ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1565 din 20

octombrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte

contestația formulată de contestatorii Z.G., M.O. și Z.D.C., în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București.

S-a modificat în parte hotărârea nr. 1din

27 septembrie 2005 emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA în sensul că s-a stabilit

cuantumul despăgubirii la suma de 1297,42 euro (7,33 euro/mp teren expropriat).

A obligat intimata C.N.A.D.N.R. SA să

consemneze pe seama și la dispoziția contestatorilor diferența de despăgubire

în cuantum de 235,41 euro în echivalent lei la data plății și să plătească

contestatorilor suma de 1028 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA

s-a dispus exproprierea de la defuncta Z.E. a suprafeței de 177 mp teren

intravilan arabil, situat în Orașul Buftea, nr. cadastral 1682/1, stabilindu-se

totodată suma de 37.720.116 ROL, echivalentul a 1062 Euro, cu titlu de

despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 și a H.G. nr. 744/2005.

Hotărârea a fost comunicată

expropriatei la data de 03 octombrie 2005, prezenta contestație fiind formulată

la 11 octombrie 2005, cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr.

198/2004.

Conform încheierii nr. 72040 din 05

decembrie 2005 emisă de O.C.P.I. Ilfov, dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 177 m.p. înscris în cartea funciară nr. 2161 a Orașului Buftea

cu nr. cadastral 1682/1 a fost intabulat ca fiind proprietatea intimatei.

Împotriva hotărârii menționate a fost

formulată prezenta contestație, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite.

În prima expertiză efectuată în cauza,

comisia formată din experții desemnați conform legii a stabilit valoarea de

circulație a terenului la data de 27 septembrie 2005, la echivalentul a 18

Euro/m.p. și la data întocmirii lucrării, 10 octombrie 2007, la echivalentul a

85 Euro/m.p.

În urma discutării în contradictoriu a

obiecțiunilor formulate de intimată și a înlocuirii expertului desemnat de

tribunal, noua comisie de experți a evaluat terenul expropriat în categoria de

terenuri extravilane, având în vedere că în hotărârea de stabilire a

despăgubirilor s-a menționat în mod greșit calitatea terenului de a fi

intravilan și s-a stabilit prin metoda comparației directe, la data de 27

septembrie 2005 o valoare de 7,33 Euro/m.p. și la data de 04 aprilie 2008,

momentul întocmirii lucrării, o valoare de 72 Euro/m.p.

La efectuarea expertizei s-a avut în

vedere că terenul nu beneficiază de utilități, iar suprafața expropriată este

relativ mică.

În mod corect terenul a fost evaluat

ca extravilan, deoarece din mențiunile titlului de proprietate emis pe numele

defunctei Z.E. sub nr. 65632 din 17 aprilie 2003 de C.J.S.D.P.T. Ilfov rezultă

că proprietatea expropriatei era situată în extravilanul localității Buftea,

astfel încât, în mod greșit s-a menționat în hotărârea atacată că terenul este

intravilan, iar evaluarea trebuia să se realizeze în consecință.

Pe de altă parte, tribunalul nu și-a

însușit susținerea contestatorilor în sensul că prezenta contestație trebuie să

stabilească valoarea corectă de circulație a terenului expropriat la data

pronunțării hotărârii judecătorești și nu la data emiterii hotărârii de către

expropriator, pentru argumentele ce urmează.

În procedura specială reglementată de

Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de

autostrăzi și drumuri naționale, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii

atacate, procedură aplicabilă în speță, art. 8 stabilește că „în termen de 5

zile dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei

prevăzute la art. 6 (prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor),

expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata

despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate

sau consemnarea acestora în condițiile art. 5 alin. (4) - (6) și ale art. 6 alin.

(2).”

Totodată, art. 15 din lege, prevede că

„transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a

statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății

despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora,

în condițiile prezentei legi”.

La fila x în dosarul cauzei se găsește

recipisa nr. 1483/02 din 13 octombrie 2005, prin care se dovedește că intimata

a consemnat pe seama și la dispoziția defunctei Z.E. suma de 3772 lei cu titlu

de contravaloare despăgubiri pentru imobilul cu nr. cadastral 1682/1.

Prin urmare, de la data de 13

octombrie 2005, terenul expropriat a trecut de drept în proprietatea publică a

statului și în administrarea expropriatorului, iar suma stabilită s-a aflat la

dispoziția expropriatului în toată perioada de timp ce a trecut de la

consemnarea sumei și până la soluționarea prezentei contestații, putând fi

folosită de către beneficiarul despăgubirii.

La aceste considerente se adaugă și

argumentul faptic rezultat din concluziile raportului de expertiză astfel cum a

fost completat, în sensul că valoarea stabilită de experți pentru terenul

extravilan arabil expropriat la data emiterii hotărârii contestate prin metoda

comparației directe [(metodă ce răspunde cel mai bune criteriilor stabilite de art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994)], este de 7,33 Euro/m.p., valoare foarte

apropiată de cea stabilită de intimată prin hotărâre, de 6 Euro/m.p.

Prin urmare, chiar dacă prezenta

contestație este parțial întemeiată în ceea ce privește nemulțumirea

expropriatului asupra despăgubirii stabilite, nu s-a dovedit o culpă gravă a

intimatei referitor la respectarea cerinței justei despăgubiri la privarea de

proprietate.

În urma precizării acțiunii de către

contestator, s-a solicitat și obligarea expropriatorului la efectuarea unei căi

de acces direct din autostradă, însă în raport de caracterul special al

procedurii de față și de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, o astfel

de măsură nu poate fi luată în contestația formulată împotriva hotărârii

expropriatorului, contestație ce poate privi numai cuantumul despăgubirii

stabilite.

Prin decizia civilă nr. 377 din 3

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de

reprezentată a S.R., prin D.R.D.P. București împotriva sentinței civile nr. 1565

din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

în contradictoriu cu apelanții-reclamanți Z.G., M.O. și Z.D.C.

A admis apelul formulat de

apelanții-reclamanți împotriva aceleiași sentințe civile.

S-a modificat în parte sentința, în

ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, în sensul că valoarea totală a

despăgubirii este de 3186 Euro (18 Euro/mp).

A fost obligată C.N.A.D.N.R. SA să

consemneze pe seama și la dispoziția reclamanților diferența de despăgubire de

2124 Euro în echivalent în lei la data plății.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

La pronunțarea acestei decizii, Curtea

a avut în vedere următoarele:

Prin raportul de expertiză tehnică

efectuat la prima instanță de comisia de experți, depus la dosar pentru

termenul de judecată din 15 octombrie 2007, toți cei trei experți care au

format comisia de evaluare (B.C. desemnată de instanță, C.M. desemnată de

reclamanți și A.D. desemnat de C.N.A.D.N.R. SA) au ajuns la un consens sub

aspectul cuantumului despăgubirii, concluzionând că valoarea unui mp de teren

din cel expropriat este de 18 Euro. La stabilirea acestei valori, experții au

avut în vedere că la data de 27 septembrie 2005 (data emiterii hotărârii de

stabilire a despăgubirilor de către Comisia de stabilire a despăgubirilor din

cadrul C.L. Buftea) ofertele pentru terenuri similare situate în zona analizată

se situau între 15 Euro/mp și 18 Euro/mp. Experții au considerat că valoarea

terenului în litigiu se situează la limita superioară a acestui interval,

respectiv 18 Euro/mp, având în vedere caracteristicile acestuia: este situat în

Buftea, la limita teritorială a orașului Chitila, la piciorul podului pe DN 7,

respectiv kilometrul 14 + 853, are acces direct la DN 7 și are „la gard”

rețelele de utilități, respectiv energie electrică, gaze și telefon.

Ca urmare a obiecțiunilor formulate de

C.N.A.D.N.R. SA, s-a depus răspuns de către experta B.A.M.D., care a înlocuit-o

pe experta B.C., răspuns care, în realitate, reprezintă un raport de expertiză

separat care ajunge la alte concluzii decât cel întocmit de comisia de experți.

Astfel, în ceea ce privește categoria terenului, aceasta a arătat că terenul,

deși nu se găsește în intravilanul localității Buftea, face parte, conform

Planului Urbanistic General al Municipiului București, din zona EX 2, rezervată

pentru unități de transfer dintre circuitele de transporturi transcontinentale

și cele locale, zona având un potențial deosebit de dezvoltare la nivel

regional, național și internațional. Concluzia expertei a fost în sensul că, în

raport de tipul proprietății și amplasarea acesteia, cea mai bună utilizare a

terenului este aceea de teren pentru dezvoltare industrială. Aceeași expertă

arată la pagina 8 din expertiză că, în zona analizată, prețurile terenurilor

extravilane industriale înregistrează același nivel ca și prețurile terenurilor

aflate în intravilan si că expertiza inițială reflectă prețurile aferente

categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinație industrială, ușor de

convertit în intravilan.

În ceea ce privește evaluarea la data

de 27 septembrie 2005, experta a folosit două metode: metoda comparației

directe pe baza căreia a stabilit prețul de 7,33 Euro/mp și metoda regresiei

statice pe baza căreia a stabilit prețul de 8,55 Euro/mp, iar prin concilierea

celor două valori a stabilit 8 Euro/mp.

Separat a depus răspuns la obiecțiuni,

precum și „obiecțiuni la raportul de expertiză depus de doamna expert M.D.B.”

expertul propus de C.N.A.D.N.R. SA, A.D. Acesta susține că valoarea de 18

Euro/mp din primul raport de expertiză este eronată, deoarece terenul nu este

intravilan și nu are utilitățile „la gard” și că, la întocmirea raportului de

expertiză, s-au avut în vedere susținerile reclamanților, fără a se efectua

verificări cu privire la categoria terenului și existența utilităților. De

asemenea, expertul A. nu este de acord nici cu valoarea de 7,33 Euro/mp

stabilită prin metoda comparației directe de către experta B., deoarece acest

rezultat se bazează pe o ofertă de vânzare a unui teren învecinat care aparține

unei firme, teren dotat cu rețea de gaze și electricitate în proprietatea

firmei, în timp ce terenul în litigiu nu beneficiază de aceeași dotare tehnică.

Expertul A.D. consideră că valoarea unui mp de teren din cel expropriat este de

6 Euro (aceeași valoare stabilită în raportul de expertiză care a stat la baza

Hotărârii nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de Comisia de stabilire a

despăgubirilor în procedura administrativă prealabilă).

Prin răspunsul la obiecțiuni depus, de

asemenea, separat, experta C.M., propusă de reclamanți, a arătat că își menține

punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză inițial, care a fost

rezultatul acordului celor trei experți, în sensul că valoarea unui mp de teren

este de 18 Euro. Pe de altă parte, experta a arătat că diferența de teren

rămasă neexpropriată a fost vândută ulterior la prețul de 32,5 Euro/mp.

Trebuie menționat că nici în fața

primei instanțe și nici în calea de atac a apelului, părțile nu au mai

solicitat efectuarea unei noi expertize, de către alți experți. De altfel, o

astfel de măsură ar fi condus la cheltuieli de judecată foarte mai, care ar fi

depășit chiar valoarea în litigiu, lipsind practic de miză continuarea

judecății.

În prezența unor puncte de vedere atât

de diferite, ale unor experți care, inițial, au stabilit de comun acord o

valoare de 18 Euro/mp (exceptând-o pe experta B.A.M.D., care a fost introdusă

în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză al comisiei), instanța nu

poate face altceva decât să aibă în vedere, în principal, concluzia comună la

care au ajuns cei trei experți în raportul de expertiză inițial (având în

vedere dispozițiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 potrivit

cărora stabilirea despăgubirii se face de către o comisie de experți, nu de

către fiecare expert în mod individual), urmând a analiza în ce măsură punctele

de vedere diferite, exprimate ulterior, ca urmare a obiecțiunilor, sunt sau nu

justificate și bazate pe argumente convingătoare, de natură să explice

diferența de valoare a despăgubirii.

Pentru aceasta, trebuie observate

obiecțiunile la expertiză pe care le-a formulat C.N.A.D.N.R. SA, respectiv: 1)

terenul are categoria de folosință extravilan - arabil, iar valoarea stabilită

în raportul de expertiză se referă la teren intravilan - construcții; 2) s-au

avut în vedere numai ofertele de vânzare, neconcretizate în contracte de

vânzare-cumpărare; 3) s-au avut în vedere caracteristicile unui teren intravilan:

energie, gaze, telefon, deși terenul este extravilan (aspectul menționat la pct.

4 din obiecțiuni, în care se arată că raportul de expertiză cuprinde valoarea

terenului atât la momentul actual cât și la data exproprierii, reprezintă mai

mult o constatare, neputând fi calificată ca o obiecție la expertiză, întrucât

nu se poate înțelege ce anume îl nemulțumește pe autorul acestei susțineri).

Ambii experți care au exprimat un

punct de vedere diferit față de cel din raportul de expertiză inițial au avut

în vedere prima și a treia obiecțiune care, în esență cuprind aceeași critică,

și anume, faptul că nu s-a avut în vedere categoria de folosință extravilan (în

ceea ce privește obiecțiunea a doua, ambii experți au arătat că valoarea

despăgubirii nu se poate stabili în funcție de prețurile înscrise în contracte

de vânzare-cumpărare concrete; asupra acestui răspuns, C.N.A.D.N.R. SA nu a mai

formulat obiecțiuni suplimentare).

În ceea ce privește categoria de

folosință, așa cum s-a arătat mai sus, experta B.A.M.D., deși reține că terenul

în litigiu este teren pentru dezvoltare industrială, că prețurile terenurilor

extravilane industriale înregistrează același nivel ca și prețurile terenurilor

aflate în intravilan și că expertiza inițială reflectă prețurile aferente

categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinație industrială, ușor de

convertit în intravilan (susțineri care, în mod logic, ar fi trebuit să conducă

la păstrarea aceleiași valori stabilite în expertiza inițială), totuși, pornind

de la alte oferte de comparație, ajunge la concluzia că valoarea ar fi de 12

Euro/mp, la care aplică o marjă de negociere de 1-5 %, rezultând 11,4 Euro/mp;

la această valoare mai aplică un coeficient de corecție datorat faptului că

„suprafața de teren expropriată de 177 mp este prea mică pentru a servi ca

destinație utilizării industriale”, coeficient care face ca valoarea terenului

să scadă în final la 7,33 Euro/mp (valoare reținută de prima instanță în

hotărârea apelată).

Or, Curtea a apreciat că o asemenea

concluzie nu poate fi avută în vedere, datorită contradicției care există între

susținerile expertei referitoare la echivalența de valoare dintre terenurile

extravilane industriale și cele din intravilan, pe de o parte, și demersul

aceleiași experte de a recalcula valoarea pe baza altor elemente de comparație

(oferte de vânzare), dintre care majoritatea se referă la terenuri din

extravilan agricol (dintre cele 6 poziții de la fila x, doar cea de la poziția

3, vânzător Fabrica IKK, cu preț de ofertă de 18 Euro/mp, se referă la

extravilan industrial). Totodată, reducerea valorii despăgubirii pe motiv că

suprafața terenului este prea mică nu este justă; suprafața de teren

expropriată de 177 mp a făcut parte dintr-o suprafață mult mai mare de 5400 mp,

iar dacă nu ar fi intervenit exproprierea, reclamanții ar fi putut vinde

terenul cu același preț cu care au vândut ulterior suprafața neexpropriată.

De asemenea, Curtea nu a primit

explicațiile expertului A.D., care, practic, invocă grave carențe ale propriei

activități profesionale (faptul că a ținut seama la efectuarea expertizei

inițiale doar de susținerile reclamanților, fără a efectua niciun fel de

verificări în calitate de expert desemnat în cauză). Acest expert critică

răspunsul dat de experta B.A.M.D. sub aspectul încadrării terenului în

categoria extravilan industrial, dar nu argumentează de ce terenul în litigiu

nu ar putea fi încadrat în această categorie. Expertul mai arată că terenul în

litigiu nu poate fi comparat cu terenul oferit spre vânzare la poziția 3

(vânzător Fabrica IKK, preț de ofertă 18Euro/mp, de la fila x dosar de fond)

deoarece terenul din ofertă este dotat cu rețea de gaze și electricitate

proprietatea firmei vânzătoare, în timp ce terenul în litigiu este situat în

extravilan și nu dispune de aceste utilități.

Nici această susținere nu poate fi

avută în vedere, deoarece, pe de o parte, în raportul de expertiză inițial nu

s-a reținut că terenul ar avea utilități, ci că utilitățile sunt „la gard”, în

sensul că sunt în apropriere, iar pe de altă parte, existența utilităților în

apropiere (pe un teren învecinat) presupune existența rețelelor magistrale de

utilități, ceea ce oferă posibilitatea de racordare, cu consecința creșterii

valorii terenului în raport cu alte terenuri extravilane (cum ar fi cele agricole,

situate la mare depărtare de rețelele de utilități și care ar genera cheltuieli

foarte mari pentru proprietarul care ar intenționa să-l racordeze).

În raport de aceste aprecieri, Curtea

a considerat că menționarea greșită a categoriei de folosință intravilan în

raportul de expertiză inițial nu era de natură să justifice ulterior

recalcularea la o valoare mult mai mică a aceleiași suprafețe de teren, în

condițiile în care caracteristicile terenului (extravilan industrial,

amplasament, potențial de dezvoltare a zonei, utilități în apropiere) au rămas

aceleași.

În consecință, Curtea a reținut

valoarea stabilită de comisia de experți în raportul de expertiză întocmit de

comun acord.

În ceea privește apelul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, Curtea l-a respins, ca nefondat, deoarece diferența de despăgubire

stabilită în cadrul procedurii judiciare trebuie achitată, într-adevăr, în lei

(așa cum, de altfel, a stabilit prima instanță prin sentința apelată), însă

calculul sumei în lei trebuie raportată la valoarea Euro la data plății,

nicidecum la valoarea Euro la data stabiliri despăgubirii în procedura

administrativă prealabilă sau la data transferului dreptului de proprietate,

așa cum susține C.N.A.D.N.R. SA Dacă s-ar avea în vedere punctul de vedere al

apelantei, s-ar ajunge ca expropriatul să suporte, fără a avea vreo culpă,

diferența de valoare a monedei europene, deși expropriatorul era cel obligat să

calculeze și să-i plătească despăgubirea reală și integrala în termen de cel

mult 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei, așa cum prevedea art. 8

din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data exproprierii terenului în

litigiu.

Împotriva deciziei de apel a formulat

cerere de recurs pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:

l. Pe cale de excepție invocă

nulitatea de ordine publica a raportului de expertiză omologat de instanța de

apel, întrucât acesta este întocmit pentru un teren situat în intravilan, deși

din toate actele dosarului rezultă că este situat în extravilan.

juridic dedus judecații, schimbându-i natura, înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut greșit că

nu contează categoria de folosință a terenului ca fiind intravilan sau

extravilan și a omologat un raport de expertiză întocmit pentru categoria de

teren intravilan, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 7/1996.

Art. l din Legea nr. 7/1996 prevede

că, „cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică,

economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării”. Prin

încheierea de carte funciară s-a intabulat dreptul statului asupra unui teren

extravilan.

Legea nr. 18/1991 - art. 2 prevede

clasificarea terenurilor în funcție de destinație; art. 7 prevede reglementări

privitoare la înregistrarea documentelor de evidență funciară și publicitate

imobiliară a dreptului de proprietate; art. 77 prevede reglementări privitoare

la schimbarea categoriei de folosință a terenurilor, pentru care trebuie avize

ale organelor de specialitate.

încălcarea legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin reținerea greșită a categoriei de

folosință a terenului, care impunea și o recalculare a valorii, s-au încălcat

dispozițiile Legii nr. 198/2004 modificată și completată prin Legea nr. 184/2008

și O.U.G. nr. 228/2008, H.G. nr. 744/2005, Legea nr. 7/1996 și Legii nr. 18/1991.

În condițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008,

transferul de proprietate a operat la data consemnării despăgubirilor, iar

recipisa de consemnare este nr. 1483/2 din 13 octombrie 2005.

Prin art. l din H.G. nr. 744/2005 s-a

aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național - Dublare

pasaj Denivelat pe DN 7, Km 14+853, peste CF București-Ploiești la Chitila, iar

la art. 2 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate la art. l.

Analizând decizia de apel în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în

considerarea celor ce succed:

critici nu constituie un motiv de nulitate de ordine publică.

Normele procedurale incidente prevăd

în termeni precis i procedura de contestare a unui raport de expertiză (art. 201

și următoarele C. proc. civ.).

doua critici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu

sunt arătate elementele care se circumscriu acestui text procedural.

În ceea ce privește art. l din Legea nr.

7/1996, se vizează de fapt încheierea de carte funciară care cuprinde mențiuni referitoare

la categoria de folosință a imobilului, însă, o eventuală analizare a probelor

administrate sau o reapreciere a acestora nu se circumscrie dispozițiilor art.

304 C. pen.

În egală măsură, nu se poate reține

încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind schimbarea

categoriei de folosință a terenului, față de obiectul litigiului și în

condițiile în care instanța, pe baza probelor administrate, a reținut un anumit

regim al acestuia, dacă acesta corespunde sau nu poziției procesuale avute de

una dintre părți și probele invocate de către aceasta, nu poate fi cenzurată de

instanța de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

se invocă încălcarea mai multor dispoziții legale.

Cu privire la Legea nr. 7/1996, Legea

nr. 18/1991, Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 744/2005, în contextul reținut în

cadrul criticii, nu sunt detaliate motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor,

așa cum prevede, sub sancțiunea nulității, art. 302

1

alin. (l) lit.

c) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 15 din Legea nr.

198/2004 cu modificările făcute prin Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008

au fost arătate în cadrul motivului încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., fără a se arăta aspectul de nelegalitate vizat; în măsura în care

acesta are în vedere valoarea consemnată, în sensul că în limitele acesteia

poate fi obligată, trebuie subliniat că în decizia de apel s-au arătat

argumentele de fapt și de drept pentru care nu este avută în vedere această

valoare, argumente necriticate prin recurs.

În ceea ce privește dispozițiile art.

l și art. 2 din H.G. nr. 744/2005, acestea nu au legătură cu modul de

soluționare a prezentei cauze, reprezentând norme cu caracter general.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312

alin. (l) C. proc. civ. și să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin

D.R.D.P.

București împotriva deciziei

nr. 377

din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 februarie 2010.