ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea nr. 6/I/P/2013 din 3 decembrie 2013, judecătorul Curții de Apel Oradea,

secția penală, a admis propunerea D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea și, în consecință:

În baza art. 159 C. proc. pen. raportat

la art. 155 alin. (1) C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive

a inculpatului B.I., adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție

al Județului Bihor, având gradul profesional de comisar șef de poliție, în prezent

deținut în arestul I.P.J. Bihor, dispusă prin încheierea penală nr. 5/IP/2013 a

Curții de Apel Oradea, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din

17 noiembrie 2013, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 6 decembrie 2013

până în 4 ianuarie 2014 inclusiv.

A respins cererea formulată de inculpat

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul

curții de apel a reținut următoarele:

Prin referatul din 3 decembrie 2013, în

Dosarul nr. 89/P/2013, înregistrat la instanță sub numărul de mai sus, D.N.A., Serviciul

Teritorial Oradea a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatul B.I.

pe o durată de 30 de zile.

În motivarea referatului cu propunerea

de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că inculpatul B.I. este

cercetat pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, efectuarea de operațiuni

financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește, în

scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite,

folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate

publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori

alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

republicată, art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată, art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Astfel, se arată în referat că în data

de 26 septembrie 2013, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul

Teritorial Oradea au fost sesizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu

privire la comiterea unor infracțiuni de corupție de către făptuitorul T.Z. și de

un funcționar cu atribuții de control din cadrul autorităților și instituțiilor

publice de la nivelul județului Bihor.

Din actele premergătoare efectuate în cauză

și din verificările efectuate de organele de urmărire penală din cadrul D.N.A.,

Serviciul Teritorial Oradea, inclusiv din analiza convorbirilor telefonice interceptate

în cauză, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 22 octombrie 2013, întocmit

de ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea,

s-a stabilit că utilizatorul cartelei pre-payd cu nr. X1, și implicit, persoana

care a divulgat informațiile confidențiale din dosarul penal nr. 575/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bihor, este comisarul șef B.I., adjunct al inspectorului

șef al I.P.J. Bihor, care are în coordonare directă Serviciul de Investigare a Fraudelor

din cadrul I.P.J. Bihor. S-a arătat că, prin încheierea nr. 5/I/P din 7

noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului

pe o durată de 29 de zile și că se impune prelungirea acestei măsuri deoarece temeiurile

care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar urmărirea penală nu a fost

finalizată. S-a făcut referire în acest sens la faptul că au fost solicitate listingurile

telefonice cuprinzând datele prevăzute de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012 pentru

un număr de telefon utilizat de învinuitul A.R.M., cerere care a fost admisă, și

la împrejurarea că urmează a fi audiați martori. De asemenea, s-a precizat că probele

administrate până în prezent nu au determinat, în vreun fel, reaprecierea stării

de fapt și a vinovăției inculpatului, dimpotrivă, în cauză au fost extinse

cerecetările penale față de inculpat pentru comiterea și a altor infracțiuni, respectiv

fals în declarații în formă continuată, folosire în orice mod, direct sau indirect,

de informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine

sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului.

Examinând propunerea de prelungire a măsurii

arestării preventive pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, judecătorul curții

de apel a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:

Astfel, din probele administrate până în

prezent în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că, în perioada ianuarie-noiembrie

2011, inculpatul B.I., adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, a finanțat

în mod direct activitatea comercială a societăților SC Z.I. SRL Oradea, SC Z.

SRL Oradea și SC B.I. SRL Oradea, controlate de numita G.M.O., pentru efectuarea

de achiziții intracomunitare de zahăr, ulei și alte produse alimentare. O parte

din banii dați împrumut numitului T.Z. au provenit de la numitul F.M., persoană

cercetată în mai multe dosare penale de către lucrătorii Serviciului de Investigare

a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor.

Concret, s-a reținut că în perioada menționată

mai sus, acesta a acordat, în mod repetat, împrumuturi bănești în sumă totală de

45.000 euro numitei G.M.O., prin intermediul tatălui acesteia T.Z., percepând o

dobândă foarte mare (camătă). Dobânzile datorate se achitau periodic, în mod direct

și în numerar, inculpatului B.I. de către numitul T.Z., de regulă la domiciliul

ofițerului de poliție.

Pentru finanțarea activității SC Z.I.

SRL Oradea, SC Z. SRL Oradea și SC B.I. SRL Oradea cu suma de 45.000 euro, (împrumutul

fiind acordat în cursul anului 2011, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie), comisarul șef B.I. a încasat

până în prezent efectiv dobânzi (camătă) care depășesc suma totală de 75.000 euro.

Sumele de bani au fost împrumutate în perioada ianuarie-noiembrie 2011, după care

dobânzile au fost încasate periodic, până în luna septembrie 2013 inclusiv, în prezent

numita G.M.O. având față de comisarul șef B.I. o datorie de peste 100.000 euro,

constituită din împrumutul efectiv (45.000 euro), plus dobânzile aferente neachitate.

În toată această perioadă, inculpatul B.I.

a protejat activitatea infracțională a numiților G.M.O. și T.Z. în schimbul mitei

primite, foloaselor materiale sub forma dobânzilor (cametei) pe care Ie-a încasat

periodic de la aceștia. Protecția acordată de inculpatul B.I. a constat în neluarea

măsurilor la care era obligat în virtutea atribuțiilor de serviciu (măsuri și dispoziții

pentru ca subordonații acestuia să se sesizeze din oficiu cu privire la comiterea

infracțiunii de evaziune fiscală, în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor

implicate), în condițiile în care avea în coordonare directă Serviciul de Investigare

a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor.

Mai mult decât atât, s-a reținut că după

ce Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor a fost sesizat de

către instituțiile de control fiscal despre activitatea evazionistă în care au fost

angrenate firmele controlate de G.M.O., comisarul șef B.I. a divulgat informații

confidențiale, ce nu erau destinate publicității, din cadrul anchetei penale, atât

în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale (sumele de bani provenite din

dobânzile aferente împrumuturilor acordate), cât și pentru a obține un folos nepatrimonial

pentru altul, constând în îngreunarea urmăririi penale prin aceea că a informat

persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal și că, la un moment dat,

în cursul anchetei, urmează a fi efectuate percheziții la domiciliul acestora.

Beneficiind de astfel de informații, persoanele

implicate în activitatea evazionistă și-au luat măsuri de prevedere, discuțiile

telefonice ale acestora fiind purtate într-un limbaj codificat, acestea evitând

pe cât posibil să discute aspecte legate de activitatea comercială la telefon, preferând

întâlniri personale, conspirate, și distrugând parte din documentele contabile.

Totodată, urmărind aceleași scopuri, de

a obține foloase materiale pentru sine, pe mai departe (camătă), și nepatrimoniale,

pentru altul (pentru G.M.O. și T.Z.), la începutul lunii august 2013, comisarul

șef B.I. l-a avertizat pe numitul T.Z. că în perioada imediat următoare, în dosarele

penale de evaziune fiscala constituite la nivelul I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigare

a Fraudelor în care era cercetată penal și fiica acestuia G.M.O., vor fi efectuate

percheziții domiciliare, existând chiar posibilitatea luării unor măsuri preventive

în cauză. După această întâlnire, G.M.O. a procedat la distrugerea (arderea) mai

multor documente contabile, pe care erau făcute diferite adnotări/însemnări cu privire

la circuitele evazioniste în care firmele administrate de aceasta erau angrenate,

cât și la finanțarea activităților infracționale din împrumuturi obținute de la

diferiți cămătari.

Așa cum rezultă din actele de la dosar,

în calitatea sa de adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, inculpatul B.I.

a coordonat în mod direct activitatea Serviciului de Investigare a Fraudelor, conlucrând

de mult timp cu procurorii în vederea instrumentării dosarelor penale având ca obiect

comiterea de infracțiuni economice, lucrează și cu serviciile de informații, astfel

că acesta cunoaște procedeele și tacticile de urmărire penală, de interceptări telefonice,

de supraveghere operativă (filaj). Mai mult, acesta cunoștea chiar și condițiile

legate de necesitatea asigurării confidențialității activităților specifice fazei

de urmărire penală, în timpul căreia se procedează la efectuarea de interceptări

telefonice pentru identificarea tuturor persoanele angrenate în activitatea infracțională,

cât și pentru dovedirea legăturilor infracționale dintre acestea. De asemenea, inculpatul

cunoștea necesitatea și importanța păstrării confidențialității datelor privind

organizarea perchezițiilor domiciliare ce urmează a fi efectuate în dosarele penale,

cu ocazia acestora putând fi descoperite documente contabile deosebit de importante

și alte înscrisuri de natură a asigura aflarea adevărului în cauză.

În același timp, funcția de adjunct al

inspectorului șef, care are în coordonare Serviciul de Investigare a Fraudelor,

i-a asigurat inculpatului B.I. acces la informații despre activitățile derulate

în cauzele instrumentate de ofițerii serviciului.

Legal și conform atribuțiilor de serviciu

ale comisarului șef B.I., adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, ce coordonează

direct Serviciul de Investigare a Fraudelor, penală a numitei G.M.O. și a celorlalte

persoane în complicitate cu care aceasta a fraudat bugetul general consolidat al

statului cu suma de peste 1.000.000 euro și stoparea infracțiunilor comise, de care

a luat cunoștință, și cu privire la care avea competență, sau măcar să sesizeze

ori să transmită informațiile deținute altor organe judiciare ale statului, deși

unul dintre cele mai importante obiective ale Serviciului de Investigare a Fraudelor

este tocmai acela de a combate fenomenul de evaziune fiscală. Contrar atribuțiilor

de serviciu și prevederilor legale, inculpatul B.I. a decis să finanțeze direct

activitatea, evazionistă și să acorde protecție și sfaturi învinuiților din dosarele

penale.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2013 a

D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea a fost începută urmărirea penală față de învinuitul

B.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, efectuarea de operațiuni

financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește, în

scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite,

folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate

publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori

alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

republicată; art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată; art. 12 lit. b)

din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) și b) C. pen., iar prin ordonanța D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea

din 6 noiembrie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului

susmenționat.

De asemenea, prin ordonanța din 15 noiembrie

2013, s-au extins cercetările penale și s-a dispus începerea urmăririi penale pentru

comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută și pedepsită

de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B.I. a fost reținut, pentru

24 de ore, prin ordonanța din 6 noiembrie 2013, orele 17,15, emisă de către organele

de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea și arestat preventiv

prin încheierea nr. 5/IP/2013 pe o durată de 29 de zile, începând din data de 7

noiembrie 2013 până în data de 5 decembrie 2013, inclusiv.

În raport de cele mai sus arătate, judecătorul

a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I.

subzistă și în prezent și impun continuarea privării de libertate a acestuia. Astfel,

în speță sunt întrunite în continuare condițiile cerute de art. 143 C. proc. pen.,

existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul

a comis infracțiunile pentru care s-a început respectiv extins urmărirea penală

împotriva sa, sens în care se va face referire la sesizarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor; autodenunțul și declarațiile martorei G.M.O.; declarațiile martorului

T.Z.; declarațiile martorului H.C.A.; declarațiile martorei N.L.O.; declarațiile

martorului B.C.; declarațiile martorei B.M.; declarațiile martorului B.T.; declarațiile

martorului F.M.; declarațiile învinuitului/inculpatului B.I.; proces-verbal de percheziție

a autovehiculului; procese-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale de

redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de redare ale unor

discuții înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale de redare a activităților

de supraveghere operativă și înregistrare de imagini; alte acte/verificări efectuate

de organele de urmărire penală.

De asemenea, în cauză există în mod corespunzător

și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de natura și modalitatea

concretă în care se susține că au fost comise infracțiunile, împrejurările în care

inculpatul a acționat, folosindu-se de calitatea sa, de adjunct al inspectorului

șef al I.P.J. Bihor, gravitatea faptelor și urmările produse.

Judecătorul a apreciat că faptele de care

este acuzat inculpatul au tulburat în mod real ordinea publică, mediul social

ocrotit prin normele juridice, creând o stare de primejdie pentru raporturile sociale

și normala lor desfășurare. Împrejurarea că inculpatul s-ar fi folosit tocmai de

funcția pe care o deținea pentru a finanța în mod direct activitatea comercială

a unor societăți ce au fost folosite pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune

fiscală cu prejudicii mari, precum și pentru a asigura protecția persoanelor implicate

în această activitate infracțională, sens în care ar fi divulgat și informații confidențiale

ce nu sunt destinate publicității, respectiv ar fi informat persoanele cercetate

despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziții

la domiciliul acestora, demonstrează, în opinia Curții, că faptele ce i se rețin

în sarcină au tulburat în mod concret ordinea publică, creând în mod real o stare

de primejdie pentru raporturile sociale și pentru normala lor desfășurare.

Astfel fiind, s-a apreciat că se impune

admiterea sesizării și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului,

această măsură fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal

și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

În acest moment procesual s-a apreciat

că o măsură restrictivă de libertate nu ar fi de natură să asigure buna desfășurare

a procesului penal în raport și de gravitatea acuzațiilor ce i se aduc inculpatului

și circumstanțele în care se presupune că au fost comise faptele, condiții în care

cererea formulată de inculpat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește susținerile apărării,

în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale unora dintre infracțiunile

pentru care s-a început sau extins împotriva inculpatului urmărirea penală, s-a

arătat că acestea nu pot fi analizate în actualul cadru procesual, iar în ceea ce

privește argumentele aduse în susținerea afirmației că inculpatul nu ar prezenta

un pericol pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat în libertate, respectiv

circumstanțele personale ale acestuia, s-a menționat că vor putea fi invocate în

fața instanței ce va fi eventual sesizată prin rechizitoriu. De asemenea, s-a subliniat

că propunerea de prelungire nu a fost formulată exclusiv pentru punerea la dispoziție

a listingurilor conținând datele prevăzut de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012.

În opinia judecătorului curții de apel

nu poate fi primită nici susținerea apărării în sensul că ar exista o nelegală sesizare

în raport de împrejurarea că dosarul cauzei, împreună cu propunerea de prelungire

a măsurii arestării preventive, nu s-a depus la instanță cu cel puțin 5 zile înainte

de expirarea duratei arestării preventive, termenul fiind unul de recomandare și,

de altminteri, s-a reținut că apărătorii inculpatului au asistat la efectuarea actelor

de urmărire penală, astfel că nu se poate susține că nu ar cunoaște dosarul cauzei.

Împotriva încheierii, inculpatul,

prin apărător, a declarat prezentul recurs,

motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru

motivele care se vor arăta, toate criticile apărării cu privire la legalitatea

și temeinicia încheierii atacate fiind neîndeplinite.

Din examinarea încheierii recurate rezultă

că instanța a fost legal constituită, Ministerul Public fiind reprezentat de un

procuror din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, neexistând indicii în sensul

că acuzarea ar fi fost reprezentată de o persoană fără calitatea cerută de lege.

Cu referire la pretinsa nerespectare a

termenului de 5 zile, prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte, în acord cu instanța de fond, constată că respectivul termen este unul „orânduitor”,

de recomandare, iar nerespectarea lui nu este sancționată cu decăderea Ministerului

Public din dreptul de a solicita, conform legii, prelungirea arestării preventive

a inculpatului. Nu în ultimul rând, se reține că în ipoteza în care s-ar fi respectat

cele 5 zile sesizarea instanței ar fi trebuit făcută în zile nelucrătoare, de sărbătoare

legală ori libere conform legii (30 noiembrie 2013, 1 decembrie 2013); în sfârșit,

se constată că, prin înregistrarea propunerii de prelungire a arestării în ziua

de 3 decembrie 2013, cei 3 avocați aleși ai inculpatului nu au fost dezavantajați

în raport cu acuzarea, aceștia acordând asistență juridică în cursul urmăririi penale

și, în plus, beneficiind în ziua respectivă, la cererea lor, de timp pentru consultarea

dosarului.

Neîntemeiată este și critica apărării referitoare

la nerespectarea termenului de soluționare a recursului. Deși, așa cum a recunoscut

chiar inculpatul în fața instanței de recurs, și cum dovedesc și actele și lucrările

dosarului, instanța a comunicat inculpatului la locul de deținere soluția de admitere

a propunerii de prelungire a arestării chiar în ziua de 3 decembrie 2013, ziua ședinței

de judecată, acesta nu a declarat personal recurs, deși putea face acest lucru,

cu consecința soluționării rapide a căii de atac, ci a stabilit ca avocații săi

să declarare recurs, posibilitate legală de altfel, însă cu consecința previzibilă

și acceptată ca recursul să nu poată fi rapid soluționat; unul dintre avocații aleși

a declarat recurs a doua zi, pe 4 decembrie 2013, optând nu pentru înregistrarea

rapidă a cererii chiar la instanța curții de apel, ci pentru expedierea prin scrisoare

recomandată, prin serviciul poștal, fiind previzibilă și acceptată ipoteza că scrisoarea

va ajunge la destinație și cererea va fi înregistrată abia pe data de 5 decembrie

2013, adică chiar în ultima zi de arestare dispusă prin încheierea anterioară. În

consecință, se constată că nesoluționarea recursului în termenul invocat de apărare

nu este consecința activității instanței de fond ori de recurs, ci consecința modalității

concrete de declarare și expediere a cererii de recurs adoptată de inculpat și de

apărarea acestuia.

Sunt neîntemeiate și criticile apărării

cu privire la temeinicia și legalitatea dispoziției de prelungire a stării de arest.

Temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I. subzistă și

impun, cu necesitate, continuarea privării de libertate a acestuia. În primul rând,

sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C. proc. pen. deoarece sunt indicii

temeinice, dar și probe, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul

a comis infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, respectiv pentru

care s-a extins urmărirea penală față de el (autodenunțul și declarațiile martorei

G.M.O.; declarațiile martorului T.Z.; declarațiile martorului H.C.A.; declarațiile

martorei N.L.O.; declarațiile martorului B.C.; declarațiile martorei B.M.; declarațiile

martorului B.T.; declarațiile martorului F.M.; declarațiile învinuitului/inculpatului

B.I.; proces-verbal de percheziție a autovehiculului; procese-verbale de percheziție

domiciliară; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate;

procese-verbale de redare ale unor discuții înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale

de redare a activităților de supraveghere operativă și înregistrare de imagini;

alte acte/verificări efectuate de organele de urmărire penală). De asemenea, sunt

realizate și cerințele cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în raport de natura și modalitatea concretă în care probatoriul sugerează

presupusa săvârșire a faptelor ce constituie obiectul cercetărilor penale, de împrejurările

în care inculpatul pare a fi acționat, folosindu-se de calitatea sa (adjunct al

inspectorului șef al I.P.J. Bihor), de gravitatea faptelor și urmările produse.

Presupusele fapte de care este acuzat inculpatul au fost de natură să tulbure în

mod grav și real ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele juridice, creându-se

o stare de pericol pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. Probatoriul

administrat sugerează, dincolo de o rezonabilă îndoială, că inculpatul s-ar fi folosit

tocmai de funcția pe care o deținea pentru a finanța în mod direct activitatea comercială

a unor societăți ce au fost folosite pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune

fiscală cu prejudicii mari, precum și pentru a asigura protecția persoanelor implicate

în această activitate infracțională, sens în care ar fi divulgat și informații confidențiale

ce nu sunt destinate publicității, respectiv că ar fi informat persoanele cercetate

despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziții

la domiciliul acestora, împrejurări concrete care relevă tulburarea concretă a ordinii

publice, crearea în mod real a unei stări de pericol pentru raporturile sociale

și pentru normala lor desfășurare, impunându-se concluzia că lăsarea în libertate

a acestuia ar fi de natură să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.I. împotriva încheierii nr. 6/I/P din 3 decembrie 2013 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 439/35/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10

decembrie 2013.