ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1673/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin încheierea din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București au fost respinse excepțiile privind inadmisibilitatea cererii și a lipsei de interes și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea precizată formulată de reclamanta R.N.M.R. în contradictoriu cu Administrația Prezidențială, Guvernul României, Muzeul Național de Artă al României. Instanța a admis cererea de intervenție în interesul Guvernului României formulată de M.C.C.P.N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive, privind încuviințarea instituirii unui sechestru judiciar asupra unui iconostas din Muzeul Național de Artă al României, a reținut că prin H.G.

nr. 194/2009 a fost aprobată darea în administrarea Administrației Prezidențiale a bunurilor culturale mobile, aflate în custodia Muzeului Național de Artă al României. Instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii întrucât faptul că reclamanta a formulat și cerere de suspendare a executării HG nr. 194/2009, nu este de natură să determine existența unei incompatibilități între cererile formulate, întrucât au finalități diferite, iar efectele privind pronunțarea unor hotărâri sunt, de asemenea, diferite. Instanța de fond a reținut ca neîntemeiată și excepția lipsei de interes, întrucât reclamanta urmărește indisponibilizarea bunurilor în timpul judecării fondului litigiului, astfel încât văzând încheierea din 31 martie 2009 a Judecătoriei sectorului 1 pronunțată în Dosarul nr. 7141/299/2009, a constatat că reclamanta justifică un interes.

Pe fondul cererii formulate, instanța a constatat că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 598 C. proc. civ. Astfel, instanța a constatat că litigiul de față nu vizează administrarea unor bunuri proprietate comună, așa cum cere expres textul de lege invocat ca temei al cererii de sechestru, ci bunurile în litigiu sunt în proprietate privată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât a făcut pe deplin dovada faptului că se impune instituirea unui sechestru pentru conservarea dreptului de administrare al Muzeului Național de Artă al României.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a cerceta motivele invocate, a constatat că recursul nu a fost timbrat, deși recurenta a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate pentru soluționarea recursului declarat. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei timbru judiciar conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de R.N.M.R. împotriva încheierii din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.