ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a fost sesizată, prin încheierea de ședință din 2
noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția a IX-a, cu soluționarea excepției
de nelegalitate a Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 894/2011 privind
aplicarea prevederilor art. XI din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și pentru reglementarea
unor măsuri financiar-fiscale.
Excepția de nelegalitate a fost invocată de
reclamanta P.V.C.M. prin petitul acțiunii ce face obiectul Dosarului nr.
23196/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, prin care a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.A.M.B., admiterea excepției de
nelegalitate, scutirea sa de la plata penalităților și a majorărilor de
întârziere datorate F.N.U.A.S.S., anularea modului de calcul emis de C.S.A.M.B.
privind situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a
majorărilor calculate, încasate și restante pentru F.N.U.A.S.S. pentru perioada
15 martie 2006-15 decembrie 20011 și să se constate că nu datorează nicio plată
către C.A.S.M.B.
Curtea de apel a dispus și citarea emitentului
actului atacat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 736 din 19 februarie
2013 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului
președintelui C.N.A.S. nr. 894/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a
reținut că ordinul a fost emis în aplicarea art. XI din O.G. nr. 30/2011 în condițiile
prevăzute de Legea nr. 24/2000 și nu adaugă la legea pentru executarea căreia a
fost emis, nefiind întemeiate criticile reclamantei în sensul că nu există un temei
legal pentru emiterea lui.
Recursul declarat în cauză
Împotriva soluției instanței de fond, reclamanta
P.V.C.M. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând
modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, să se constate nelegalitatea
ordinului contestat.
A motivat recurenta-reclamantă, în esență, că
ordinul atacat restrânge sfera de aplicare a art. XI din O.G. nr. 30/2011 prin condiționarea
existenței unor declarații și/sau decizii de impunere pentru obligațiile fiscale
accesorii.
II. Decizia instanței de recurs
Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând
sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,
constată că se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, după
cum se va arăta în continuare.
Excepția de nelegalitate este un mijloc procedural
ce oferă, în cadrul unui proces, posibilitatea controlului legalității asupra actelor
administrative cu caracter normativ care stau la baza emiterii actelor administrative
cu caracter individual atacate. Presupune cenzurarea actelor administrative prin
raportare la legea în a cărei executare au fost emise
În speță, reclamanta a invocat, în cuprinsul cererii
de chemare în judecată, excepția de nelegalitate printr-o enunțare cu caracter general,
contestând Ordinul nr. 894/2011 al președintelui C.N.A.S. în raport cu art. XI din
O.G. nr. 30/2011, astfel că trebuie verificat dacă excepția îndeplinește cerința
procedurală impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a se
preciza elementele de fapt și de drept care să determine aplicarea ei în cauză.
Această verificare se impune cu atât mai mult
cu cât instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției
de nelegalitate este abilitată să verifice concordanța actului administrativ supus
analizei cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea
cărora a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor
normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4
alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative.
Constatând că, în cauză, instanța de fond nu a
analizat obiectul excepției de nelegalitate, prin raportarea ordinului contestat
la actele normative cu forță juridică superioară, în executarea cărora a fost emis,
Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței
învestite cu soluționarea excepției de nelegalitate, urmând ca instanța să clarifice
obiectul sesizării sale în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, actele normative
în raport cu care urmează a analiza excepția de nelegalitate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte,
în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința
recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.V.C.M. împotriva
sentinței civile nr. 736 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie
2014.