ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, petentul C.S. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție încheiat de intimată la data de 10 aprilie 2012, exonerarea sa de plata amenzii aplicate și a despăgubirii în valoare de 28 euro. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. În motivarea plângerii, petentul a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat, respectiv încălcarea dispozițiilor art 16 alin. (7) și art. 17 din O.G.

nr. 2/2001, ca urmare a împrejurării că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului și că acesta nu îndeplinește condiția semnării de către agentul constatator. De asemenea, a mai învederat petentul că la data la care s-a constatat săvârșirea contravenției, deținea o rovinietă valabilă, dintr-o eroare a casierului de la care a achiziționat respectiva rovinietă fiind trecut numărul autovehiculului ca fiind X1 în Ioc de X2, însă de pe bonul fiscal anexat rezultă atât numărul corect cât și numele petentului ca titular de rovinietă.

Prin sentința civilă nr. 3805 din data de 17 mai 2013, Judecătoria Cometu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, cu motivarea că, în temeiul art. XXIII alin.(1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, raportat la art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, această ultimă instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea ce face obiectul dosarului, ca fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul petentului. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Galați la data de 31 iulie 2013, iar la termenul din data de 14 ianuarie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați.

Prin sentința civilă nr. 530 din 21 ianuarie 2014, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cometu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat de intimată la data de 10 aprilie 2012. Prin procesul-verbal de constatare a contravenției din 10 aprilie 2012, petentul C.S.

a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 RON în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe Autostrada A2, km 12 + 450 m în localitatea G., județul Ilfov. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.” Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și caile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.” De asemenea, alin. (2) și alin. (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit Ia tribunale.” Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXlII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, Ia data de 10 mai 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost Autostrada A2, km 12+ 450 m în localitatea G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2014.