ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Soluția pronunțată
de Judecătoria Cornetu
Prin plângerea contravențională
înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, sub nr. 6858/1748/2012,
petenta N.V. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C.E.S.T.R.I.N.
anularea procesului-verbal nr. C1. din 10 aprilie 2012.
În motivarea plângerii,
petenta a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea
dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 raportat la art. 16
alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.
Prin sentința nr. 3965
din 22 mai 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței materiale invocată
din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Constanța.
Pentru a pronunța această
hotărâre,
s-a reținut
că prin Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr: 134/2010 privind C.
proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002 și a fost introdus art. 10
1
conform căruia competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale
împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002,
revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Instanța a reținut că
în situația de față este vorba de o competență teritorială exclusivă, iar excepția
de necompetență este una absolută care poate fi invocată și de instanță din oficiu
în orice stare a pricinii.
În cauza de față, petenta
are domiciliul în Constanța, B-dul T., Mun. Constanța, astfel că instanța competentă
este Judecătoria Constanța.
Soluția pronunțată
de Judecătoria Constanța
Prin Sentința nr. 12370
din 17.10.2013, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței
teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu, și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Judecătoria Constanța a reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii
aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În opinia Judecătoriei
Constanța, prin această normă de drept se prevede în mod imperativ care este, din
punct de vedere teritorial, instanța competentă a judeca plângerea împotriva unui
proces-verbal de contravenție.
Ivindu-se conflictul negativ
de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22
alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte constatând
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C.
proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Conform celor expuse anterior,
prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 mai 2012, petenta
N.V. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție emis de C.N.A.D.N.R.,
prin care s-a constatat săvârșirea, la data de 18 noiembrie 2011, pe raza localității
G., Județul Ilfov, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Având în vedere data introducerii
cererii de chemare în judecată -10 mai 2012- în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013,
începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 10
1
, care stabilește competența
judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul)
conform cărora „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile
dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”,
coroborate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora
competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție
aparține „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.
Or, conform datelor menționate
în procesul-verbal contestat, contravenția a fost săvârșită pe raza localității
G., Județul Ilfov, care se află în circumscripția Judecătoriei Cornetu, instanță
căreia îi revine competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor citate
anterior.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
Având în vedere considerentele
expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea
Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a cauzei privind pe petenta N.V.
în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta N.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.
- C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 27 februarie 2014.