ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București,

secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta N.

V.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.

J.P.C., anularea

Hotărârii nr. 20789 din 15

octombrie

2006 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea 189/2000.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada

evenimentelor din septembrie 1940 a fost refugiată cu familia, din

motive etnice,

din localitatea Câmpia Turzii, jud. Cluj, în localitatea Cluj, jud. Cluj.

Prin

sentința civilă nr. 554 din 14 decembrie 2006, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta N.V.T., a dispus anularea Hotărârii

nr.

20789 din 15 octombrie 2006

emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în

perioada 06

septembrie 1940 - 06 martie  1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin legea 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1

martie 2006.

Pentru a

pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut că

prin dispozițiile art. 1 din Legea 189/2000

legiuitorul a avut în

vedere întreg teritoriul

României sub aspect geografic, în care au

intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât și cele

păstrate în continuare de către Statul român. În

același context,

trebuie privit și

termenul de „regimuri instaurate" întrucât, în egală

măsură, el privește regimurile instaurate în

teritoriile cedate cât și

în cele

păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.

A mai reținut prima Instanță că

utilizarea termenilor

„persoană, cetățean

român", în contextul general al titlului actului

normativ incident în speță, conduce la concluzia

că toți cetățenii

români, indiferent

de etnia lor aflați fie în teritoriile cedate fie în

cele păstrate sub

administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive

etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu, în sensul

dispozițiilor art. 1, alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

A

concluzionat Instanța de Fond, că din ansamblul probatoriu

administrat în cauză a

rezultat că reclamanta împreună cu familia

s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a

persecuțiilor

etnice, tatăl acesteia fiind

îndepărtat de la locul de muncă și nevoit

să plece pentru a procura

mijloacele materiale necesare subzistenței.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie în temeiul dispozițiilor art. 304

punctul 9 și ale art.

304 ind. 1 C. proc. civ.

Recurenta -

pârâtă susține, în esență, că reclamanta nu se

încadrează în situația prevăzută

de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000,

deoarece localitatea de domiciliu Câmpia Turzii se afla sub

administrație românească, iar cea de refugiu, Cluj - Napoca era sub ocupație

hortistă, astfel încât este evident că motivul a fost altul decât exercitarea

persecuțiilor etnice.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr.

105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate

de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu

modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român,

care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor cetățenilor români, care,

din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, fără a

se face

distincție între naționalitatea acestora și indiferent dacă localitatea în care

au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub

jurisdicție românească ori sub administrația altui stat.

Este de notorietate situația că,

în urma încheierii Dictatului

de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii românești din

Ardealul de Nord, au

avut loc persecuții etnice reciproce,

exercitate

atât de regimul hortist asupra populației românești din teritoriile ocupate,

dar și din partea autorităților române asupra

persoanelor de

naționalitate maghiară domiciliate în localitățile rămase sub administrația

românească. Acesta este și motivul

pentru

care legiuitorul nu a făcut distincție în ceea ce privește

naționalitatea

cetățenilor români aflați în vreuna dintre situațiile

prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000 și nici între teritoriile de

unde

s-a produs refugiul ori în care s-au refugiat persoanele persecutate.

Cum din

dovezile administrate în cauză, acte de stare civilă, declarații de martori

autentificate și declarații date sub prestare de

jurământ în fața Instanței de Fond, rezultă cu

evidență că

reclamanta, cetățean român de

naționalitate maghiară s-a refugiat

din

localitatea de domiciliu Câmpia Turzii în localitatea Cluj -

Napoca, tatăl său fiind dat afară de la locul de

muncă, familia

rămânând astfel fără mijloace de trai.

Față de

argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să

sentința pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.,

recursul fiind respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței nr. 554 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel

Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 martie 2007.