ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 6/I/P/2013 din 3 decembrie 2013, judecătorul Curții de Apel Oradea, secția penală, a admis propunerea D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea și, în consecință: În baza art. 159 C. proc. pen. raportat la art. 155 alin. (1) C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.I., adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor, având gradul profesional de comisar șef de poliție, în prezent deținut în arestul I.P.J. Bihor, dispusă prin încheierea penală nr. 5/IP/2013 a Curții de Apel Oradea, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă din 17 noiembrie 2013, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 6 decembrie 2013 până în 4 ianuarie 2014 inclusiv.

A respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Pentru a dispune în acest sens, judecătorul curții de apel a reținut următoarele: Prin referatul din 3 decembrie 2013, în Dosarul nr. 89/P/2013, înregistrat la instanță sub numărul de mai sus, D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatul B.I. pe o durată de 30 de zile. În motivarea referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive s-a arătat că inculpatul B.I.

este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată, art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Astfel, se arată în referat că în data de 26 septembrie 2013, organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea au fost sesizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție de către făptuitorul T.Z. și de un funcționar cu atribuții de control din cadrul autorităților și instituțiilor publice de la nivelul județului Bihor.

Din actele premergătoare efectuate în cauză și din verificările efectuate de organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, inclusiv din analiza convorbirilor telefonice interceptate în cauză, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 22 octombrie 2013, întocmit de ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, s-a stabilit că utilizatorul cartelei pre-payd cu nr. X1, și implicit, persoana care a divulgat informațiile confidențiale din dosarul penal nr. 575/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, este comisarul șef B.I., adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, care are în coordonare directă Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J.

Bihor. S-a arătat că, prin încheierea nr. 5/I/P din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile și că se impune prelungirea acestei măsuri deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar urmărirea penală nu a fost finalizată. S-a făcut referire în acest sens la faptul că au fost solicitate listingurile telefonice cuprinzând datele prevăzute de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012 pentru un număr de telefon utilizat de învinuitul A.R.M., cerere care a fost admisă, și la împrejurarea că urmează a fi audiați martori.

De asemenea, s-a precizat că probele administrate până în prezent nu au determinat, în vreun fel, reaprecierea stării de fapt și a vinovăției inculpatului, dimpotrivă, în cauză au fost extinse cerecetările penale față de inculpat pentru comiterea și a altor infracțiuni, respectiv fals în declarații în formă continuată, folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului. Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, judecătorul curții de apel a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele: Astfel, din probele administrate până în prezent în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că, în perioada ianuarie-noiembrie 2011, inculpatul B.I., adjunct al inspectorului șef al I.P.J.

Bihor, a finanțat în mod direct activitatea comercială a societăților SC Z.I. SRL Oradea, SC Z. SRL Oradea și SC B.I. SRL Oradea, controlate de numita G.M.O., pentru efectuarea de achiziții intracomunitare de zahăr, ulei și alte produse alimentare. O parte din banii dați împrumut numitului T.Z. au provenit de la numitul F.M., persoană cercetată în mai multe dosare penale de către lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor. Concret, s-a reținut că în perioada menționată mai sus, acesta a acordat, în mod repetat, împrumuturi bănești în sumă totală de 45.000 euro numitei G.M.O., prin intermediul tatălui acesteia T.Z., percepând o dobândă foarte mare (camătă). Dobânzile datorate se achitau periodic, în mod direct și în numerar, inculpatului B.I.

de către numitul T.Z., de regulă la domiciliul ofițerului de poliție. Pentru finanțarea activității SC Z.I. SRL Oradea, SC Z. SRL Oradea și SC B.I. SRL Oradea cu suma de 45.000 euro, (împrumutul fiind acordat în cursul anului 2011, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie), comisarul șef B.I. a încasat până în prezent efectiv dobânzi (camătă) care depășesc suma totală de 75.000 euro. Sumele de bani au fost împrumutate în perioada ianuarie-noiembrie 2011, după care dobânzile au fost încasate periodic, până în luna septembrie 2013 inclusiv, în prezent numita G.M.O. având față de comisarul șef B.I. o datorie de peste 100.000 euro, constituită din împrumutul efectiv (45.000 euro), plus dobânzile aferente neachitate.

În toată această perioadă, inculpatul B.I. a protejat activitatea infracțională a numiților G.M.O. și T.Z. în schimbul mitei primite, foloaselor materiale sub forma dobânzilor (cametei) pe care Ie-a încasat periodic de la aceștia. Protecția acordată de inculpatul B.I. a constat în neluarea măsurilor la care era obligat în virtutea atribuțiilor de serviciu (măsuri și dispoziții pentru ca subordonații acestuia să se sesizeze din oficiu cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate), în condițiile în care avea în coordonare directă Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Bihor. Mai mult decât atât, s-a reținut că după ce Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J.

Bihor a fost sesizat de către instituțiile de control fiscal despre activitatea evazionistă în care au fost angrenate firmele controlate de G.M.O., comisarul șef B.I. a divulgat informații confidențiale, ce nu erau destinate publicității, din cadrul anchetei penale, atât în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale (sumele de bani provenite din dobânzile aferente împrumuturilor acordate), cât și pentru a obține un folos nepatrimonial pentru altul, constând în îngreunarea urmăririi penale prin aceea că a informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal și că, la un moment dat, în cursul anchetei, urmează a fi efectuate percheziții la domiciliul acestora.

Beneficiind de astfel de informații, persoanele implicate în activitatea evazionistă și-au luat măsuri de prevedere, discuțiile telefonice ale acestora fiind purtate într-un limbaj codificat, acestea evitând pe cât posibil să discute aspecte legate de activitatea comercială la telefon, preferând întâlniri personale, conspirate, și distrugând parte din documentele contabile. Totodată, urmărind aceleași scopuri, de a obține foloase materiale pentru sine, pe mai departe (camătă), și nepatrimoniale, pentru altul (pentru G.M.O. și T.Z.), la începutul lunii august 2013, comisarul șef B.I. l-a avertizat pe numitul T.Z. că în perioada imediat următoare, în dosarele penale de evaziune fiscala constituite la nivelul I.P.J.

Bihor, Serviciul de Investigare a Fraudelor în care era cercetată penal și fiica acestuia G.M.O., vor fi efectuate percheziții domiciliare, existând chiar posibilitatea luării unor măsuri preventive în cauză. După această întâlnire, G.M.O. a procedat la distrugerea (arderea) mai multor documente contabile, pe care erau făcute diferite adnotări/însemnări cu privire la circuitele evazioniste în care firmele administrate de aceasta erau angrenate, cât și la finanțarea activităților infracționale din împrumuturi obținute de la diferiți cămătari. Așa cum rezultă din actele de la dosar, în calitatea sa de adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, inculpatul B.I.

a coordonat în mod direct activitatea Serviciului de Investigare a Fraudelor, conlucrând de mult timp cu procurorii în vederea instrumentării dosarelor penale având ca obiect comiterea de infracțiuni economice, lucrează și cu serviciile de informații, astfel că acesta cunoaște procedeele și tacticile de urmărire penală, de interceptări telefonice, de supraveghere operativă (filaj). Mai mult, acesta cunoștea chiar și condițiile legate de necesitatea asigurării confidențialității activităților specifice fazei de urmărire penală, în timpul căreia se procedează la efectuarea de interceptări telefonice pentru identificarea tuturor persoanele angrenate în activitatea infracțională, cât și pentru dovedirea legăturilor infracționale dintre acestea.

De asemenea, inculpatul cunoștea necesitatea și importanța păstrării confidențialității datelor privind organizarea perchezițiilor domiciliare ce urmează a fi efectuate în dosarele penale, cu ocazia acestora putând fi descoperite documente contabile deosebit de importante și alte înscrisuri de natură a asigura aflarea adevărului în cauză. În același timp, funcția de adjunct al inspectorului șef, care are în coordonare Serviciul de Investigare a Fraudelor, i-a asigurat inculpatului B.I. acces la informații despre activitățile derulate în cauzele instrumentate de ofițerii serviciului. Legal și conform atribuțiilor de serviciu ale comisarului șef B.I., adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, ce coordonează direct Serviciul de Investigare a Fraudelor, penală a numitei G.M.O.

și a celorlalte persoane în complicitate cu care aceasta a fraudat bugetul general consolidat al statului cu suma de peste 1.000.000 euro și stoparea infracțiunilor comise, de care a luat cunoștință, și cu privire la care avea competență, sau măcar să sesizeze ori să transmită informațiile deținute altor organe judiciare ale statului, deși unul dintre cele mai importante obiective ale Serviciului de Investigare a Fraudelor este tocmai acela de a combate fenomenul de evaziune fiscală. Contrar atribuțiilor de serviciu și prevederilor legale, inculpatul B.I. a decis să finanțeze direct activitatea, evazionistă și să acorde protecție și sfaturi învinuiților din dosarele penale.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2013 a D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea a fost începută urmărirea penală față de învinuitul B.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată; art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 republicată; art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 republicată și art. 264 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen., iar prin ordonanța D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea din 6 noiembrie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului susmenționat. De asemenea, prin ordonanța din 15 noiembrie 2013, s-au extins cercetările penale și s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul B.I.

a fost reținut, pentru 24 de ore, prin ordonanța din 6 noiembrie 2013, orele 17,15, emisă de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea și arestat preventiv prin încheierea nr. 5/IP/2013 pe o durată de 29 de zile, începând din data de 7 noiembrie 2013 până în data de 5 decembrie 2013, inclusiv. În raport de cele mai sus arătate, judecătorul a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I. subzistă și în prezent și impun continuarea privării de libertate a acestuia. Astfel, în speță sunt întrunite în continuare condițiile cerute de art. 143 C. proc.

pen., existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a început respectiv extins urmărirea penală împotriva sa, sens în care se va face referire la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor; autodenunțul și declarațiile martorei G.M.O.; declarațiile martorului T.Z.; declarațiile martorului H.C.A.; declarațiile martorei N.L.O.; declarațiile martorului B.C.; declarațiile martorei B.M.; declarațiile martorului B.T.; declarațiile martorului F.M.; declarațiile învinuitului/inculpatului B.I.; proces-verbal de percheziție a autovehiculului; procese-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de redare ale unor discuții înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale de redare a activităților de supraveghere operativă și înregistrare de imagini; alte acte/verificări efectuate de organele de urmărire penală.

De asemenea, în cauză există în mod corespunzător și cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de natura și modalitatea concretă în care se susține că au fost comise infracțiunile, împrejurările în care inculpatul a acționat, folosindu-se de calitatea sa, de adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor, gravitatea faptelor și urmările produse. Judecătorul a apreciat că faptele de care este acuzat inculpatul au tulburat în mod real ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele juridice, creând o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.

Împrejurarea că inculpatul s-ar fi folosit tocmai de funcția pe care o deținea pentru a finanța în mod direct activitatea comercială a unor societăți ce au fost folosite pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală cu prejudicii mari, precum și pentru a asigura protecția persoanelor implicate în această activitate infracțională, sens în care ar fi divulgat și informații confidențiale ce nu sunt destinate publicității, respectiv ar fi informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziții la domiciliul acestora, demonstrează, în opinia Curții, că faptele ce i se rețin în sarcină au tulburat în mod concret ordinea publică, creând în mod real o stare de primejdie pentru raporturile sociale și pentru normala lor desfășurare.

Astfel fiind, s-a apreciat că se impune admiterea sesizării și prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia. În acest moment procesual s-a apreciat că o măsură restrictivă de libertate nu ar fi de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal în raport și de gravitatea acuzațiilor ce i se aduc inculpatului și circumstanțele în care se presupune că au fost comise faptele, condiții în care cererea formulată de inculpat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește susținerile apărării, în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale unora dintre infracțiunile pentru care s-a început sau extins împotriva inculpatului urmărirea penală, s-a arătat că acestea nu pot fi analizate în actualul cadru procesual, iar în ceea ce privește argumentele aduse în susținerea afirmației că inculpatul nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat în libertate, respectiv circumstanțele personale ale acestuia, s-a menționat că vor putea fi invocate în fața instanței ce va fi eventual sesizată prin rechizitoriu. De asemenea, s-a subliniat că propunerea de prelungire nu a fost formulată exclusiv pentru punerea la dispoziție a listingurilor conținând datele prevăzut de art. 4-9 din Legea nr. 82/2012.

În opinia judecătorului curții de apel nu poate fi primită nici susținerea apărării în sensul că ar exista o nelegală sesizare în raport de împrejurarea că dosarul cauzei, împreună cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, nu s-a depus la instanță cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, termenul fiind unul de recomandare și, de altminteri, s-a reținut că apărătorii inculpatului au asistat la efectuarea actelor de urmărire penală, astfel că nu se poate susține că nu ar cunoaște dosarul cauzei. Împotriva încheierii, inculpatul, prin apărător, a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele care se vor arăta, toate criticile apărării cu privire la legalitatea și temeinicia încheierii atacate fiind neîndeplinite.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanța a fost legal constituită, Ministerul Public fiind reprezentat de un procuror din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea, neexistând indicii în sensul că acuzarea ar fi fost reprezentată de o persoană fără calitatea cerută de lege. Cu referire la pretinsa nerespectare a termenului de 5 zile, prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că respectivul termen este unul „orânduitor”, de recomandare, iar nerespectarea lui nu este sancționată cu decăderea Ministerului Public din dreptul de a solicita, conform legii, prelungirea arestării preventive a inculpatului.

Nu în ultimul rând, se reține că în ipoteza în care s-ar fi respectat cele 5 zile sesizarea instanței ar fi trebuit făcută în zile nelucrătoare, de sărbătoare legală ori libere conform legii (30 noiembrie 2013, 1 decembrie 2013); în sfârșit, se constată că, prin înregistrarea propunerii de prelungire a arestării în ziua de 3 decembrie 2013, cei 3 avocați aleși ai inculpatului nu au fost dezavantajați în raport cu acuzarea, aceștia acordând asistență juridică în cursul urmăririi penale și, în plus, beneficiind în ziua respectivă, la cererea lor, de timp pentru consultarea dosarului. Neîntemeiată este și critica apărării referitoare la nerespectarea termenului de soluționare a recursului.

Deși, așa cum a recunoscut chiar inculpatul în fața instanței de recurs, și cum dovedesc și actele și lucrările dosarului, instanța a comunicat inculpatului la locul de deținere soluția de admitere a propunerii de prelungire a arestării chiar în ziua de 3 decembrie 2013, ziua ședinței de judecată, acesta nu a declarat personal recurs, deși putea face acest lucru, cu consecința soluționării rapide a căii de atac, ci a stabilit ca avocații săi să declarare recurs, posibilitate legală de altfel, însă cu consecința previzibilă și acceptată ca recursul să nu poată fi rapid soluționat; unul dintre avocații aleși a declarat recurs a doua zi, pe 4 decembrie 2013, optând nu pentru înregistrarea rapidă a cererii chiar la instanța curții de apel, ci pentru expedierea prin scrisoare recomandată, prin serviciul poștal, fiind previzibilă și acceptată ipoteza că scrisoarea va ajunge la destinație și cererea va fi înregistrată abia pe data de 5 decembrie 2013, adică chiar în ultima zi de arestare dispusă prin încheierea anterioară.

În consecință, se constată că nesoluționarea recursului în termenul invocat de apărare nu este consecința activității instanței de fond ori de recurs, ci consecința modalității concrete de declarare și expediere a cererii de recurs adoptată de inculpat și de apărarea acestuia. Sunt neîntemeiate și criticile apărării cu privire la temeinicia și legalitatea dispoziției de prelungire a stării de arest. Temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului B.I. subzistă și impun, cu necesitate, continuarea privării de libertate a acestuia. În primul rând, sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 C. proc. pen.

deoarece sunt indicii temeinice, dar și probe, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, respectiv pentru care s-a extins urmărirea penală față de el (autodenunțul și declarațiile martorei G.M.O.; declarațiile martorului T.Z.; declarațiile martorului H.C.A.; declarațiile martorei N.L.O.; declarațiile martorului B.C.; declarațiile martorei B.M.; declarațiile martorului B.T.; declarațiile martorului F.M.; declarațiile învinuitului/inculpatului B.I.; proces-verbal de percheziție a autovehiculului; procese-verbale de percheziție domiciliară; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; procese-verbale de redare ale unor discuții înregistrate în mediul ambiental; procese-verbale de redare a activităților de supraveghere operativă și înregistrare de imagini; alte acte/verificări efectuate de organele de urmărire penală).

De asemenea, sunt realizate și cerințele cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de natura și modalitatea concretă în care probatoriul sugerează presupusa săvârșire a faptelor ce constituie obiectul cercetărilor penale, de împrejurările în care inculpatul pare a fi acționat, folosindu-se de calitatea sa (adjunct al inspectorului șef al I.P.J. Bihor), de gravitatea faptelor și urmările produse. Presupusele fapte de care este acuzat inculpatul au fost de natură să tulbure în mod grav și real ordinea publică, mediul social ocrotit prin normele juridice, creându-se o stare de pericol pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.

Probatoriul administrat sugerează, dincolo de o rezonabilă îndoială, că inculpatul s-ar fi folosit tocmai de funcția pe care o deținea pentru a finanța în mod direct activitatea comercială a unor societăți ce au fost folosite pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală cu prejudicii mari, precum și pentru a asigura protecția persoanelor implicate în această activitate infracțională, sens în care ar fi divulgat și informații confidențiale ce nu sunt destinate publicității, respectiv că ar fi informat persoanele cercetate despre faptul că sunt urmărite penal, respectiv că urmează să fie efectuate percheziții la domiciliul acestora, împrejurări concrete care relevă tulburarea concretă a ordinii publice, crearea în mod real a unei stări de pericol pentru raporturile sociale și pentru normala lor desfășurare, impunându-se concluzia că lăsarea în libertate a acestuia ar fi de natură să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii nr. 6/I/P din 3 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 439/35/2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.