ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin încheierea din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile privind inadmisibilitatea cererii și a

lipsei de interes și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea precizată

formulată de reclamanta

R.N.M.R.

în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, Guvernul României, Muzeul

Național de Artă al României. Instanța a admis cererea de intervenție în

interesul Guvernului României formulată de M.C.C.P.N.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive,

privind încuviințarea instituirii unui sechestru judiciar asupra unui iconostas

din Muzeul Național de Artă al României, a reținut că prin H.G. nr. 194/2009 a

fost aprobată darea în administrarea Administrației Prezidențiale a bunurilor

culturale mobile, aflate în custodia Muzeului Național de Artă al României.

Instanța a apreciat

ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii întrucât faptul că

reclamanta a formulat și cerere de suspendare a executării HG nr. 194/2009, nu

este de natură să determine existența unei incompatibilități între cererile

formulate, întrucât au finalități diferite, iar efectele privind pronunțarea

unor hotărâri sunt, de asemenea, diferite.

Instanța de fond a

reținut ca neîntemeiată și excepția lipsei de interes, întrucât reclamanta

urmărește indisponibilizarea bunurilor în timpul judecării fondului litigiului,

astfel încât văzând încheierea din 31 martie 2009 a Judecătoriei sectorului 1

pronunțată în Dosarul nr. 7141/299/2009, a constatat că reclamanta justifică un

interes.

Pe fondul cererii

formulate, instanța a constatat că nu sunt întrunite în cauză condițiile

prevăzute de art. 598 C. proc. civ. Astfel, instanța a constatat că litigiul de

față nu vizează administrarea unor bunuri proprietate comună, așa cum cere

expres textul de lege invocat ca temei al cererii de sechestru, ci bunurile în

litigiu sunt în proprietate privată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât a făcut pe deplin

dovada faptului că se impune instituirea unui sechestru pentru conservarea

dreptului de administrare al Muzeului Național de Artă al României.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte

de a cerceta motivele invocate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși

recurenta a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru

soluționarea recursului declarat.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru

judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere

faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform

prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de R.N.M.R. împotriva încheierii din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.