ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2009

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț cu nr. 1634/103/2007, reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâta C.E.C. SA București – sucursala Piatra Neamț, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de credit intervenit între părți, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamanta își întemeiază cererea pe existența viciului de consimțământ și dol.

Reclamanta a susținut că în momentul semnării contractului a constatat că, deși au fost prevăzute două tranșe de creditare, la 22 martie 2000 și 2 aprilie 2000 contractul de credit din 21 martie 2000 nu prevedea data și cuantumul primei rambursări, ci numai data ultimei rambursări, nu s-a mai prevăzut ritmicitatea rambursării, prima și ultima zi a perioadei de grație, prima și ultima zi a perioadei de utilizare a creditului, precum și un grafic de trageri din credit. Conform afirmațiilor reclamantei, graficul de rambursare – parte integrantă a contractului, nu a fost prezentat odată cu contractul, pentru a putea fi discutat și semnat, dar la 31 martie 2000 pârâta le-a înmânat un plan de rambursare, datat 29 martie 2000, fără număr de înregistrare, pentru tranșa 1, în valoare de 900.000.000 lei.

Consideră că în mod premeditat Banca CEC nu a predat graficul de rambursare pentru a o induce în eroare cu privire la intenția reală de finanțare. A mai arătat reclamanta că pârâta prin manopere dolosive și cu rea credință, le-a prezentat altă oferă decât cea pe care i-au convins să o semneze, nu le-a adus la cunoștință condițiile generale de creditare, durata perioadei de utilizare. În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 953, art. 960 și art. 961 C. civ. Pârâta C.E.C. SA București – sucursala Piatra Neamț a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.

Prin sentința civilă nr. 1321/ COM din 13 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată cu motivarea în esență că afirmația acesteia asupra existenței viciului de consimțământ și ale dolului nu au fost confirmate de actele dosarului, că reclamanta a semnat contractul de credit în cunoștință de cauză, fără obiecțiuni pârâta nu a folosit mijloace viclene în scopul de a determina pe SC S.A. SRL. să încheie contractul de credit. Împotriva sentinței, reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamț a formulat apel arătând că instanța de fond a reținut greșit condițiile în care și-a dat consimțământul la încheierea contractului și a interpretat greșit textul art. 1.1 din contract referitor la obiectul contractului.

Instanța a trecut peste o prevedere contractuală referitoare la obligația intimatei de a mai acorda o tranșă până la data de 2 aprilie 2000, dacă ar fi intenționat acordarea unui credit de numai 900.000.000 lei nu ar fi făcut referire asupra acordării ultimei tranșe la data de 2 aprilie 2000, deoarece termenul de „tranșă” se folosește numai în cazul unei înțelegeri de creditare în mai multe etape. Apelanta a mai arătat că reprezentarea falsă privind acordarea unei a doua tranșă, inclusă de bancă, a fost determinantă pentru încheierea actului și a dus la vicierea consimțământului dat din eroare asupra obiectului convenției. S-a mai susținut că instanța a interpretat greșit și susținerile pentru a demonstra dolul, nu a înțeles importanța graficului de rambursare, care a fost înlocuit cu planul de rambursare, asupra căruia nu a convenit și nu l-a semnat.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că motivele invocate de apelanta – reclamantă nu sunt cauze de nulitate absolută. În termen legal, împotriva deciziei reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamț a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate iar pe fond, constatarea nulității absolute a contractului de credit. Prin motivele de recurs invocate, reclamanta a arătat că într-adevăr a solicitat constatarea nulității absolute invocând dolul și eroarea viciu de consimțământ făcând referire la textele de lege aferente C. civ. dar motivarea în fapt s-a circumscris unui motiv de nulitate absolută care gravitează în jurul lipsei obiectului cert și determinabil al contractului de credit în discuție.

Recurenta mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat în mod real pe motivele de apel ce i-au fost expuse tot astfel cum prima instanță a făcut o superficială privire asupra situației de fapt expuse și instanța de recurs trebuie să înlăture o asemenea situație, prin admiterea recursului fiind incident art. 304 pct. 6 C. proc. civ. O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu a luat în dezbatere contradictorie elementele expuse de părți, a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemeni, recurenta apreciază că sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată prin aplicarea greșită a legii.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Analizând motivul de recurs invocat de reclamantă bazat în drept pe dispozițiile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, Înalta Curte constată că nu este întemeiat. Reclamanta-recurentă deși și-a fondat acțiunea pe dispozițiile art. 953, art. 960 și art. 961 C. civ. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de credit încheiat cu pârâta, astfel că în mod corect i-a fost respinsă acțiunea și de asemeni legal a reținut și instanța de apel că motivele invocate de reclamantă nu sunt cauze de nulitate absolută ci numai de anulabilitate a acestuia, pe calea unei acțiuni în anulare.

Mai trebuie menționat că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate și a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile cauzei. Nu pot fi primite nici criticile întemeiate în drept pe dispozițiile pct. 7 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., deoarece din analiza contractului de credit rezultă că părțile contractante și-au asumat drepturi și obligații, până la rambursarea integrală a împrumutului acordat, iar din actele și înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta a semnat contractul în cunoștință de cauză, fără obiecțiuni. În concluzie, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Piatra Neamț împotriva Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2009.