ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 675/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1565 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatorii Z.G., M.O. și Z.D.C., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București. S-a modificat în parte hotărârea nr. 1din 27 septembrie 2005 emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 1297,42 euro (7,33 euro/mp teren expropriat). A obligat intimata C.N.A.D.N.R. SA să consemneze pe seama și la dispoziția contestatorilor diferența de despăgubire în cuantum de 235,41 euro în echivalent lei la data plății și să plătească contestatorilor suma de 1028 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea de la defuncta Z.E. a suprafeței de 177 mp teren intravilan arabil, situat în Orașul Buftea, nr. cadastral 1682/1, stabilindu-se totodată suma de 37.720.116 ROL, echivalentul a 1062 Euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 și a H.G. nr. 744/2005. Hotărârea a fost comunicată expropriatei la data de 03 octombrie 2005, prezenta contestație fiind formulată la 11 octombrie 2005, cu respectarea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004. Conform încheierii nr. 72040 din 05 decembrie 2005 emisă de O.C.P.I.

Ilfov, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 177 m.p. înscris în cartea funciară nr. 2161 a Orașului Buftea cu nr. cadastral 1682/1 a fost intabulat ca fiind proprietatea intimatei. Împotriva hotărârii menționate a fost formulată prezenta contestație, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite. În prima expertiză efectuată în cauza, comisia formată din experții desemnați conform legii a stabilit valoarea de circulație a terenului la data de 27 septembrie 2005, la echivalentul a 18 Euro/m.p. și la data întocmirii lucrării, 10 octombrie 2007, la echivalentul a 85 Euro/m.p.

În urma discutării în contradictoriu a obiecțiunilor formulate de intimată și a înlocuirii expertului desemnat de tribunal, noua comisie de experți a evaluat terenul expropriat în categoria de terenuri extravilane, având în vedere că în hotărârea de stabilire a despăgubirilor s-a menționat în mod greșit calitatea terenului de a fi intravilan și s-a stabilit prin metoda comparației directe, la data de 27 septembrie 2005 o valoare de 7,33 Euro/m.p. și la data de 04 aprilie 2008, momentul întocmirii lucrării, o valoare de 72 Euro/m.p. La efectuarea expertizei s-a avut în vedere că terenul nu beneficiază de utilități, iar suprafața expropriată este relativ mică. În mod corect terenul a fost evaluat ca extravilan, deoarece din mențiunile titlului de proprietate emis pe numele defunctei Z.E.

sub nr. 65632 din 17 aprilie 2003 de C.J.S.D.P.T. Ilfov rezultă că proprietatea expropriatei era situată în extravilanul localității Buftea, astfel încât, în mod greșit s-a menționat în hotărârea atacată că terenul este intravilan, iar evaluarea trebuia să se realizeze în consecință. Pe de altă parte, tribunalul nu și-a însușit susținerea contestatorilor în sensul că prezenta contestație trebuie să stabilească valoarea corectă de circulație a terenului expropriat la data pronunțării hotărârii judecătorești și nu la data emiterii hotărârii de către expropriator, pentru argumentele ce urmează.

În procedura specială reglementată de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma în vigoare la data emiterii hotărârii atacate, procedură aplicabilă în speță, art. 8 stabilește că „în termen de 5 zile dar nu mai târziu de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 (prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor), expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora în condițiile art. 5 alin. (4) - (6) și ale art. 6 alin. (2).” Totodată, art. 15 din lege, prevede că „transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi”.

La fila x în dosarul cauzei se găsește recipisa nr. 1483/02 din 13 octombrie 2005, prin care se dovedește că intimata a consemnat pe seama și la dispoziția defunctei Z.E. suma de 3772 lei cu titlu de contravaloare despăgubiri pentru imobilul cu nr. cadastral 1682/1. Prin urmare, de la data de 13 octombrie 2005, terenul expropriat a trecut de drept în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului, iar suma stabilită s-a aflat la dispoziția expropriatului în toată perioada de timp ce a trecut de la consemnarea sumei și până la soluționarea prezentei contestații, putând fi folosită de către beneficiarul despăgubirii.

La aceste considerente se adaugă și argumentul faptic rezultat din concluziile raportului de expertiză astfel cum a fost completat, în sensul că valoarea stabilită de experți pentru terenul extravilan arabil expropriat la data emiterii hotărârii contestate prin metoda comparației directe [(metodă ce răspunde cel mai bune criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994)], este de 7,33 Euro/m.p., valoare foarte apropiată de cea stabilită de intimată prin hotărâre, de 6 Euro/m.p. Prin urmare, chiar dacă prezenta contestație este parțial întemeiată în ceea ce privește nemulțumirea expropriatului asupra despăgubirii stabilite, nu s-a dovedit o culpă gravă a intimatei referitor la respectarea cerinței justei despăgubiri la privarea de proprietate.

În urma precizării acțiunii de către contestator, s-a solicitat și obligarea expropriatorului la efectuarea unei căi de acces direct din autostradă, însă în raport de caracterul special al procedurii de față și de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, o astfel de măsură nu poate fi luată în contestația formulată împotriva hotărârii expropriatorului, contestație ce poate privi numai cuantumul despăgubirii stabilite. Prin decizia civilă nr. 377 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de reprezentată a S.R., prin D.R.D.P. București împotriva sentinței civile nr. 1565 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți Z.G., M.O.

și Z.D.C. A admis apelul formulat de apelanții-reclamanți împotriva aceleiași sentințe civile. S-a modificat în parte sentința, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, în sensul că valoarea totală a despăgubirii este de 3186 Euro (18 Euro/mp). A fost obligată C.N.A.D.N.R. SA să consemneze pe seama și la dispoziția reclamanților diferența de despăgubire de 2124 Euro în echivalent în lei la data plății. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. La pronunțarea acestei decizii, Curtea a avut în vedere următoarele: Prin raportul de expertiză tehnică efectuat la prima instanță de comisia de experți, depus la dosar pentru termenul de judecată din 15 octombrie 2007, toți cei trei experți care au format comisia de evaluare (B.C.

desemnată de instanță, C.M. desemnată de reclamanți și A.D. desemnat de C.N.A.D.N.R. SA) au ajuns la un consens sub aspectul cuantumului despăgubirii, concluzionând că valoarea unui mp de teren din cel expropriat este de 18 Euro. La stabilirea acestei valori, experții au avut în vedere că la data de 27 septembrie 2005 (data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor de către Comisia de stabilire a despăgubirilor din cadrul C.L. Buftea) ofertele pentru terenuri similare situate în zona analizată se situau între 15 Euro/mp și 18 Euro/mp. Experții au considerat că valoarea terenului în litigiu se situează la limita superioară a acestui interval, respectiv 18 Euro/mp, având în vedere caracteristicile acestuia: este situat în Buftea, la limita teritorială a orașului Chitila, la piciorul podului pe DN 7, respectiv kilometrul 14 + 853, are acces direct la DN 7 și are „la gard” rețelele de utilități, respectiv energie electrică, gaze și telefon.

Ca urmare a obiecțiunilor formulate de C.N.A.D.N.R. SA, s-a depus răspuns de către experta B.A.M.D., care a înlocuit-o pe experta B.C., răspuns care, în realitate, reprezintă un raport de expertiză separat care ajunge la alte concluzii decât cel întocmit de comisia de experți. Astfel, în ceea ce privește categoria terenului, aceasta a arătat că terenul, deși nu se găsește în intravilanul localității Buftea, face parte, conform Planului Urbanistic General al Municipiului București, din zona EX 2, rezervată pentru unități de transfer dintre circuitele de transporturi transcontinentale și cele locale, zona având un potențial deosebit de dezvoltare la nivel regional, național și internațional. Concluzia expertei a fost în sensul că, în raport de tipul proprietății și amplasarea acesteia, cea mai bună utilizare a terenului este aceea de teren pentru dezvoltare industrială.

Aceeași expertă arată la pagina 8 din expertiză că, în zona analizată, prețurile terenurilor extravilane industriale înregistrează același nivel ca și prețurile terenurilor aflate în intravilan si că expertiza inițială reflectă prețurile aferente categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinație industrială, ușor de convertit în intravilan. În ceea ce privește evaluarea la data de 27 septembrie 2005, experta a folosit două metode: metoda comparației directe pe baza căreia a stabilit prețul de 7,33 Euro/mp și metoda regresiei statice pe baza căreia a stabilit prețul de 8,55 Euro/mp, iar prin concilierea celor două valori a stabilit 8 Euro/mp. Separat a depus răspuns la obiecțiuni, precum și „obiecțiuni la raportul de expertiză depus de doamna expert M.D.B.” expertul propus de C.N.A.D.N.R.

SA, A.D. Acesta susține că valoarea de 18 Euro/mp din primul raport de expertiză este eronată, deoarece terenul nu este intravilan și nu are utilitățile „la gard” și că, la întocmirea raportului de expertiză, s-au avut în vedere susținerile reclamanților, fără a se efectua verificări cu privire la categoria terenului și existența utilităților. De asemenea, expertul A. nu este de acord nici cu valoarea de 7,33 Euro/mp stabilită prin metoda comparației directe de către experta B., deoarece acest rezultat se bazează pe o ofertă de vânzare a unui teren învecinat care aparține unei firme, teren dotat cu rețea de gaze și electricitate în proprietatea firmei, în timp ce terenul în litigiu nu beneficiază de aceeași dotare tehnică.

Expertul A.D. consideră că valoarea unui mp de teren din cel expropriat este de 6 Euro (aceeași valoare stabilită în raportul de expertiză care a stat la baza Hotărârii nr. 1 din 27 septembrie 2005, emisă de Comisia de stabilire a despăgubirilor în procedura administrativă prealabilă). Prin răspunsul la obiecțiuni depus, de asemenea, separat, experta C.M., propusă de reclamanți, a arătat că își menține punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză inițial, care a fost rezultatul acordului celor trei experți, în sensul că valoarea unui mp de teren este de 18 Euro. Pe de altă parte, experta a arătat că diferența de teren rămasă neexpropriată a fost vândută ulterior la prețul de 32,5 Euro/mp.

Trebuie menționat că nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac a apelului, părțile nu au mai solicitat efectuarea unei noi expertize, de către alți experți. De altfel, o astfel de măsură ar fi condus la cheltuieli de judecată foarte mai, care ar fi depășit chiar valoarea în litigiu, lipsind practic de miză continuarea judecății.

În prezența unor puncte de vedere atât de diferite, ale unor experți care, inițial, au stabilit de comun acord o valoare de 18 Euro/mp (exceptând-o pe experta B.A.M.D., care a fost introdusă în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză al comisiei), instanța nu poate face altceva decât să aibă în vedere, în principal, concluzia comună la care au ajuns cei trei experți în raportul de expertiză inițial (având în vedere dispozițiile imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora stabilirea despăgubirii se face de către o comisie de experți, nu de către fiecare expert în mod individual), urmând a analiza în ce măsură punctele de vedere diferite, exprimate ulterior, ca urmare a obiecțiunilor, sunt sau nu justificate și bazate pe argumente convingătoare, de natură să explice diferența de valoare a despăgubirii.

Pentru aceasta, trebuie observate obiecțiunile la expertiză pe care le-a formulat C.N.A.D.N.R. SA, respectiv: 1) terenul are categoria de folosință extravilan - arabil, iar valoarea stabilită în raportul de expertiză se referă la teren intravilan - construcții; 2) s-au avut în vedere numai ofertele de vânzare, neconcretizate în contracte de vânzare-cumpărare; 3) s-au avut în vedere caracteristicile unui teren intravilan: energie, gaze, telefon, deși terenul este extravilan (aspectul menționat la pct. 4 din obiecțiuni, în care se arată că raportul de expertiză cuprinde valoarea terenului atât la momentul actual cât și la data exproprierii, reprezintă mai mult o constatare, neputând fi calificată ca o obiecție la expertiză, întrucât nu se poate înțelege ce anume îl nemulțumește pe autorul acestei susțineri).

Ambii experți care au exprimat un punct de vedere diferit față de cel din raportul de expertiză inițial au avut în vedere prima și a treia obiecțiune care, în esență cuprind aceeași critică, și anume, faptul că nu s-a avut în vedere categoria de folosință extravilan (în ceea ce privește obiecțiunea a doua, ambii experți au arătat că valoarea despăgubirii nu se poate stabili în funcție de prețurile înscrise în contracte de vânzare-cumpărare concrete; asupra acestui răspuns, C.N.A.D.N.R. SA nu a mai formulat obiecțiuni suplimentare).

În ceea ce privește categoria de folosință, așa cum s-a arătat mai sus, experta B.A.M.D., deși reține că terenul în litigiu este teren pentru dezvoltare industrială, că prețurile terenurilor extravilane industriale înregistrează același nivel ca și prețurile terenurilor aflate în intravilan și că expertiza inițială reflectă prețurile aferente categoriei de terenuri aflate în extravilan cu destinație industrială, ușor de convertit în intravilan (susțineri care, în mod logic, ar fi trebuit să conducă la păstrarea aceleiași valori stabilite în expertiza inițială), totuși, pornind de la alte oferte de comparație, ajunge la concluzia că valoarea ar fi de 12 Euro/mp, la care aplică o marjă de negociere de 1-5 %, rezultând 11,4 Euro/mp; la această valoare mai aplică un coeficient de corecție datorat faptului că „suprafața de teren expropriată de 177 mp este prea mică pentru a servi ca destinație utilizării industriale”, coeficient care face ca valoarea terenului să scadă în final la 7,33 Euro/mp (valoare reținută de prima instanță în hotărârea apelată).

Or, Curtea a apreciat că o asemenea concluzie nu poate fi avută în vedere, datorită contradicției care există între susținerile expertei referitoare la echivalența de valoare dintre terenurile extravilane industriale și cele din intravilan, pe de o parte, și demersul aceleiași experte de a recalcula valoarea pe baza altor elemente de comparație (oferte de vânzare), dintre care majoritatea se referă la terenuri din extravilan agricol (dintre cele 6 poziții de la fila x, doar cea de la poziția 3, vânzător Fabrica IKK, cu preț de ofertă de 18 Euro/mp, se referă la extravilan industrial). Totodată, reducerea valorii despăgubirii pe motiv că suprafața terenului este prea mică nu este justă; suprafața de teren expropriată de 177 mp a făcut parte dintr-o suprafață mult mai mare de 5400 mp, iar dacă nu ar fi intervenit exproprierea, reclamanții ar fi putut vinde terenul cu același preț cu care au vândut ulterior suprafața neexpropriată.

De asemenea, Curtea nu a primit explicațiile expertului A.D., care, practic, invocă grave carențe ale propriei activități profesionale (faptul că a ținut seama la efectuarea expertizei inițiale doar de susținerile reclamanților, fără a efectua niciun fel de verificări în calitate de expert desemnat în cauză). Acest expert critică răspunsul dat de experta B.A.M.D. sub aspectul încadrării terenului în categoria extravilan industrial, dar nu argumentează de ce terenul în litigiu nu ar putea fi încadrat în această categorie. Expertul mai arată că terenul în litigiu nu poate fi comparat cu terenul oferit spre vânzare la poziția 3 (vânzător Fabrica IKK, preț de ofertă 18Euro/mp, de la fila x dosar de fond) deoarece terenul din ofertă este dotat cu rețea de gaze și electricitate proprietatea firmei vânzătoare, în timp ce terenul în litigiu este situat în extravilan și nu dispune de aceste utilități.

Nici această susținere nu poate fi avută în vedere, deoarece, pe de o parte, în raportul de expertiză inițial nu s-a reținut că terenul ar avea utilități, ci că utilitățile sunt „la gard”, în sensul că sunt în apropriere, iar pe de altă parte, existența utilităților în apropiere (pe un teren învecinat) presupune existența rețelelor magistrale de utilități, ceea ce oferă posibilitatea de racordare, cu consecința creșterii valorii terenului în raport cu alte terenuri extravilane (cum ar fi cele agricole, situate la mare depărtare de rețelele de utilități și care ar genera cheltuieli foarte mari pentru proprietarul care ar intenționa să-l racordeze).

În raport de aceste aprecieri, Curtea a considerat că menționarea greșită a categoriei de folosință intravilan în raportul de expertiză inițial nu era de natură să justifice ulterior recalcularea la o valoare mult mai mică a aceleiași suprafețe de teren, în condițiile în care caracteristicile terenului (extravilan industrial, amplasament, potențial de dezvoltare a zonei, utilități în apropiere) au rămas aceleași. În consecință, Curtea a reținut valoarea stabilită de comisia de experți în raportul de expertiză întocmit de comun acord. În ceea privește apelul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA, Curtea l-a respins, ca nefondat, deoarece diferența de despăgubire stabilită în cadrul procedurii judiciare trebuie achitată, într-adevăr, în lei (așa cum, de altfel, a stabilit prima instanță prin sentința apelată), însă calculul sumei în lei trebuie raportată la valoarea Euro la data plății, nicidecum la valoarea Euro la data stabiliri despăgubirii în procedura administrativă prealabilă sau la data transferului dreptului de proprietate, așa cum susține C.N.A.D.N.R. SA Dacă s-ar avea în vedere punctul de vedere al apelantei, s-ar ajunge ca expropriatul să suporte, fără a avea vreo culpă, diferența de valoare a monedei europene, deși expropriatorul era cel obligat să calculeze și să-i plătească despăgubirea reală și integrala în termen de cel mult 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei, așa cum prevedea art. 8 din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data exproprierii terenului în litigiu.

Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta, criticând-o pentru următoarele motive: l. Pe cale de excepție invocă nulitatea de ordine publica a raportului de expertiză omologat de instanța de apel, întrucât acesta este întocmit pentru un teren situat în intravilan, deși din toate actele dosarului rezultă că este situat în extravilan. 2. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbându-i natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Instanța de apel a reținut greșit că nu contează categoria de folosință a terenului ca fiind intravilan sau extravilan și a omologat un raport de expertiză întocmit pentru categoria de teren intravilan, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 7/1996.

Art. l din Legea nr. 7/1996 prevede că, „cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării”. Prin încheierea de carte funciară s-a intabulat dreptul statului asupra unui teren extravilan. Legea nr. 18/1991 - art. 2 prevede clasificarea terenurilor în funcție de destinație; art. 7 prevede reglementări privitoare la înregistrarea documentelor de evidență funciară și publicitate imobiliară a dreptului de proprietate; art. 77 prevede reglementări privitoare la schimbarea categoriei de folosință a terenurilor, pentru care trebuie avize ale organelor de specialitate. 3. Decizia de apel a fost dată cu încălcarea legii - art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin reținerea greșită a categoriei de folosință a terenului, care impunea și o recalculare a valorii, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 198/2004 modificată și completată prin Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008, H.G. nr. 744/2005, Legea nr. 7/1996 și Legii nr. 18/1991. În condițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004, modificată și completată prin Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008, transferul de proprietate a operat la data consemnării despăgubirilor, iar recipisa de consemnare este nr. 1483/2 din 13 octombrie 2005. Prin art. l din H.G.

nr. 744/2005 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național - Dublare pasaj Denivelat pe DN 7, Km 14+853, peste CF București-Ploiești la Chitila, iar la art. 2 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menționate la art. l. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: 1. Aspectul invocat în cadrul primei critici nu constituie un motiv de nulitate de ordine publică. Normele procedurale incidente prevăd în termeni precis i procedura de contestare a unui raport de expertiză (art. 201 și următoarele C. proc.

civ.). 2. Deși se invocă în cadrul celei de-a doua critici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu sunt arătate elementele care se circumscriu acestui text procedural. În ceea ce privește art. l din Legea nr. 7/1996, se vizează de fapt încheierea de carte funciară care cuprinde mențiuni referitoare la categoria de folosință a imobilului, însă, o eventuală analizare a probelor administrate sau o reapreciere a acestora nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. pen. În egală măsură, nu se poate reține încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 privind schimbarea categoriei de folosință a terenului, față de obiectul litigiului și în condițiile în care instanța, pe baza probelor administrate, a reținut un anumit regim al acestuia, dacă acesta corespunde sau nu poziției procesuale avute de una dintre părți și probele invocate de către aceasta, nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc.

civ. 3. În cadrul celei de-a treia critici se invocă încălcarea mai multor dispoziții legale. Cu privire la Legea nr. 7/1996, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 744/2005, în contextul reținut în cadrul criticii, nu sunt detaliate motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, așa cum prevede, sub sancțiunea nulității, art. 302 1 alin. (l) lit. c) C. proc. civ. Dispozițiile art. 15 din Legea nr. 198/2004 cu modificările făcute prin Legea nr. 184/2008 și O.U.G. nr. 228/2008 au fost arătate în cadrul motivului încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a se arăta aspectul de nelegalitate vizat; în măsura în care acesta are în vedere valoarea consemnată, în sensul că în limitele acesteia poate fi obligată, trebuie subliniat că în decizia de apel s-au arătat argumentele de fapt și de drept pentru care nu este avută în vedere această valoare, argumente necriticate prin recurs.

În ceea ce privește dispozițiile art. l și art. 2 din H.G. nr. 744/2005, acestea nu au legătură cu modul de soluționare a prezentei cauze, reprezentând norme cu caracter general. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (l) C. proc. civ. și să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. București împotriva deciziei nr. 377 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.