ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3396/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31/D din 7 februarie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului J.A.A., la următoarele pedepse: - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 320 1 C. proc. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale ori secundare, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză sunt comise în concurs real cu infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 5 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj la data de 9 februarie 2010. În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 5 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj la data de 9 februarie 2010. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 411 din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 4300/117/2008 al aceleiași instanțe, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani, care începe să curgă de la data de 9 februarie 2010, conform art. 85 alin. (3) C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin această hotărâre sunt infracțiuni de pericol, nesusceptibile de latură civilă și, pe cale de consecință, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de Statul Român, A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Cluj. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON, care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 900 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În perioada 2 octombrie 2007-18 octombrie 2009, inculpatul J.A.A. a avut calitatea de asociat unic și administrator al SC T.V.D.T. SRL, cu sediul în municipiul G., județul Cluj, având ca obiect principal de activitate „transporturi rutiere de mărfuri”. Cu toate că SC T.V.D.T.

SRL Gherla a avut relații comerciale cu diverși parteneri de afaceri, iar pentru operațiunile de încasări și plăți a folosit în principal un cont deschis la Banca T. SA, Sucursala Cluj, societatea nu a depus la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Gherla nicio declarație privind obligațiile de plată (la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fonduri speciale etc). S-a reținut că, potrivit art. 22 C. proc.

fisc.: „prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege: - obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; - obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; - obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; - obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii; - obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă; - orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale”.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 106 C. proc. fisc.: „(1) Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal”, iar potrivit art. 94 C. proc. fisc.: „(1) Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora”.

Urmărind să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, la preluarea societății, în luna octombrie 2007, inculpatul J.A.A. a declarat organelor competente (registrul comerțului, autoritățile fiscale) un sediu social fictiv, SC T.V.D.T. SRL neavând în realitate nicio activitate la adresa din municipiul G., județul Cluj. Procedând astfel, inculpatul J.A.A. a reușit să se sustragă de la efectuarea, în perioada mai-iunie 2009, de către D.G.F.P. Cluj a controlului fiscal încrucișat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare. Prin acest control s-a urmărit stabilirea realității unei operațiuni comerciale efectuate în anul 2008 între SC T.V.D.T. SRL. Gherla și SC T. SRL Satu-Mare, existând indicii că, în baza unui contract de subantrepriză încheiat între cele două societăți, SC T.V.D.T.

SRL a emis două facturi fiscale, în valoare fiecare de 110.000 RON, care au fost înregistrate în contabilitatea SC T. SRL și care au fost achitate de această societate prin două ordine de plată, fără ca inculpatul J.A.A. să înregistreze veniturile obținute în contabilitatea SC T.V.D.T. SRL. De asemenea, datorită faptului că societatea nu a funcționat la sediul social declarat, în cursul lunii martie 2010, D.G.F.P. Cluj nu a putut realiza o inspecție fiscală generală, care a fost solicitată de către organele de cercetare penală în prezenta cauză și care era necesară pentru a se stabili în totalitate obligațiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL Gherla. S-a mai reținut că, potrivit art. 56 C. proc. fisc.: „(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri”.

S-a avut în vedere că, așa cum s-a arătat în doctrina penală, „obligația de prezentare a documentelor legale și a bunurilor din patrimoniu este instituită în scopul prevenirii și descoperirii unei evaziuni fiscale. Fără posibilitatea examinării documentelor legale și a bunurilor din patrimoniu contribuabilului este greu, dacă nu imposibil, să se stabilească obligațiile față de bugetul general consolidat”. Urmărind să împiedice verificările fiscale necesare pentru realizarea de către D.G.F.P. Cluj a controlului încrucișat sus-menționat, în perioada mai-iunie 2009, inculpatul J.A.A. a refuzat, în mod nejustificat, să prezinte actele contabile și documentele justificative ale SC T.V.D.T. SRL, deși a luat la cunoștință despre somațiile care i-au fost transmise la domiciliu în acest scop de către organele de control.

Astfel, la data de 30 aprilie 2009, D.G.F.P. Cluj a primit o solicitare de la D.G.F.P. Satu-Mare, Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru efectuarea unui control încrucișat în vederea stabilirii realității și veridicității operațiunilor comerciale care au avut loc în anui 2008, între SC T.V.D.T. SRL Gherla și SC T. SRL Satu-Mare. În scopul efectuării controlului, la data de 25 mai 2009, în baza ordinului de serviciu nr. 985/2009, inspectorii din cadrul D.G.F.P. Cluj, Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice nr. 1 s-au deplasat la sediul SC T.V.D.T. SRL Gherla, pentru a lua legătura cu administratorul J.A.A. Cu această ocazie, s-a constatat că „SC T.V.D.T. SRL nu funcționează la sediul declarat”, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009. În urma verificării de către organele de control a evidenței fiscale pe plătitor de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Gherla, s-a constatat că SC T.V.D.T.

SRL Gherla nu a depus nicio declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale, respectiv deconturi de TVA, pentru perioada fiscală cuprinsă între 8 octombrie 2001 (data înființării societății) și până la data verificării (mai-iunie 2009). Ca urmare, organele de control au întocmit în dublu exemplar invitația din 26 mai 2009, prin care J.A.A., în calitate de administrator al SC T.V.D.T. SRL Gherla, era somat să se prezinte în data de 29 mai 2009 la sediul Serviciului de Inspecție Fiscală nr. 1 din municipiul Gherla, cu documentele contabile ale societății pentru perioada ianuarie-decembrie 2008 (registre contabile obligatorii, declarații fiscale, bilanțuri contabile anuale, raportări semestriale, evidențele primare, contracte privind prestări de servicii).

Exemplarul nr. 1 al invitației a fost expediat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul social al SC T.V.D.T. SRL Gherla, plicul fiind returnat de către serviciul poștal la data de 27 mai 2009 cu mențiunea „destinatar necunoscut la adresă, firmă mutată”. Cel de-al doilea exemplar al invitației a fost expediat la adresa de domiciliu a învinuitului J.A.A., situată în municipiul G., județul Cluj, acesta semnând personal confirmarea de primire la data de 27 mai 2009. Deoarece inculpatul J.A.A. nu s-a prezentat la data și locul indicate, organele de control i-au transmis la adresa de domiciliu, prin scrisoare recomandată, cea de-a doua somație, din 1 iunie 2009, prin care s-a stabilit ca dată de prezentare 4 iunie 2009, a cărei confirmare de primire a fost semnată de către tatăl inculpatului la data de 2 iunie 2009. Administratorul SC T.V.D.T.

SRL Gherla nu s-a prezentat nici de această dată la sediul organelor de control, astfel că acestea au expediat prin scrisoare recomandată cea de-a treia somație, din 10 iunie 2009, prin care s-a stabilit ca dată de prezentare 16 iunie 2009, confirmarea de primire fiind semnată personal de către inculpatul J.A.A. la data de 11 iunie 2009. Inculpatul nu s-a prezentat cu documentele care i-au fost solicitate la sediul organelor fiscale de control, astfel că D.G.F.P. Cluj nu a putut efectua controlul încrucișat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009. Din aceeași cauză, nu s-a putut realiza nici inspecția fiscală generală, solicitată de către organele de cercetare penală la data de 10 ianuarie 2010 și care era necesară pentru a se stabili în totalitate obligațiile fiscale ale SC T.V.D.T.

SRL Gherla, aspect care reiese din răspunsul D.G.F.P. Cluj din data de 12 martie 2010, adresat organelor de cercetare penală. Inculpatul J.A.A. a recunoscut faptul că a luat la cunoștință personal despre conținutul celor trei somații care i-au fost transmise de către organele de control fiscal la adresa de domiciliu, în același sens fiind și declarația martorului J.L., tatăl inculpatului, care locuiește la aceeași adresă. De asemenea, inculpatul J.A.A. a recunoscut că nu s-a prezentat cu documentele care i-au fost solicitate la sediul organelor fiscale, la termenele fixate și nu a oferit nicio explicație obiectivă cu privire la această situație. Inculpatul a precizat că, după două săptămâni de la data la care a primit ultima somație, s-a prezentat la sediul organelor de control fiscal, inițial în municipiul Gherla, iar apoi în municipiul Cluj-Napoca, cu documentele contabile ale societății, dar funcționarii organului fiscal au refuzat primirea acestora.

S-a reținut că inculpatul a fost nesincer deoarece, la solicitările repetate și exprese ale organelor de cercetare penală, nu a prezentat arhiva societății (deși s-a angajat să facă acest lucru, potrivit declarațiilor de inculpat și proceselor-verbale aflate la dosar) și nici vreo dovadă că a predat arhiva SC T.V.D.T. SRL martorei M.V.V., căreia inculpatul i-a cesionat societatea în octombrie 2009 (deși conform declarațiilor inculpatului, a existat un proces-verbal de predare-primire al arhivei), iar din declarația martorei M.V.V. reiese că nu a primit de la J.A.A. niciun document contabil referitor la SC T.V.D.T. SRL. Faptul că inculpatul a refuzat să prezinte documentele legale în scopul de a împiedica efectuarea verificărilor fiscale de către D.G.F.P.

Cluj și de a evita astfel descoperirea neregulilor din contabilitate a reieșit și din declarația martorei L.C.Z., care a afirmat că, în vara anului 2009, fără a putea preciza data, „(...) J.A.A. a venit la mine și mi-a solicitat să-i aduc la zi evidența contabilă a SC T.V.D.T. SRL Gherla, cunoscând că eu sunt expert contabil autorizat. J.A.A. era speriat deoarece avusese un control de la Garda Financiară sau de la Direcția Fiscală și nu avea aduse la zi evidențele contabile. (...) De asemenea, am mai constatat că J.A.A. nu depusese nici declarațiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL și că există o dezordine totală a actelor pe care mi le-a prezentat”. S-a mai reținut că, la sfârșitul lunii septembrie 2007, inculpatul J.A.A.

a încheiat un contract cu martorul R.C., având ca obiect închirierea apartamentului proprietatea acestuia din urmă, situat în municipiul G., județul Cluj, contract pe care J.A.A. l-a folosit apoi pentru înregistrarea la registrul comerțului și la autoritățile fiscale a sediului social al SC T.V.D.T. SRL Gherla. Din declarația martorului R.C. și din adresa Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Gherla a reieșit că respectivul contract de închiriere a fost reziliat la data de 1 februarie 2008, pe motiv că inculpatul nu a plătit chiria mai multe luni. Inculpatul J.A.A. a recunoscut că societatea pe care a administrat-o nu a funcționat niciodată la sediul social declarat, dar a încercat să-și minimalizeze răspunderea pentru declararea unui sediu fictiv.

Inculpatul a susținut că în apartamentul situat pe str. P., județul Cluj nu a funcționat niciodată societatea pe care a cumpărat-o și a precizat că societatea a funcționat la adresa doamnei L.C.Z., pe str. D., arătând că nu a informat acest aspect nici la registrul comerțului și la organele financiare deoarece a omis involuntar acest lucru, precizând totodată că nu a știut că are această obligație și nici nu s-a informat asupra acestui fapt. Faptul că apartamentul în care figura sediul social al SC T.V.D.T. SRL Gherla a fost ocupat, în întregime și efectiv, din anul 2003 până în anul 2010, de către familia Z. (compusă din 6 membri), că J.A.A. nu a fost prezent niciodată în acel apartament și că SC T.V.D.T.

SRL nu a avut vreo activitate la adresa respectivă a reieșit din constatările personale ale inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Cluj cuprinse în procesul-verbal din 16 iunie 2009, conform cărora „SC T.V.D.T. SRL nu funcționează la sediul declarat”, din mențiunea „destinatar necunoscut la adresă, firmă mutată” de pe plicul cu prima invitație adresată inculpatului, care a fost re turnat organelor fiscale de către serviciul poștal, din declarația martorului R.C. (proprietarul apartamentului) din care reiese că apartamentul era locuit efectiv de către membrii familiei Z. și că nu i-a dat inculpatului nici măcar o cheie de la ușa de acces în apartament, din declarația martorului F.I.A., care a locuit în apartament în perioada 2003-2010 împreună cu alți 5 membri ai familiei, precum și din adresa emisă de Asociația de proprietari „O.”, conform căreia cheltuielile comune pentru apartament erau achitate de către Z.M., care locuia acolo împreună cu membrii familiei.

Din informațiile comunicate organelor judiciare de către Banca T. SA au reieșit numărul de cont și alte detalii privind tranzacțiile efectuate de către SC T.V.D.T. SRL Gherla în perioada 31 martie 2008-1 decembrie 2009, rezultând că societatea a desfășurat activitate comercială. Din procesul-verbal din 16 iunie 2009 al organelor de control din cadrul D.G.F.P. Cluj a reieșit că a fost verificată evidența fiscală pe plătitor de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Gherla și s-a constatat că SC T.V.D.T. SRL Gherla nu a depus nicio declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale și a fondurilor speciale, respectiv deconturi de TVA, pentru perioada fiscală cuprinsă între 8 octombrie 2001 (data înființării societății) și până la data verificării.

Deoarece SC T.V.D.T. SRL nu a funcționat la sediul social declarat, inspectorii D.G.F.P. Cluj nu au putut efectua controlul încrucișat solicitat de către D.G.F.P. Satu-Mare, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 16 iunie 2009. Din același motiv, D.G.F.P. Cluj nu a putut realiza nici inspecția fiscală generală, necesară pentru a se stabili în totalitate obligațiile fiscale ale SC T.V.D.T. SRL Gherla, aspect care reiese din adresa D.G.F.P. Cluj din data de 12 martie 2010. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru care, de asemenea, a fost cercetat inculpatul, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor.

Faptele descrise mai sus au fost dovedite prin: sesizarea penală formulată de D.G.F.P. Cluj; documente de la registrul comerțului privind SC T.V.D.T. SRL Gherla; documente legale referitoare la relația de afaceri dintre SC T.V.D.T. SRL Gherla și SC T. SRL Satu-Mare; contract de subantrepriză din 10 februarie 008; proces-verbal de recepție din 29 mai 2008, referat din 26 mai 2008 privind consultanța acordată, facturile fiscale din 26 mai 2008 și din 27 mai 2008, ordinele de plată din 26 mai 2008 și din 27 mai 2008, fișa contului 401; proces-verbal din data de 16 iunie 2009 privind controlul fiscal efectuat de D.G.F.P. Cluj la SC T.V.D.T. SRL Gherla; 3 somații/invitații de prezentare a învinuitului, cu documentele legale ale societății, la sediul D.G.F.P.

Cluj; dovezi comunicare somații/invitații; adresă răspuns D.G.F.P. Cluj referitoare la imposibilitatea efectuării inspecției fiscale generale la SC T.V.D.T. SRL Gherla; adresă răspuns a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Gherla referitoare la contractul de închiriere pentru apartamentul unde figurează sediul SC T.V.D.T. SRL; adresă răspuns a Asociației de proprietari „O.” referitoare la apartamentul în care figurează sediul SC T.V.D.T. SRL; adresă răspuns, extras de cont și anexe, Banca T. SA; adresă răspuns și extras de cont, Banca R.D.; procese-verbale constatatoare a faptului că inculpatul J.A.A. nu a depus la dosar, la termenele stabilite, documentele legale și procesul-verbal de predare-primire încheiat cu prilejul cesionării SC T.V.D.T.

SRL către martora M.V.V.; adresă răspuns D.G.F.P. Satu Mare și proces-verbal de control din 27 iulie 2009 efectuat la SC T. SRL; declarații inculpat J.A.A.; declarație martor J.L.; declarație martor F.I.A.; declarație martor R.C.; declarație martor M.V.V.; declarație martor L.C.Z.; adresă răspuns a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Gherla, Serviciul impozite și taxe; copie cazier judiciar inculpat și proces-verbal prezentare material de urmărire penală. În faza de judecată, urmare a admiterii cererii de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., formulată de către inculpat, instanța de judecată a dispus întocmirea unui Referat de evaluare cu privire la acesta de către Serviciul de Probațiune de către Tribunalul Cluj, referatul fiind întocmit și depus la dosarul cauzei.

După sesizarea instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2012, inculpatul J.A.A., prezent în fața instanței de judecată, a arătat că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală, astfel cum aceasta a fost expusă anterior și declarând că își însușește mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală. Instanța de judecată, față de atitudinea procesuală manifestată de inculpat, a admis cererea și, examinând actele de urmărire penală administrate în cauză și însușite de către acesta, a constatat că faptele imputate inculpatului există, constituie infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și au fost comise de către inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a județului Cluj, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, procedându-se la o nouă judecată, să fie obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.V.D.T. SRL, la plata sumei de 64.706 RON, împreună cu accesoriile aferente de la data încheierii procesului-verbal de control (18 iunie 2009) până la data plății efective. În motivarea apelului, s-a arătat că, deși prejudiciul menționat este prezumtiv, acesta a fost calculat ca urmare a două facturi emise și încasate prin bancă de societatea administrată de inculpat. Prin decizia penală nr. 95/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. a județului Cluj împotriva sentinței penale nr. 31/D din 7 februarie 2013 a Tribunalului Cluj. S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu. A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocațial. Examinând apelul declarat în cauză, instanța de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat. S-a reținut că Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. a județului Cluj a precizat că prejudiciul prezumtiv cauzat bugetului de stat aferent celor două facturi emise de SC T.V.D.T.

SRL Gherla către SC T. SRL Satu-Mare, a căror valoare a fost încasată de către SC T.V.D.T. SRL Gherla prin bancă, se compune din suma de 35.126 RON, reprezentând TVA și 29.580 RON, reprezentând impozit pe profit și că acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de totală de 64.706 RON. Având în vedere că prin rechizitoriu s-a pus în mișcare acțiunea penală față de J.A.A. numai cu privire la faptele prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin O.U.G nr. 54/2010) cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin rechizitoriu fiind disjunsă cauza în vederea continuării cercetărilor și că acestea sunt infracțiuni de pericol și nu pot fi generatoare de prejudicii materiale, instanța de fond a apreciat că în mod corect nu se justifică constituirea de parte civilă în această cauză, pretențiile civile ale Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj, în calitate de subiect pasiv secundar al faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 putând fi valorificate în cauza care s-a format în urma disjungerii cu privire la fapta de evaziune fiscală.

În afara motivelor de apel invocate, cauza a fost examinată și din oficiu, constatându-se că nu există niciun motiv dintre cele prevăzute de lege care să atragă casarea hotărârii atacate. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj, reiterând criticile formulate în calea de atac a apelului, în sensul că în mod greșit nu s-a dispus obligarea inculpatului J.A.A. la plata prejudiciului în cuantum de 64.706 RON, compus din suma de 35.126 RON, reprezentând TVA și suma de 29.580 RON, reprezentând impozit pe profit, fiind lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei. Criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., susținându-se că, în cauză, s-a făcut o greșită aplicare a legii. Concluziile formulate de apărătorul intimatului inculpat și de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fI reluate. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 30 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 (respectiv, pct. 17 1 ) al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta parte civilă, dezvoltate în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la dosar în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. și care pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. (care a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013), Înalta Curte reține că acestea nu pot fi primite, în mod corect fiind lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj, în condițiile în care infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză, respectiv, infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (forma anterioară modificării aduse prin O.U.G nr. 54/2010), cu aplicarea art. 13 C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, sunt infracțiuni de pericol, care nu pot fi generatoare de prejudicii materiale.

Astfel, având în vedere și împrejurarea că, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de prim control judiciar, că partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj are posibilitatea de a-și valorifica pretențiile civile în cauza formată ca urmare a disjungerii cu privire la infracțiunea anterior menționată, nefiind justificată constituirea de parte civilă în prezenta cauză. Față de considerentele anterior expuse, constatând că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei penale nr. 95/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul J.A.A. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2013.