ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată, prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția a IX-a, cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 894/2011 privind aplicarea prevederilor art. XI din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Excepția de nelegalitate a fost invocată de reclamanta P.V.C.M.

prin petitul acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 23196/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.A.M.B., admiterea excepției de nelegalitate, scutirea sa de la plata penalităților și a majorărilor de întârziere datorate F.N.U.A.S.S., anularea modului de calcul emis de C.S.A.M.B. privind situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor calculate, încasate și restante pentru F.N.U.A.S.S. pentru perioada 15 martie 2006-15 decembrie 20011 și să se constate că nu datorează nicio plată către C.A.S.M.B. Curtea de apel a dispus și citarea emitentului actului atacat, Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 736 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Ordinului președintelui C.N.A.S. nr. 894/2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul a fost emis în aplicarea art. XI din O.G. nr. 30/2011 în condițiile prevăzute de Legea nr. 24/2000 și nu adaugă la legea pentru executarea căreia a fost emis, nefiind întemeiate criticile reclamantei în sensul că nu există un temei legal pentru emiterea lui. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva soluției instanței de fond, reclamanta P.V.C.M. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, să se constate nelegalitatea ordinului contestat.

A motivat recurenta-reclamantă, în esență, că ordinul atacat restrânge sfera de aplicare a art. XI din O.G. nr. 30/2011 prin condiționarea existenței unor declarații și/sau decizii de impunere pentru obligațiile fiscale accesorii. II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, după cum se va arăta în continuare. Excepția de nelegalitate este un mijloc procedural ce oferă, în cadrul unui proces, posibilitatea controlului legalității asupra actelor administrative cu caracter normativ care stau la baza emiterii actelor administrative cu caracter individual atacate.

Presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise În speță, reclamanta a invocat, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, excepția de nelegalitate printr-o enunțare cu caracter general, contestând Ordinul nr. 894/2011 al președintelui C.N.A.S. în raport cu art. XI din O.G. nr. 30/2011, astfel că trebuie verificat dacă excepția îndeplinește cerința procedurală impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul de a se preciza elementele de fapt și de drept care să determine aplicarea ei în cauză.

Această verificare se impune cu atât mai mult cu cât instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate este abilitată să verifice concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Constatând că, în cauză, instanța de fond nu a analizat obiectul excepției de nelegalitate, prin raportarea ordinului contestat la actele normative cu forță juridică superioară, în executarea cărora a fost emis, Înalta Curte apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței învestite cu soluționarea excepției de nelegalitate, urmând ca instanța să clarifice obiectul sesizării sale în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, actele normative în raport cu care urmează a analiza excepția de nelegalitate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.V.C.M. împotriva sentinței civile nr. 736 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2014.