ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5065/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Buftea la data de 25 aprilie 2012 sub nr. 4948/94/2012, reclamantul M.E. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România SA, Centrul de studii tehnice rutiere și

informatică, anularea proceselor-verbale de contravenție nr. x/2012 și nr. y,

cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acestea.

Prin Sentința civilă

nr. 5401 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 4948/94/2012,

Judecătoria Buftea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu, reținând că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001

plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de către

judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Cum în

cauză contravenția a fost săvârșită pe raza localității Glina, județul Ilfov,

aflată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența de soluționare

aparține acestei instanțe.

Prin Sentința civilă

nr. 2266 din 4 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 14550/1748/2012,

Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Constanța, reținând, în esență, că potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a plângerii

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de

la domiciliul petentului, în speță, Judecătoria Constanța.

Prin Sentința civilă

nr. 10923 din 11 septembrie 2013 pronunțată în același dosar, Judecătoria

Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza

către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, art. 10

1

din

O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, nu este

aplicabil în cauză, deoarece norma de competență teritorială derogatorie de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este aplicabilă plângerilor contravenționale

introduse ulterior datei de 15 februarie 2013. Or, în cauză, instanța a fost

sesizată la data de 5 decembrie 2012, sens în care sunt aplicabile dispozițiile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța competentă a

soluționa plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție este

judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, în speță,

Judecătoria Cornetu.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu,

pentru argumentele ce succed:

În raport de obiectul

cauzei, respectiv, plângere contravențională formulată împotriva unui

proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru

încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G. nr.

2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr.

15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea

instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională,

problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin

art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma

de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea:

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci

distincția între cele două materii.

Coroborând sediul

materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul

III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la

procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în

materie contravențională.

Prin urmare, atâta

vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând

competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o

interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale

Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a

legii.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, respectiv, la 25 aprilie 2012, instanța legal învestită fiind cea de la

locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției se află pe

Autostrada A2 Km 12 + 450 m, Glina, județul Ilfov, zonă situată în

circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența soluționării plângerii

contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS