ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1563/2013

Asupra contestației

în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe, contestatorul B.Ș. a formulat contestație în anulare împotriva

Deciziei nr. 1868 din 3 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul susține că deși în considerentele

deciziei atacate s-a reținut că a făcut o amplă descriere a situației de fapt,

fără a indica motivele de nelegalitate, în adresele înaintate instanței a

specificat faptul că acțiunea sa se bazează pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., art. 305 și art. 322 alin. (2) din același cod.

Arată că recursul său

a fost argumentat legal și „datorită unei greșeli materiale prin omisiune de a

cerceta motivele invocate", instanța de recurs în mod greșit a constatat

nulitatea cererii de recurs, critică ce o încadrează în dispozițiile art. 318

alin. (1) C. proc. civ.

Totodată arată că

recursul a fost respins fără a mai fi fost judecat în fond, conform art. 317

alin. (2) C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare, prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept

invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1868

din 3 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

a constatat nulitatea cererii de recurs declarată de reclamantul B.Ș. împotriva

Deciziei civile nr. 505 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă reținând că reclamantul a formulat critici care

nu se subsumează niciunuia dintre motivele de modificare sau de casare

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 317

alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi primită și în cazul în

care au fost invocate prin cererea de recurs motivele prevăzute la alin. (1) al

aceluiași articol, dar instanța Ie-a respins pentru că avea nevoie de

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond.

Deși a invocat

dispozițiile legale sus-menționate, contestatorul nu-și motivează cererea în

sensul prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii

potrivit cu cerințele legii a procedurii de chemare a părții pentru ziua când

s-a judecat pricina și nici sub aspectul necompetenței instanței.

Art. 318 C. proc.

civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Art. 318 teza I C.

proc. civ. reglementează drept motiv de contestație în anulare specială

săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în vedere

greșelile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului

sau reaprecierea probelor.

Intră în această

categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire

la care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată.

Când, însă, instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut

asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în

sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greșeală de judecată, care

nu intră sub incidența art. 318 de judecată, neputând fi valorificată în calea

de retractare a contestației în anulare.

În speță

contestatorul invocă pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau

procedural, or, astfel de critici, care presupun o verificare și reevaluare a

probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente raportului

juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor de judecată și nu

erorilor materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C. proc. civ., caz în

care nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare.

Aceste susțineri

dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile

de încadrare în prevederile legale enunțate, ci privesc nemulțumiri generice

referitoare la litigiul inițial din această cauză și hotărârea pronunțată în

recurs, solicitându-se reanalizarea pe fond a cauzei, prin reconsiderarea

probatoriului și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, ceea

ce este inadmisibil în această fază procesuală.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de

contestatorul B.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul B.Ș. împotriva Deciziei nr. 1868 din 3

aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS