ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6783/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6783/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 275/A din data de 22 septembrie

2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie a admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile numărul 319 din 19 mai

2009 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o parțial, în sensul că s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 27.960 euro sau echivalentul în RON

la data plății; s-au menținut restul dispozițiilor, s-au compensat cheltuielile

de judecată în apel și a fost obligat apelantul la plata diferenței de 1100 RON,

onorariu pentru expertul A.G.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive:

Prin sentința

civilă nr.

319

din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtului Statul Român - prin C.N.A.D.N.R.

SA și, în consecință, a fost modificată în parte Hotărârea nr. 47 din 29

ianuarie 2008 emisă de pârât cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru

suprafața de 1398 m.p. teren de la 66.390,18 RON - echivalentul a 17,614,80

euro la 30.700 euro.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă cererea de revocare a Hotărârii nr. 47/2008 și au fost respinse

excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului,

iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantului 2775 RON reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul are calitate

procesuală activă, deoarece prin Titlul de proprietate nr. TP1./2003 emis de Comisia

Județeană de aplicare Legii nr. 18/1991 numitei B.M. i s-a reconstituit dreptul

de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.800 mp, teren situat în tarlaua

TA1., parcela PA1., iar reclamantul este moștenitorul acesteia - acesta fiind astfel

îndreptățit să solicite și să primească, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004,

despăgubiri la valoarea justă a terenului expropriat.

Prin Hotărârea nr. 47/2008

s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în G., categoria de

folosință arabil intravilan, tarlaua TA1., (nr. T1.) în suprafață de 1398 mp în

cuantum de 17.614,80 Euro, echivalentul a 66.390,18 RON în favoarea reclamantului.

Art. nr. 9 din Legea

nr. 198/2004 permite persoanei nemulțumite de cuantumul despăgubirilor de a se adresa

instanței de judecată pentru ca aceasta să procedeze la stabilirea corectă a despăgubirilor,

în conformitate cu prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin urmare, este

evident interesul reclamantului, care prin admiterea acțiunii ar obține despăgubiri

mai mari decât cele acordate prin actul atacat.

Pe fondul cauzei, a fost

desemnată o comisie de experți care să stabilească despăgubirile la care este îndreptățit

reclamantul pentru suprafața de 1398 mp, prin care s-a stabilit că prețul este de

22,5 euro la momentul întocmirii raportului de expertiză. Conform cererii reclamantului

care a contestat doar cuantumul despăgubirii raportat la prețurile cu care se vând

terenurile în zonă, contrar evaluărilor făcute în perioada exproprierii, experții

au stabilit o valoare superioară celei din Hotărârea nr. 47/2008, dar inferioară

celei solicitate de reclamant.

Obiecțiunile la raportul

de expertiză întemeiate pe faptul că s-a utilizat o singură metodă de evaluare au

fost respinse ținându-se cont de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care

prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel

din unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și…”. Prin urmare, metoda bonitară pe care ar fi putut-o utiliza ca o a doua

metodă de calcul și care nu are la bază prețurile de vânzare nu era utilă cauzei.

Apoi, nu prezenta relevanță în cauză prețul stabilit la momentul exproprierii atâta

timp cât legea prevede că la stabilirea despăgubirilor se are în vedere valoarea

terenului la momentul evaluării și nu la cel al exproprierii. Pentru combaterea

acestei valori pârâtul a depus două rapoarte de expertiză întocmite, indicate ca

fiind pentru terenuri similare - unul este însă întocmit în aprilie 2008, dată de

la care prețurile au mai crescut până la sfârșitul anului, iar pentru celălalt teren

evaluarea s-a făcut la nivelul lunii aprilie 2008, moment de la care prețurile au

mai crescut și nu reiese din documentele depuse că terenurile sunt învecinate.

Petitul de revocare a

Hotărârii nr. 47/2008 a fost respins cu motivarea că dreptul de revocare aparține

autorului actului, iar pe de altă parte art. 10 alin. (3) din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 198/2004 prevăd că pentru motive temeinice hotărârea poate

fi revocată, titularul cererii fiind anunțat. Potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 198/2004 expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii, fără

ca o asemenea contestare să presupună revocarea hotărârii atacate.

Prin decizia civilă

nr. 252/A/2009 a Curții de Apel Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat

de pârâta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 319/A/19 mai

2009 a Tribunalului Cluj.

Această decizie a fost

casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, prin decizia nr.

1438 din 18 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

La pronunțarea acestei

decizii instanța supremă a reținut că instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor

stabilit în primă instanță pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă

că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod obișnuit, terenuri

de același fel, situate în aceeași unitate administrativ teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, iar obiecțiunile la raportul de expertiză formulat de pârât

în fața primei instanțe și în fața instanței de apel privind efectuarea unei noi

expertize vizau tocmai prețul de circulație al terenurilor. Or, ele au fost respinse

de instanțe, deși pentru corecta aplicare a dispozițiilor legale, art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, trebuia să se administreze proba cu înscrisuri pentru

a se stabili prețul de circulație al terenurilor de același fel, din unitatea administrativ

teritorială unde este situat terenul supus exproprierii și să ceară experților să

completeze lucrarea.

În concluzie, instanța

supremă a dispus ca instanța de rejudecare a apelului să completeze raportul de

expertiză sau să dispună efectuarea unei alte expertize pentru stabilirea cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamantului, să completeze probatoriul cu înscrisuri și

să evalueze contractele de vânzare-cumpărare depuse de ambele părți în recurs, urmând

să stabilească în raport de criteriile prev. de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 dacă pot fi avute în vedere la determinarea prin expertiză a cuantumului

despăgubirilor.

În baza art. 315 C.

proc. civ., instanța investită cu rejudecarea apelului a dispus efectuarea unei

completări la raportul de expertiză inițial, de către aceeași experți, în sensul

de a se stabili prețul de circulație al terenului în litigiu, în sensul în care

acesta este determinat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, având în vedere

și contractele de vânzare-cumpărare depuse de ambele părți în recurs.

Completarea la raportul

de expertiză a fost depusă în data de 7 septembrie 2011, fiind respectat termenul

de depunere a lucrării cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată,

așa cum prevede art. 209 pct. 1 C. proc. civ., situație în care raportul de expertiză

nu a mai fost comunicat părților din proces, care sunt obligate să ia cunoștință

de conținutul raportului de expertiză din dosarul instanței.

Reprezentantul reclamantului

a declarat că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la completarea la raportul

de expertiză, iar reprezentantul apelantului nu s-a prezentat în instanță și nici

nu a formulat obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză.

Comisia de experți numită

în cauză pentru a efectua o completare la raportul de expertiză a stabilit că valoarea

unui mp de teren expropriat este de 20 euro/mp, valoarea totală a suprafeței de

1938 mp fiind de 27.960 euro. La stabilirea acestei valori comisia de experți a

ținut seama de contractele depuse de C.N.A.D.N.R. SA București întocmite între anii

2008-2010, de contractele depuse de reclamant cu privire la terenuri situate în

imediata apropiere a terenului în litigiu, încheiate în anii 2007- 2008, perioadă

în care s-a făcut și exproprierea suprafeței de teren în litigiu aparținând reclamantului.

De asemenea, experții au folosit pentru stabilirea valorii terenului în litigiu

metoda comparației de piață, metodă conformă cu standardele internaționale de evaluare.

Instanța de apel a apreciat

că s-au respectat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 de către

experți, ținând seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același

fel, situate în aceeași unitate administrativ teritorială la data întocmirii raportului

de expertiză, astfel că a validat cuantumul despăgubirilor stabilit de experți pentru

suprafața de teren de 1398 mp, expropriată de la reclamanți.

Celelalte dispoziții ale

sentinței apelate privind revocarea Hotărârii nr. 47/2008 emisă de reclamantă au

fost menținute, cu motivarea că dreptul de a revoca această hotărâre aparține emitentului

actului, iar potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 expropriatul poate contesta

doar cuantumul despăgubirilor, fără ca o asemenea contestare să presupună revocarea

hotărârii atacate.

În baza art. 276 C.

proc. civ., Curtea a compensat cheltuielile de judecată în apel reprezentând onorariu

pentru experții numiți de către părți și, în baza art. 274 C. proc. civ., a obligat

apelantul la plata diferenței de onorariu de 1100 RON pentru expertul A.G., numit

de instanță.

Împotriva deciziei de

apel a formulat cerere de recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o

pentru următoarele motive:

Soluția instanței de apel

este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară care nu i-a fost

comunicat și care a fost întocmit cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a stabilit cuantumul

despăgubirii utilizând metoda comparației directe, cu folosirea exclusivă a unor

oferte de vânzare și nu prin raportare la tranzacții autentice așa cum prevăd dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În plus, faptul că s-au

avut în vedere contracte încheiate în anii 2007 - 2008 încalcă același text legal,

tranzacțiile din perioada de creștere neputând releva prețul de circulație al imobilului

expropriat, la momentul întocmirii raportului, respectiv luna august, anul 2011

- moment care trebuie avut în vedere conform normei legale.

Mai mult decât atât, contractele

de vânzare-cumpărare autentice nr. 3242 din 20 decembrie 2007 autentificat de B.N.P.

F.I.P. și nr. 847 din 14 martie 2008 autentificat de B.N.P. F.I.P. nu răspund nici

dezideratului privind compararea terenului în litigiu cu imobile „de același fel”,

în condițiile în care imobilul expropriat este unul agricol (arabil, situat în intravilan),

iar cele înstrăinate prin actele amintite sunt imobile construibile.

Prin notele scrise din

data de 14 septembrie 2010 au depus în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

adresa nr. A1. din 30 august 2010 emisă de Primăria com. G., precum și un număr

de 9 contracte autentice de vânzare-cumpărare care aveau ca obiect terenuri similare

celui în litigiu, situate în comuna G., jud. Cluj. Instanța de apel nu a ținut cont

nici de valorile relevate de contractele autentice depuse prin notele din 29

octombrie 2010 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiți, deși și acest aspect

a fost menționat în decizia de casare.

Cu încălcarea art. 315

alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără a administra

proba cu expertiză tehnică care să respecte exigențele art. 26 din Legea nr. 33/1994,

respectiv care să își întemeieze concluziile pe tranzacții autentice, așa cum îi

fusese pus în vedere prin decizia de casare.

Încă de la primul termen

de judecată au solicitat instanței de apel, în cadrul probei cu înscrisuri, efectuarea

unor adrese către Serviciul de Taxe și Impozite din cadrul Primăriei G., Camera

Notarilor Publici Cluj și B.N.P. N.D.G. pentru a se comunica la dosarul cauzei copii

ale unor tranzacții autentice de vânzare-cumpărare care au avut ca obiect terenuri

situate în intravilanul corn. G., jud. Cluj, încheiate în anul 2011, însă cererea

a fost respinsă nemotivat. Proba era utilă cauzei, deoarece în funcție de contractele

comunicate de către instituțiile amintite se putea realiza și completarea raportului

de expertiză, cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Depun odată cu recursul

două tranzacții autentice care privesc imobile similare celui în litigiu, situate

în com. G., jud. Cluj, ce au fost încheiate în anul 2011, ce i-au fost expediate

prin adresa nr. A3. din 18 octombrie 2011 a Oficiului de cadastru și Publicitate

Imobiliară Cluj - din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. D.I.

în luna iulie anul 2011 valoarea unui m.p. de teren situat în intravilanul arabil

al corn. G., jud. Cluj era de 21,88 RON, iar valoarea de circulație reflectată de

contractul de vânzare-cumpărare autentificat de N.P. D.I. în luna iulie anul 2011

este de 7,09 RON/m.p. Prețuri menționate în cele două tranzacții încheiate în iulie

2011 sunt în vădită discrepanță cu valoarea propusă de experți la nivelul lunii

august 2011 de 20 euro/m.p.

Instanța de apel nu a

avut în vedere nici valoarea relevată de raportul de evaluare întocmit pentru Camera

Notarilor Publici Cluj, anul 2011 (așa cum impune art. 11 alin. (8) din Legea

nr. 255/2010), pentru imobile similare celui în litigiu, în condițiile în care și

aceasta era sub prețul propus de expropriator - 38,8 RON/mp.

Reclamantul - intimat

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului,

cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în cauză a respectat dispozițiile

legale incidente.

Analizând decizia de apel

în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

în considerarea argumentelor ce succed:

Recurentul - pârât reclamă

necomunicarea raportului de expertiză și nerespectarea dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 la data întocmirii acestuia, cu sublinierea și a dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ.

Necomunicarea completării

raportului de expertiză inițial, efectuat în fața instanței de apel, a fost justificată

prin decizie cu referire la dispozițiile art. 209 alin. (1) C. proc. civ. - reținându-se

astfel că a fost respectat termenul de 5 zile de depunere la dosar, urmând ca părțile

să ia cunoștință de completare din dosarul instanței.

Recurenta-pârâtă s-a limitat

a susține că nu i s-a comunicat completarea la raportul de expertiză, fără a formula

critici cu privire le argumentele reținute sub acest aspect de instanța de apel,

nearătându-se nelegalitatea modului de dispunere - neconformându-se astfel dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care îl obligă pe recurent

să arate în cererea de recurs motivele de nelegalitate a deciziei sau mențiunea

că acestea vor fi depuse la dosar printr-un memoriu separat.

Potrivit art. 26 din Legea

nr. 33/1994, la stabilirea despăgubirilor se ține cont de prețurile cu care se vând

în mod obișnuit imobile de același fel, în aceeași unitate administrativ teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză.

Instanța de apel a reținut

că la stabilirea prețului comisia de experți a ținut seama de contractele depuse

de C.N.A.D.N.R. SA București întocmite între anii 2008-2010 și de contractele depuse

de reclamant, încheiate în anii 2007- 2008, folosind metoda comparației de piață,

metodă conformă cu standardele internaționale de evaluare.

Nu se susține astfel critica

de recurs în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au folosit exclusiv

oferte de vânzare și nu tranzacții autentice, așa cum prevede art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

Într-adevăr, cu privire

la cele două contracte de vânzare-cumpărare depuse de către reclamanți se reține

în motivarea deciziei că sunt din anii 2007-2008 și acestea se referă la terenuri

situate în imediata apropiere a celui în litigiu, și nu din perioada întocmirii

raportului de expertiză. Însă, în raportul de expertiză s-a reținut și că începând

cu anul 2008 piața imobiliară a fost puternic afectată de criza economică, prețurile

scăzând cu 25-30% - aspect de care s-a ținut cont prin corecția aplicată la prețurile

avute în vedere.

În condițiile în care

instanța de apel a reținut că actele depuse de reclamant sunt cu privire la terenuri

situate în imediata apropiere a celui în litigiu, analiza în sensul solicitat de

către recurentul-pârât, relativ la „imobile de același fel” presupune reaprecierea

probei administrate, nepermisă însă de actuala structură a art. 304 C. proc.

civ.

Prin același raport se

reține și că actele depuse de către pârâtă au fost obținute de la Primărie în urma

solicitării Companiei de a i se comunica „valori de tranzacționare medii” și nu

valori oarecare, multe dintre terenuri fiind situate la mare distanță de cel în

litigiu. Au fost avute în vedere nouă contracte de vânzare-cumpărare menționate

în nota de probatorii depusă la data de 29 octombrie 2010, cu adresa nr. A1. din

30 august 2010 emisă de Primăria comunei G.

Instanța de a apel a reținut

astfel în cauză contractele de vânzare - cumpărare depuse de către recurentul -

pârât în fața instanței de recurs, confirmând raționamentul pentru care nu sunt

relevante, cuprins în raportul de expertiză.

Prin decizia de recurs

pronunțată anterior în cauză s-a dispus în sensul că instanța de trimitere va evalua

și contractele de vânzare - cumpărare depuse de ambele părți în recurs, urmând a

stabili, în raport de criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

dacă acestea pot fi avute în vedere la determinarea prin expertiză a cuantumului

despăgubirilor.

În consecință, întrucât

s-au avut în vedere acte autentice de vânzare-cumpărare la efectuarea completării

raportului de expertiză de către instanța de apel nu poate fi primită nici critica

de recurs în sensul că s-au încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., prin neadministrarea

unei expertize tehnice care să își întemeieze concluziile pe tranzacții autentice.

La primul termen în fața

instanței de apel, pârâtul a solicitat efectuarea unor adrese către Primăria G.

- Direcția de Taxe și Impozite locale, Biroul Notarului Public din Comuna G. și

Camera Notarilor Publici pentru a se solicita copii de pe tranzacții autentice cu

privire la imobile similare, încheiate în anul 2011. La această cerere reprezentantul

Ministerului Public s-a opus, iar instanța s-a pronunțat în sensul respingerii,

cu referire la dispozițiile Înaltei Curți de a se evalua și contractele de vânzare-cumpărare

depuse în recurs de ambele părți.

Cererea de probatorii

a fost astfel respinsă motivat, ceea ce face să nu să poată reține nici critica

aferentă, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar prin cererea de recurs

nu s-a arătat în ce constă legalitatea modului de dispunere, așa cum impune

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

La cererea de recurs s-au

atașat extrase din două contracte de vânzare - cumpărare cu privire la imobile de

pe raza comunei G., indicate ca fiind încheiate în anul 2011, însă acestea nu oferă

suficiente elemente care să ducă la aprecierea elementelor prevăzute de art. 26

din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, unul dintre ele se referă la vânzarea unei

cote părți indivize de 53/392 dintr-un imobil teren intravilan cu destinația drum

de acces, iar celălat are ca obiect un teren cu casă.

Dispozițiile art. 11

alin. (8) din Legea nr. 255/2010 invocate de recurentul - pârât nu sunt incidente

în cauză, acestea fiind aplicabile în procedura administrativă, anterior apelării

la instanță de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor.

Constatând, prin urmare,

că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 275/A din data de 22 septembrie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2012.