ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2014

HOTĂRÂRE
16.01.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte

constată următoarele :

Tribunalul

Bacău, secția contencios admistrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 45 de

la 27 februarie 2012, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC R.G. SRL Onești în contradictoriu cu pârâții SC C.G. SRL și A.M.,

cu motivarea că, în lipsa unor precizări la acțiune și efectuarea unei

expertize în cauză, nu se poate aprecia asupra numărului de butelii și rastele

pe care pârâta SC C.G. SRL urma să le predea reclamantei, precum și

contravaloarea acestora.

Prin Decizia nr. 101 de la 4 decembrie 2012, Curtea de Apel

Bacău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis

apelul declarat de reclamanta SC R.G. SRL Onești prin lichidator judiciar

profesional Tenarus Ipurl, a schimbat în tot sentința în sensul că a obligat

pârâta SC C.G. SRL să plătească reclamantei suma de 128.089 lei cu titlu de

pretenții, reținând că, față de recunoașterea societății pârâte consacrate în

procesele verbale de predare primire, pârâta avea obligația de plată a sumei de

213.089 lei, din care reclamanta recunoaște că a primit plăți în valoare totală

de 115.000 lei, valoarea debitului restant fiind de 128.089 lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta SC R.G. SRL prin

lichidator judiciar profesional Tenarus Ipurl a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâților

la plata în solidar a sumei de 50.000 lei conform proceselor verbale din 18

martie 2008, fără a indica niciun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că se

impune obligarea pârâților la achitarea contravalorii onorariilor de avocat

generate de acest litigiu.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin

raportare la motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

accesoriu, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea

cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal

anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată,

asupra cererii de completare.

Articolul 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula

conform căreia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept

legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate

acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părții și atunci când ea a

solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra

lor.

Însă, în speța dedusă judecății, reclamanta, pentru a-l

valorifica acest drept, trebuia să formuleze cerere de completare a

dispozitivului deciziei recurate, față de caracterul accesoriu al capătului de

cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și nu

recurs împotriva acestei hotărâri.

Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

primăria sectorului 1 București împotriva Deciziei nr. 35 din 28 ianuarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.G.

SRL Onești - prin lichidator judiciar profesional Tenarus Ipurl Onești

împotriva Deciziei nr. 101 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2898/2014
murit raportul juridic dintre părți sub aspectul comenzilor efectuate de către reclamantă care să nu fi fost onorate de către pârâtă prin compensare. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 5428/103/20
ÎCCJ 2014-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Onești sub nr. 776/270 din 13 februarie 2012 reclamanta SC C.R.A.B. SA a chemat în judecată U.A.T. Târgu Ocna pent
ÎCCJ 2012-11-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4669/2012
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.G.C. SRL la plata sume
ÎCCJ 2014-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1870/2014
lor montate în sumă de 15.000 RON. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința civilă nr. 93 din 5 martie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâta SC R
ÎCCJ 2020-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1968/2020
Ședința publică din data de 14 octombrie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2017 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s
Sursă