ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012,

petentul C.S. a solicitat instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să

dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de intimată la data

de 10 aprilie 2012, exonerarea sa de plata amenzii aplicate și a despăgubirii în

valoare de 28 euro. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale

cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a invocat

motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat, respectiv încălcarea dispozițiilor

art 16 alin. (7) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ca urmare a împrejurării că nu

i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul

actului și că acesta nu îndeplinește condiția semnării de către agentul constatator.

De asemenea, a mai învederat petentul că la data la care s-a constatat săvârșirea

contravenției, deținea o rovinietă valabilă, dintr-o eroare a casierului de la care

a achiziționat respectiva rovinietă fiind trecut numărul autovehiculului ca fiind

X1 în Ioc de X2, însă de pe bonul fiscal anexat rezultă atât numărul corect cât

și numele petentului ca titular de rovinietă.

Prin sentința civilă nr. 3805 din data

de 17 mai 2013, Judecătoria Cometu

a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, cu motivarea că, în temeiul

art. XXIII alin.(1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la art. 10

1

din O.G.

nr. 15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea

ce face obiectul dosarului, ca fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul

petentului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei

Galați la data de 31 iulie 2013, iar la termenul din data de 14 ianuarie 2014, instanța

a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați.

Prin sentința civilă nr. 530 din 21

ianuarie 2014, Judecătoria Galați

a

admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare

a pricinii în favoarea Judecătoriei Cometu. A constatat ivit conflictul negativ

de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea împotriva

procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor

contravenționale prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravenției încheiat de intimată la data de 10 aprilie 2012.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției

din 10 aprilie 2012, petentul C.S. a fost sancționat contravențional cu amendă în

cuantum de 250 RON în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat

prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale, respectiv a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe Autostrada A2,

km 12 + 450 m în localitatea G., județul Ilfov.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare

a sancțiunilor contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte

normative în materie

contravențională

și în materia contenciosului administrativ și fiscal,

legiuitorul făcând așadar, distincția între

cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și caile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. (2) și alin. (3) din

art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă

alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare

a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de

apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă

instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării

în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența tribunalelor se trimit Ia tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXlII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor

în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea împotriva procesului-verbal

de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale a

fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, Ia data de 10 mai 2012. Locul

săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2, km

12+ 450 m în localitatea G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei

Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza potrivit

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii

este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

mai 2014.