ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5066/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 8 august 2012 sub nr. 20198/212/2012, reclamantul P.C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Centrul de studii tehnice rutiere și informatică, anularea procesului-verbal de contravenție din 14 noiembrie 2011, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acestea. Prin Sentința civilă nr. 18293 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 20198/212/2012, Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, reținând că, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Cum în cauză contravenția a fost săvârșită pe raza localității Glina, județul Ilfov, aflată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența de soluționare aparține acestei instanțe. Prin Sentința civilă nr. 2646 din 15 aprilie 2013 pronunțată în Dosar nr. 15091/1748/2012, Judecătoria Cornetu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, reținând, în esență, că potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției aparține instanței de la domiciliul petentului, în speță, Judecătoria Medgidia.

Prin Sentința civilă nr. 1982 din 23 septembrie 2013 pronunțată în același dosar, Judecătoria Medgidia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, nu este aplicabil în cauză, deoarece norma de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este aplicabilă pângerilor contravenționale introduse ulterior datei de 15 februarie 2013. Or, în cauză, instanța a fost sesizată la data de 8 august 2012, sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, potrivit cărora instanța competentă a soluționa plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, în speță, Judecătoria Cornetu. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru argumentele ce succed: În raport de obiectul cauzei, respectiv, plângere contravențională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G.

nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile. Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci distincția între cele două materii.

Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv, la 8 august 2012, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției se află pe Autostrada A2 Km 12 + 450 m Glina, județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS