilie 2011 fiica defunctei, partea civilă S.C., a dat o declarație de acceptare pur și simplă a succesiunii, declarație autentificată la Biroul Notarial Public L.D. din Timișoara și înregistrată în aceeași zi în Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale. Cu această ocazie partea civilă nu a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor sau a certificatului de calitate de moștenitor.

În data de 29 aprilie 2011 soțul supraviețuitor al defunctei, numitul S.P., s-a adresat Biroului Notarial Public C.O. din localitatea D., județul Timiș, cu o cerere prin care solicita eliberarea certificatului de moștenitor. În această cerere S.P. menționează expres că are calitate de moștenitoare a defunctei și numita S.C. (fiica decedatei), indicând domiciliul acesteia în localitatea G.

În data de 12 mai 2012 la dosarul succesoral al Biroului Notarial Public C.O. s-a primit, prin fax, un certificat eliberat de SC I.S. SRL (gestionarul unei baze de date specifice activității notariale) în care se menționa că din verificările efectuate în Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale s-a găsit înregistrată, de pe urma defunctei S.F., declarația de opțiune succesorală a numitei S.C., autentificată din data de 19 aprilie 2011 de către Biroul Notarial Public L.D. cu sediul în Timișoara.

În data de 13 mai 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a constatat prin încheierea finală a procedurii succesorale notariale că partea civilă S.C. a renunțat la succesiune, împrejurare dedusă din faptul că deși a fost citată la două termene în dosarul notarial, aceasta nu s-a prezentat la biroul notarului public, cu toate că a semnat citațiile comunicate. În încheiere nu se face nici o mențiune referitoare la informarea primită în ziua anterioară de la SC I.S. SRL.

În data de 13 mai 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a eliberat certificatul de moștenitor prin care l-a declarat unic moștenitor al defunctei S.F. pe soțul supraviețuitor S.P., iar pe partea civilă S.C. (fiica defunctei) a declarat-o renunțătoare la moștenire.

În data de 16 mai 2011 numitul S.P. și-a intabulat în cartea funciară cota de 1/2 din dreptul de proprietate dobândită prin succesiune, operațiune care a avut loc în baza certificatului de moștenitor eliberat de inculpat.

Inculpatul a recunoscut că în data de 12 mai 2011 a primit prin fax informarea referitoare la declarația autentificată de acceptare a succesiunii de către partea civilă S.C., însă a afirmat că din neatenție (determinată de aglomerația din acea perioadă) nu a observat mențiunea din certificatul de informare.

Coroborând elementele de fapt, consemnate în documentele menționate anterior, cu declarația inculpatului, rezultă că în dosarul succesoral din 2011 inculpatul C.O., în calitate de notar public, a eliberat la data de 13 mai 2011 certificatul de moștenitor în care a consemnat nereal că partea civilă S.C. este renunțătoare față de succesiunea defunctei sale mame S.F., deși în dosarul notarial i se comunicase din timp inculpatului că la data de 19 aprilie 2011 (în termenul de opțiune succesorală) partea civilă acceptase expres, pur și simplu, moștenirea.

Potrivit art. 249 alin. (1) C. pen. „Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă”.

În speță inculpatul, notar public [funcționar public în sensul legii penale, art. 147 alin. (1) C. pen. raportat la art. 145 teza penultimă C. pen.] și-a îndeplinit defectuos obligațiile de serviciu referitoare la instrumentarea dosarului succesoral notarial (în ce privește întocmirea încheierii finale și a certificatului de moștenitor), încălcând din culpă (sub forma neglijenței) îndatoririle de serviciu, cauzând o vătămare importantă intereselor legale ale părții civile S.C. [persoană care a fost lipsită de drepturile pe care legea civilă i le recunoștea, în calitate de fiică, la succesiunea defunctei mame, respectiv cota de 3/4 din masa succesorală, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944].

Potrivit art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. „fapta este săvârșită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă”.

În cazul de față inculpatul, bazându-se pe experiența sa profesională, a tratat cu superficialitate dosarul succesoral, omițând, cel mai probabil, să citească certificatul primit în data de 12 mai 2011, în care era înscrisă mențiunea referitoare la acceptarea succesiunii, deși avea obligația de a studia toate piesele dosarului succesoral, premergător întocmirii încheierii finale și a certificatului de moștenitor. În aceste condiții, sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta din neglijență (culpă simplă sau fără prevedere).

Numita S.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume de bani: 6.880 RON (chiria aferentă lunilor august 2001-februarie 2012); 1.202 RON (cheltuieli de întreținere la locuința închiriată); 2.000 RON (cheltuieli cu medicația și spitalizarea); 419.918 RON (daune morale).

Din constituirea de parte civilă, din declarația părții civile și din susținerile orale cu ocazia dezbaterilor rezultă că S.P. (soțul supraviețuitor) ar fi determinat-o pe partea civilă, pe fondul unei relații tensionate preexistente, să plece din imobilul ce compune masa succesorală, astfel încât partea civilă a fost obligată să stea în chirie cu copiii săi și să plătească cheltuieli de întreținere la imobilul închiriat. Cheltuielile medicale se referă la medicația și spitalizarea părții civile și a fiicei acesteia (în vârstă de 14 ani) ca urmare a stresului generat de părăsirea locuinței și mutarea în imobilul închiriat.

În opinia instanței nu există legătură de cauzalitate între fapta comisă de inculpat și paguba (daunele materiale) pretinsă de partea civilă. Fapta inculpatului a avut drept efect înlăturarea temporară a părții civile de la masa succesorală (reprezentând 3/4 din 1/2 din dreptul de proprietate asupra unui imobil), însă nu a implicat și nici nu putea avea drept consecință evacuarea părții civile din imobil. Pe de altă parte, și în ipoteza instrumentării corecte a dosarului succesoral notarial, cota ideală din masa succesorală nu conferea prin ea însăși drepturi locative, moștenitorii urmând să se pună de acord asupra modului de partajare, posesie și folosință a bunurilor succesorale, iar în lipsa acordului se pot adresa instanței de judecată.

În concluzie, petitul referitor la daunele materiale a fost respins ca nefondat, nefiind întrunită cerința existenței unei legături de cauzalitate între despăgubirea pretinsă și fapta inculpatului.

În privința daunelor morale, instanța a apreciat că partea civilă a avut un sentiment de frustrare, angoasă, ca urmare a faptului că drepturile sale asupra moștenirii i-au fost negate, deși acceptase moștenirea în mod expres și în formă autentică, sentiment potențat și de situația personală tensionată pe care o avea în relația cu tatăl vitreg (soțul supraviețuitor) pe care îl suspecta că s-a aflat în spatele acestei acțiuni, împrejurare în raport de care instanța a considerat că se impune acordarea unor daune morale, însă într-un alt cuantum decât cel pretins de către partea civilă, și anume 4.000 RON, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o plătească părții civile.

Chiar dacă partea civilă nu a solicitat acest lucru prin constituirea de parte civilă, în baza art. 348 C. proc. pen. instanța a desființat în totalitate certificatul de moștenitor din data de 13 mai 2011 eliberat de Biroul Notarului Public C.O., tocmai în scopul repunerii părților în situația anterioară comiterii faptei.

Împotriva sentinței penale nr. 166/PI din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara în termen legal au declarat recurs partea civilă S.C. și inculpatul C.O.

Partea civilă nu și-a motivat recursul și nici nu s-a prezentat la instanță pentru a arăta care sunt criticile pe care le formulează împotriva hotărârii.

Inculpatul C.O. a criticat sentința recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de neglijență în serviciu întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii, nu s-a produs nici o vătămare importantă a intereselor legale ale părții civile și nici un prejudiciu acesteia.

În motivarea recursului, inculpatul arată că partea civilă avea deschisă calea acțiunii în anulare a certificatului de moștenitor, acțiune pe care a și intentat-o, dar ulterior a renunțat la ea, certificatul de moștenitor nu are caracter constitutiv al unui drept de proprietate, ci este doar un instrument probator prin care se constată calitatea unei persoane de a fi moștenitor legal sau testamentar.

Partea civilă nu a fost deposedată de vreun bun sau drept de proprietate legal, valoarea totală a imobilului situat în comuna G. a fost de cca 5.000 RON conform evaluării, iar părții civile i-ar fi revenit o cotă de 3/4 din jumătatea masei succesorale care era egală cu 1/2 din imobil, respectiv 625 RON.

Pentru aspectele invocate, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și respingerea cererii părții civile de acordare a despăgubirilor civile.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că aceasta este legală și temeinică.

Prima instanță a stabilit corect situația de fapt pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, a încadrat corespunzător faptele inculpatului în dispozițiile art. 249 alin. (1) C. pen. și a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În fapt, inculpatul notar public și-a îndeplinit defectuos obligațiile de serviciu în ceea ce privește instrumentarea dosarului succesoral notarial, încălcând din culpă îndatoririle de serviciu și a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale părții civile S.C., prin eliberarea certificatului de moștenitor din 13 mai 2011.

Astfel, în dosarul succesoral, inculpatul a eliberat la data de 13 mai 2011 certificatul de moștenitor care a consemnat contrar realității că partea civilă S.C. este renunțătoare față de succesiunea defunctei sale mame, S.F., deși la data de 19 aprilie 2011 (în termenul de opțiune succesorală) i se comunicase faptul că partea civilă acceptase succesiunea.

Inculpatul a întocmit certificatul de moștenitor înainte de expirarea termenului de 6 luni de opțiune succesorală.

În declarațiile sale, inculpatul recunoaște că la data de 12 mai 2011 a primit prin fax informarea referitoare la declarația autentificată de acceptare a succesiunii de către partea civilă S.C., însă nu a văzut mențiunea din certificatul de informare, fiind o perioadă aglomerată.

Contrar susținerilor inculpatului fapta sa a produs o vătămare importantă a intereselor legale ale părții civile.

Astfel, aceasta a fost lipsită de drepturile pe care legea i le recunoștea în calitate de fiică, la succesiunea mamei sale, respectiv cota de 3/4 din masa succesorală, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944.

Împrejurarea că partea civilă se putea adresa ulterior instanței pentru anularea certificatului de moștenitor nu este de natură să înlăture urmarea produsă, respectiv vătămarea importantă a intereselor sale legale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât partea civilă își exercitase drepturile pe care legea i le conferă și acceptase succesiunea în termenul legal, declarația sa fiind autentificată la Biroul Notarial Public L.D. din 19 aprilie 2011 și înregistrată în aceeași zi în Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale.

În aceste condiții, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul stabilit de prima instanță este justificată, prin activitatea inculpatului, acesteia negându-i-se practic drepturile sale asupra imobilului deținut de mama sa, fapt ce a fost de natură să producă părții civile un sentiment de frustrare, un prejudiciu moral.

Părții civile nu i se pot acorda însă și despăgubirile materiale solicitate întrucât între acestea și fapta inculpatului nu există o legătură de cauzalitate.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, datele care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, dar sancționat administrativ tot pentru eliberarea unui certificat de moștenitor fără respectarea prevederilor legale, conduita procesuală sinceră a acestuia.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat și partea civilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.C. și de inculpatul C.O. împotriva sentinței penale nr. 166/PI din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 decembrie 2012.