Romann împotriva Poloniei

Reclamantul, dl Jerzy Romann, este un național polonez care s-a născut în 1926 și trăiește în Poznan. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Leonard Cyrson, un avocat care practică în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 martie 1999, reclamantul a depus o cerere la Inspectorul de Construcții din districtul Konin pentru o revizuire a legalității construcției unui sistem de canalizare pe proprietatea sa. La 13 iulie 1999, Inspectorarea de Construcții din districtul Konin a întrerupt procedura, deoarece a constatat că deplasarea din permisul de construcție nu a fost gravă.

La 14 septembrie 1999, Inspectoarea Regională a Construcțiunii Konin a anulat decizia, deoarece a constatat că plecarea de la permisul de construcție a fost suficient de gravă pentru a justifica o examinare a faptului că construcția a fost legală. În consecință, la 28 ianuarie 2000, reclamantul a depus o cerere de anulare a permisului de construcție acordat investitorului - comuna Kazimierz Biskupi (Gmina Kazimierz Biskupi), de către directorul Oficiului de District Konin (Kierownik Urzędu Rejonowego w Koninie). La 20 septembrie 2000, municipalitatea de district Konin (Starostwo Powiatowe w Koninie) a anulat permisul de construcție acordat investitorului. La 1 februarie 2000, Inspecția de construcții de district Konin a emis o decizie prin care a constatat că deplasarea din permisul de construcție a fost gravă, dar a constatat, de asemenea, că reclamantul și-a dat consimțământul.

Acesta a obligat investitorul să pună lucrările în conformitate cu legea. Reclamantul a invocat concluzia că a fost consimțit să plece de la permisul de construcție. La 17 aprilie 2000, Inspectoratul Regional de Construcții a susținut decizia. La 12 mai 2000, reclamantul a depus o plângere la Curtea Supremă de Administrație. La 23 noiembrie 2001, Curtea Administrativă Supremă a pronunțat o hotărâre prin care a anulat hotărârile din 17 aprilie 2000 și 1 februarie 2000. La 18 aprilie 2002, inspectoratul regional pentru construcții a emis o decizie în care a susținut plângerea. La 10 mai 2002, Inspectoratul de Construcții de District a dat o decizie în care a constatat că lucrările sistemului de canalizare s-au despărțit în mod evident de permisul de construcție și a ordonat investitorului să efectueze modificările necesare la construcție pentru a-l pune în conformitate cu legea.

La 10 iunie 2002, Inspectoratul Regional de Construcții a anulat decizia și a trimis cazul unei autorități mai mici. La 9 iulie 2002, Inspectoratul de Construcții de District a emis o decizie care a ordonat investitorului să demoleze sistemul de canalizare construit pe proprietatea reclamantului. Oponentul reclamantului a apelat. La 5 august 2002, Inspectorul Regional de Construcții a susținut decizia din 9 iulie 2002. La 5 septembrie 2002, oponentul reclamantului a recurs. La 1 decembrie 2004, Curtea Administrativă Regională a anulat hotărârea din 5 august 2002 și decizia din 9 iulie 2002. La 20 ianuarie 2005, reclamantul a apelat. La 28 februarie 2005, recursul de casă a fost respins, deoarece reclamantul nu a plătit taxele judiciare în termenul stabilit.

Pentru o descriere a dreptului intern, a se vedea: Koss c. Polonia, nr. 52495/99, hotărârea din 28 martie 2006. La 17 septembrie 2004, Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłok i-“Legea 2004”) a intrat în vigoare. Acesta stabilește diverse mijloace juridice destinate să contracarce și/sau să remedieze durata nejustificată a procedurii judiciare.

O parte în procedurile în curs de întârziere poate solicita accelerarea procedurilor respective și/sau doar satisfacția pentru durata necorespunzătoare a acestora în temeiul articolului 2 citit în combinație cu art. 5 alineatul (1) din Legea 2004. La 18 ianuarie 2005, Curtea Supremă (Sīd Najwyższy) a adoptat o rezoluție (nr. III SPP 113/04) în care a decis că, în timp ce legea din 2004 producea efecte juridice începând cu data intrării în vigoare (17 septembrie 2004), dispozițiile sale se aplică retroactiv tuturor procedurilor în care s-au produs întârzieri înainte de data respectivă, dar numai atunci când acestea nu au fost încă remediate.

The applicant, Mr Jerzy Romann, is a Polish national who was born in 1926 and lives in Poznan. He was represented before the Court by Mr Leonard Cyrson, a lawyer practising in Poznań. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 29 March 1999 the applicant lodged a request with the Konin District Construction Inspector for a review of the lawfulness of the construction of a sewage system on his estate. On 13 July 1999 the Konin District Construction Inspectorate discontinued the proceedings as it found that the departure from the construction permit had not been serious.

The applicant appealed. On 14 September 1999 the Konin Regional Construction Inspectorate quashed the decision as it found that the departure from the construction permit was serious enough to warrant an examination of whether the construction was lawful. Concurrently, on 28 January 2000 the applicant lodged a request for annulment of the construction permit given to the investor - the Kazimierz Biskupi Municipality (Gmina Kazimierz Biskupi), by the Director of the Konin District Office (Kierownik Urzędu Rejonowego w Koninie). On 20 September 2000 the Konin District Municipality (Starostwo Powiatowe w Koninie) annulled the construction permit given to the investor. On 1 February 2000 the Konin District Construction Inspectorate issued a decision by which it found the departure from the construction permit to be serious, but also found that the applicant had given his consent to this.

It obliged the investor to bring the works into conformity with the law. The applicant appealed, challenging the finding that he had consented to a departure from the construction permit. On 17 April 2000 the Regional Construction Inspectorate upheld the decision. On 12 May 2000 the applicant lodged a complaint with the Supreme Administrative Court. On 23 November 2001 the Supreme Administrative Court gave a judgment by which it quashed the decisions of 17 April 2000 and 1 February 2000. It found the construction unlawful as being in breach of the construction permit. On 9 April 2002 the applicant lodged a complaint about the inactivity of the District Construction Inspectorate. On 18 April 2002 the Regional Construction Inspectorate issued a decision in which it upheld the complaint.

On 10 May 2002 the District Construction Inspectorate gave a decision in which it found that the sewage system works had manifestly departed from the construction permit and ordered the investor to make the necessary changes to the construction in order to bring it into conformity with the law. The applicant appealed, seeking the demolition of the construction works. On 10 June 2002 the Regional Construction Inspectorate quashed the decision and remitted the case to a lower authority. On 9 July 2002 the District Construction Inspectorate issued a decision ordering the investor to demolish the sewage system built on the applicant’s estate. The applicant’s opponent appealed. On 5 August 2002 the Regional Construction Inspector upheld the decision of 9 July 2002. On 5 September 2002 the applicant’s opponent appealed.

On 1 December 2004 the Regional Administrative Court quashed the judgment of 5 August 2002 and the decision of 9 July 2002. On 20 January 2005 the applicant appealed. On 28 February 2005 the cassation appeal was rejected as the applicant had failed to pay court fees within the prescribed time-limit. For a description of domestic law, see: Koss v. Poland, no. 52495/99, judgment of 28 March 2006. On 17 September 2004 the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłok i- “the 2004 Act”) entered into force. It lays down various legal means designed to counteract and/or redress the undue length of judicial proceedings.

A party to pending proceedings may ask for the acceleration of those proceedings and/or just satisfaction for their unreasonable length under section 2 read in conjunction with section 5(1) of the 2004 Act. On 18 January 2005 the Supreme Court (Sąd Najwyższy) adopted a resolution (no. III SPP 113/04) in which it ruled that while the 2004 Law produced legal effects as from the date of its entry into force (17 September 2004), its provisions applied retroactively to all proceedings in which delays had occurred before that date, but only when they had not yet been remedied.