ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5291/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2012, SC R.D. SRL a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând suspendarea până la soluționarea irevocabilă a cauzei a executării deciziei din 21 decembrie 2011 prin care a fost amendată contravențional cu suma de 159.553.612 RON, echivalentul a 37 milioane euro, pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta învederând că sunt îndeplinite în cauză ambele condiții legale, existența unui caz bine justificat și respectiv, necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 2081 din 22 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, avându-se în vedere prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și argumentele neconcludente expuse de reclamantă în susținerea cererii, nu s-au demonstrat acele împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei contestate. Referitor la cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța a constatat că amenda aplicată, într-un cuantum reprezentând 2,6% din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2010, a fost corelată cu capacitatea financiară a societății, nefiind demonstrate nici gravele consecințe pe care le-ar produce executarea sancțiunii contravenționale.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC R.D. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a invocat nelegalitatea aparentă a Ordinului nr. 211/2005 de declanșare a investigației, care permitea pârâtei derularea unei cercetări cu referire la o faptă pretins săvârșită peste 2 ani, respectiv în intervalul noiembrie 2007-aprilie 2009. În aceste împrejurări, a mai arătat reclamanta, sunt afectate atât legalitatea ordinului de inspecție din 2009, cât și a celui de extindere a investigației din 22 iunie 2011, neexistând nici o legătură între fapta inițial cercetată, prevăzută de art. 5 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 21/1996 și cea reținută în decizia de sancționare.

S-a învederat și incorecta extindere asupra societății reclamante a efectelor probelor privind faptele celorlalți participanți la înțelegerea concertată, în condițiile în care R. nu a participat la nicio întâlnire și nu a răspuns corespondenței adresate. Reclamanta a mai precizat că decizia contestată îi stabilește vinovăția doar pe bază de prezumții, ceea ce afectează legalitatea actului administrativ, încălcându-se astfel prezumția de nevinovăție de care ar trebui să se bucure societatea în temeiul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere caracterul de acuzație penală al amenzilor din domeniul concurenței. În fine, raportat la existența cazului bine justificat, reclamanta a invocat greșita definire a pieței relevante, fapt ce, de asemenea, afectează legalitatea deciziei contestate.

Referitor la cerința pagubei iminente, reclamanta a arătat că, prin înscrisurile depuse a demonstrat că executarea deciziei va produce un prejudiciu material important , în condițiile în care societatea se află într-o situație financiară dificilă, patrimoniul fiind gajat cu ipoteci pentru garantarea creditelor, fiind pusă în pericol respectarea obligațiilor contractuale asumate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având doar posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Cazul bine justificat, condiție obligatorie pentru a fi aplicată măsura prevăzută de art. 14 și respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte concrete ce țin de legalitatea actului administrativ contestat, întrucât acestea vizează chiar fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Existența cazului bine justificat în sensul legii contenciosului administrativ poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei atacate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Or, în cauză, reclamanta a invocat în susținerea cererii de suspendare a executării numeroase aspecte care, în opinia sa, demonstrează nelegalitatea deciziei contestate, elemente care însă, țin de analiza fondului litigiului și care nu pot fi examinate în cadrul procedurii sumare prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. În raport de limitele analizei impuse de dispozițiile legale susmenționate, instanța de fond a constatat în mod corect că argumentele prezentate de reclamantă în dovedirea cazului bine justificat nu sunt de natură să creeze un dubiu asupra legalității deciziei emise de Consiliul Concurenței, neputându-se proceda la examinarea minuțioasă a legalității Ordinelor nr. 211/2005, nr. 347/2009 și nr. 588/2011 fără a fi prejudecat fondul litigiului.

Nici critica formulată referitor la îndeplinirea condiției pagubei iminente nu este întemeiată, înscrisurile prezentate nefăcând dovada faptului că executarea amenzii ar conduce la blocarea activității reclamantei și la imposibilitatea respectării obligațiilor contractuale aflate în derulare. În raport de cele expuse mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.D. SRL, împotriva sentinței civile nr. 2081 din 22 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.