ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 martie 2007

reclamantul A.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Solidarității

Sociale și Familiei solicitând obligarea acestuia la plata sumelor

reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 și 2003, în sumă de 3598

RON actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la

data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că a

fost funcționar public în perioada 2002 - 2003, fiind beneficiar al dreptului

la primele de vacanță conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, însă

acest drept a fost suspendat prin O.U.G. nr. 33/2001 și ulterior prin legile

bugetului de stat până în 2006.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1325 din 22 mai 2007,

a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumelor reprezentând

contravaloarea primei de vacanță pe anii 2002 și 2003, în cuantum de 1000 și

respectiv 1104 RON, actualizată cu indicele de inflație.

Instanța de fond a apreciat că suspendarea nu

poate afecta substanța dreptului, obligația de plată a primelor devenind

executorie de la data încetării suspendării, 31 decembrie 2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, susținând în esență

că, instanța de fond trebuia să respingă ca prescrisă acțiunea reclamantei,

având în vedere prevederile art. 167/1958, precum și prevederile art. 283 lit. c)

C. muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr.

188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de

concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în

concediu".

Dispozițiile acestui text de lege care au

acordat dreptul în discuție, au fost în ființă în perioada 2002 - 2003, fiind

conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția României.

Suspendarea exercițiului dreptului prin legi

bugetare succesive nu echivalează cu înlăturarea lui, atâta timp cât nu există

nici o dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia,

întrucât s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea

drepturilor acordate.

Referitor la susținerea privind prescripția

dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 2003, Curtea apreciază că aceasta

nu operează, întrucât suspendarea dreptului la plata primelor de concediu face

inoperantă curgerea termenului de prescripție, conform art. 7 alin. (3) din

Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

împotriva sentinței civile nr. 1325 din 22 mai 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2007.