ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4511/2013

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 3933 din 27 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 51340/372011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul T.F., a anulat notificarea nr. 71 din 16 iunie 2011 emisă de SC H.I. SRL privind încetarea contractului de muncă al reclamantului, a dispus reintegrarea în muncă a acestuia, pe postul deținut anterior și a obligat pârâta la plata salariului indexat, majorat și actualizat, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la integrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, perioada de probă a reclamantului a fost de 30 de zile lucrătoare, respectiv în perioada 05 mai 2011-15 iunie 2011, inclusiv, în acest interval intrând și ziua de 13 iunie 2011, când a fost organizat de pârâtă evenimentul „E.A.2. ” . În ceea ce privește perioada de probă a reclamantului, instanța a reținut că acesta a fost concediat în mod nelegal, notificarea a cărei anulare a fost solicitată fiind emisă după expirarea perioadei de probă, respectiv după data de 15 iunie 2011, cu încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (3) C. muncii, care condiționează emiterea acesteia în timpul sau ia sfârșitul perioadei de probă.

În speță, la expirarea perioadei de probă, notificarea nu a fost încă emisă, motiv pentru care, contractul individual de muncă al reclamantului nu putea înceta în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. (3) C. muncii, măsura, denunțării unilaterale a contractului fiind nelegală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC H.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 1128 pronunțată de Curtea de Apei București la data de 22 februarie 2013, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă SC H.I. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3933 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care a fost modificată în parte, în sensul că a fost respinsă, ea neîntemeiată, contestația formulată de intimatul-reclamant T.F.

împotriva notificării nr. 71 din 16 iunie 2011, emisă de intimată și capetele de cereri accesorii, fiind menținute dispozițiile privind respingerea pretențiilor referitoare ia daune morale și indemnizația de neconcurență. Asupra recursului declarat de SC H.I. SRL, s-a constatat că participarea la „E.A.2. ” a fost organizată de angajator conform programării angajaților la acest eveniment, făcut de recurentă și înregistrată în evidențele acesteia sub nr. 22 din 08 iunie 2011, tară ca intimatul să se afle printre participanți. Instanța a reținut, că pentru salariații desemnați să participe la eveniment au fost emise ordine de deplasare, semnate și ștampilate de recurentă, confirmându-se astfel, participarea persoanelor desemnate și, din acest motiv, faptul că intimatul a fost prezent ia eveniment, respectiv la dala de 13 iunie 2011, în ziua de Rusalii, a fost decizia personală a acestuia.

Ca urmare a probelor administrate, instanța a constatat ca, din foaia colectivă de prezență, pentru luna iunie 2011, reiese faptul că intimatul a fost prezent la locul de muncă, potrivit programului obișnuit, pentru 11 zile, fără ca între acestea să fie inclusă și data de 13 iunie 2011, când a avut loc evenimentul „E.A.2.”, fapt ce conduce la concluzia că notificarea emisă de recurentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (3) C. muncii. Instanța a mai apreciat că sintagma „la sfârșitul perioadei de probă" din textul de lege menționat mai sus, reprezintă notificarea încetării contractului individual de muncă la momentul în care perioada de probă s-a consumat ca și interval de timp convenit de părți In această privință.

Prin urmare, în interpretarea corectă a acestor" dispoziții legale, Curtea a stabilit că, în cazul încetării contractului individual de muncă, la sfârșitul perioadei de probă, notificarea salariatului cu privire la acest aspect trebuie să se facă la acest moment, adică cel mai târziu In ziua lucrătoare, care a urmat sfârșitului perioadei de probă. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire T.F., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 20 martie 2013, prin care a solicitat anularea acesteia și menținerea sentinței nr. 3933 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o consideră legală și temeinică.

Astfel, în motivarea cererii sale, revizuentul apreciază că decizia suspusă revizuirii are caracterul unei „hotărâri potrivnice ” , care încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1445 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 15836/3/2012, prin care s-a dispus în mod „definitiv și executoriu” asupra caracterului nedeterminat al contractului individual de muncă și, implicit, asupra modului de calcul al perioadei de probă. De asemenea, mai susține și faptul ca instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o solicită, a avut cunoștință de această hotărâre judecătorească, care a fost depusă la dosarul cauzei și despre care a făcut vorbire și în concluziile sale orale, formulate cu ocazia dezbaterilor.

Prin urmare, consideră că cererea de revizuire formulată în cauză este admisibilă, deoarece decizia supusă acestei căi extraordinare de atac încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 11445 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 15836/3/2012. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimată, a cărei analiză este prioritară, potrivit dispozițiilor ari, 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. stipulează faptul că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute, la pct. 1-10 ale textului de lege menționat.

Din această perspectivă și având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, reiese că aceasta nu poate ti exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile legale invocate mai sus. Temeiul juridic al cererii de revizuire de față este, așa după cum am arătat, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care stipulează faptul că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, potrivit textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire îl constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă. În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reprezentând tripla identitate de părți, obiect și cauză ale litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite.

Astfel, revizuentul pretinde că decizia supusă revizuirii este potrivnică sentinței nr. 11445 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, care a intrat în puterea lucrului judecat, în ceea ce privește stabilirea caracterului nedeterminat al contractului individual de muncă, precum și a modului de calcul a perioadei de probă în care s-a aflat revizuentul. În acest sens, deși existența identității de părți nu poate fi contestată, litigiile în care au fost pronunțate cele două hotărâri, nu au același obiect și nici aceeași cauză.

Litigiul reprezentat de Dosarul nr. 15836/3/2012, în care a fost pronunțată sentința nr. 1445 din 17 decembrie 2012 de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prevăzută în art. c lit. b din contractul individual de muncă din 02 mai 2011 cu privire la durata determinată a acestuia și a deciziei nr. 86 din 22 august 2012 emisă de pârâtă, reîncadrarea în muncă a reclamantului pe postul deținut anterior deciziei menționate și plata drepturilor salariate indexate, majorate și reactualizate. Cel de-al doilea litigiu, constând în Dosarul nr. 51340/3/2011, în care a fost pronunțată și decizia nr. 1128 de Curtea de Apel București la data de 22 februarie 2013 supusă revizuirii, prin care a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă SC H.I.

SRL împotriva Sentinței civile nr. 3933 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca obiect, acțiune în constatarea nulității notificării nr. 71 din 16 iunie 2011, prin care contractul individual de muncă a fost denunțat din inițiativa angajatorului, după expirarea perioadei de proba, constatarea că raporturile de muncă, din acest motiv, nu au încetat, precum și plata drepturilor salariate actualizate, indexate și majorate până la reintegrarea efectivă în muncă, plata a 12 salarii brute cu titlu de daune morale precum și a indemnizației de neconcurență, cheltuieli de judecată. În raport de cele arătate, în speță, nu poate fi reținută identitatea de obiect dintre cele două litigii, fapt care conduce și fa inexistența, din acest motiv, a identității de cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință, va dispune respingerea acesteia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de T.F. împotriva Deciziei nr. 1128 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 51340/3/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013.