ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 1286 din 14 septembrie 2012 Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții P.G.G. și P.M. împotriva Deciziei civile nr. 514/R din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, reținând că litigiul declanșat de reclamanți constituie un proces funciar, în sensul art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, astfel încât hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului la tribunal, conform art. 5 alin. (1) din același titlu, astfel încât hotărârea pronunțată de tribunal este irevocabilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.G.G., pentru aceleași motive pe care le-a dezvoltat în dosarul în care s-a pronunțat decizia recurată și pe care nu înțelege să le reitereze.

Potrivit cererii de recurs numai acest reclamant a înțeles să exercite calea de atac. Recursul a fost înregistrat la 18 decembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Iași. Prin Decizia civilă nr. 257 din 25 februarie 2013 s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 16 aprilie 2013. La 21 noiembrie 2013 recurentul-reclamant a depus note scrise însoțite de procură autentificată sub nr. 2243 din 23 septembrie 2013 la BNPA «S.», prin care a învederat instanței că și soția sa, P.M., are calitatea de recurent, iar nu de intimat, așa cum a fost citată.

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat de reclamantul P.G.G., în raport de dispozițiile art. 137 raportat la art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Mai întâi, Înalta Curte observă că în mod corect reclamanta P.M. a fost citată în calitate de intimată, deoarece din înscrisurile dosarului rezultă că numai reclamantul P.G.G. a declarat recurs. Cât privește admisibilitatea căii de atac exercitate, potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Decizia atacată cu recurs a fost pronunțată în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. raportat la dispozițiile art. 1 și 5 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, fiind o hotărâre irevocabilă. Aceasta deoarece cererea cu care reclamanții P.G.G. și P.M. au învestit instanța este o plângere formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, de competența de primă instanță a judecătoriei. În aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, hotărârea instanței de fond poate fi atacată numai cu recurs la tribunal. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul P.G.G. împotriva Deciziei civile nr. 1286 din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN