ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6567/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 346/ F din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.N.C.D. SA. Pitești, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală, și a obligat-o pe aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 537.709,5 lei, reprezentând dobânzi pentru nesoluționarea în termen a cererii de rambursare TVA, precum și 1.548 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta a depus la organul fiscal 21 deconturi lunare privind rambursarea TVA aferent perioadei aprilie 2010 - decembrie 2012. Pentru soluționarea cererii inițiale și a celor care au urmat, D.G.F.P. a declanșat, în iunie 2010, o inspecție fiscală, ce a fost suspendată la 28 octombrie 2010, potrivit adreselor emise lunar către reclamantă, din două motive, menționate și în întâmpinarea depusă Ia dosar, respectiv necesitatea obținerii unui punct de vedere de la A.N.A.F. cu privire la tratamentul fiscal al TVA-ului și deductibilitatea cheltuielilor aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de asociere în participațiune, precum și pentru efectuarea unei inspecții fiscale la SC P. SA Suspendarea a fost menținută pentru toate cererile ulterioare de rambursare TVA, fiind reluată conform adresei nr. 49223 din 23 mai 2012, în urma primirii răspunsului de la A.N.A.F.

București. Inspecția fiscală a fost finalizată în timpul prezentului litigiu. Din raportul de expertiză întocmită în cauză de către consultantul fiscal C.G. a rezultat că suma la rambursarea căreia reclamanta a fost îndreptățită pentru perioada aprilie 2010 - decembrie 2011, în cuantum de 4.606.11 lei, a fost compensată cu obligațiile fiscale aferente perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011, în cuantum de 2.009.310 lei.

A rezultat o diferență de rambursat, existentă la 31 decembrie 2011, de 1.515.264 lei, care a făcut și aceasta obiectul unor compensări din anul 2012, rezultând un rest de plată de 1.081.536 lei, care a fost virat reclamantei la 10 decembrie 2012. În consecință, din raportul de expertiză, cu privire la care nu s-au formulat obiecțiuni, rezultă că la data întocmirii acestuia, nu mai există TVA de rambursat de la buget și nici obligații de plată ale reclamantei către Bugetul statului sau Bugetul asigurărilor sociale (Capitolul II, Obiectivul 3, punctul 6). În drept, potrivit Ordinului nr. 967 din 6 iulie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, „solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maxim 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare' În acest scop, procedura prevede o metodologie de clasificare a cererilor în trei categorii, în funcție de gradul de risc pe care îl implică, mic, mediu sau mare, la rândul său evaluat în funcție de suma solicitată la rambursare.

Doar un grad mare de, risc presupune, pentru soluționarea cererii de rambursare, declanșarea unei inspecții fiscale. În scopul evaluării gradului de risc, Metodologia instituie un criteriu, Standardul Individual Negativ, definit ca suma maximă a TVA ce poate fi rambursată fără analiză documentară sau inspecție fiscală anticipată, riscul implicat de această rambursate fiind considerat acceptabil de către administrația fiscală. Această sumă este stabilită în condiții de activitate normală și continuă a plătitorului ținând cont și de comportamentul său fiscal. SIN - ul se stabilește semestrial, având în vedere raportările contabile, deconturile de TVA și modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale în perioada de referință.

Însă, indiferent de modul de soluționare a cererii de rambursare și de cuantumul sumei, termenul de soluționare este unic pentru toate cererile, și anume 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA, termen ce nu a fost respectat de către pârâtă. Chiar dacă, la data judecării prezentei cauze, cererea reclamantei a fost soluționată, se reține că acest fapt a avut loc cu întârziere, iar demararea inspecției fiscale, ca și suspendarea ei, nu înlătură caracterul nejustificat al depășirii termenului legal de rezolvare a cererilor lunare depuse de reclamantă.

Faptul că pârâta a apreciat că se impune efectuarea unei inspecții fiscale - atât la petentă, cât și la altă societate cu care aceasta se află legată printr-un contract de asociere în participațiune - și că a fost nevoie de un punct de vedere de la structura centrală a pârâtei, sosit cu o întârziere de 2 ani, nu constituie motive temeinice care să înlăture caracterul nejustificat al întârzierii în soluționarea cererii. În plus, pârâta nu a indicat motivele pentru care a apreciat că se impune efectuarea inspecției și nu a indicat, în concret, valoarea semestrială a SIN - ului în ceea ce o privește pe reclamantă și modul cum 1-a calculat, pentru a da instanței posibilitatea să evalueze necesitatea legal-obiectivă a acestei inspecții.

Oricum, independent de acest aspect, neîncadrarea in termenul imperativ prevăzut de lege dă contribuabilului dreptul de a obține dobânzi în condițiile art. 124 rap. la art. 70 din O.G. nr. 92/2003. Acestea au fost calculate de expert raportat la scadența fiecărui decont de TVA, rezultând suma de 537.709,5 lei. În consecință, pentru aceste motive, se constată că, urmare a soluționării cererii de rambursare, precum și a compensării TVA-ului de rambursat cu obligațiile fiscale ale reclamantei, capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată au rămas fără obiect. Capătul 1 din cerere este întemeiat sub aspectele arătate în cele ce preced, în sensul existenței unui refuz nejustificat de soluționare în termenul legal a cererilor de rambursare.

Pe cale de consecință, prima instanță a admis în parte și cel de-al patrulea capăt de cerere, în sensul că a obligat pârâta la plata dobânzilor aferente achitării/ compensării cu întârziere a TVA-ului la rambursarea căreia era îndreptățită. În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform documentelor justificative depuse la dosar, constând în onorariu expert (fila 150), taxă de timbru și timbru judiciar. l. Motivele de recurs înfățișate de recurenta - pârâtă Împotriva acestei soluții considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (D.G.F.P. Argeș).

Invocând ca temei legal al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, în esență pentru următoarele argumente și aserțiuni, cuprinse în motivele de recurs dezvoltate: - în mod eronat a apreciat instanța de fond că este întemeiat capătul de cerere referitor la existența refuzului nejustificat de soluționare a cererii de compensare și rambursare TVA, întrucât inspecția fiscală începută în iunie 2010 a fost suspendată urmare a unor situații obiective, fiind impusă de o verificare încrucișată ce era necesară pentru soluționarea cererii de compensare și rambursare formulată de reclamantă, nefiind așadar un refuz nejustificat, mai mult, suspendarea s-a menținut până la 11 mai 2012, dată la care s-au reluat verificările la societatea reclamantă; - în speță sunt incidente prevederile Ordinului A.N.A.F.

nr. 14/2010 privind condițiile și modalitățile de suspendare a inspecției fiscale, potrivit cu care, perioadele în care derularea inspecției fiscale este suspendată, nu sunt incluse în calculul duratei acesteia; - nu a existat o vătămare a reclamantei, așa cum greșit a reținut instanța de fond, urmare soluționării cu întârziere a cererii, întrucât compensarea sumelor reprezentând TVA s-a efectuat ținându-se seama de data depunerii deconturilor, fără ca sumele achitate prin compensare să fie purtătoare de majorări de întârziere; - nu a existat o atitudine culpabilă a organului fiscal întrucât acesta și-a respectat obligațiile legale privind rezolvarea cererii de compensare/rambursare a TVA, în termenul prevăzut de lege, astfel că cererea de obligare la plata dobânzilor aferente nu putea fi primită, cu atât mai mult cu cât compensarea și rambursarea de TVA depusă, a fost în integralitate soluționată, astfel cum s-a constatat și prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

3.Soluția și considerentele înaltei Curți asupra recursului Recursul nu este fondat. Analizând hotărârea instanței de fond prin prisma criticilor înfățișate de recurentă și în raport de dispozițiile legale incidente, dar și de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că nu subzistă motivul de nelegalitate invocat, de natură ar atrage modificarea sentinței recurate, fată de cele în continuare arătate.

Reclamanta-intimată a sesizat instanța de contencios administrativ competentă, la data de 15 mai 2012, cu acțiunea de față, prin care a solicitat, în principal, constatarea refuzului nejustificat al autorității pârâte recurente, de soluționare a cererilor de compensare și rambursare TVA depuse pentru perioada 19 mai 2012 - 31 decembrie 2011 ca și obligarea la emiterea deciziilor de rambursare și respectiv compensare privind obligațiile fiscale scadente, până la data de 31 martie 2012, constând în sumele precizate în cererea introductivă, despre care se face mențiune și în expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii, de mai sus. Totodată reclamanta-intimată SC C.N.C.D. SA a investit instanța de contencios administrativ și cu solicitarea de obligare a autorității pârâte la plata dobânzilor aferente pentru nesoluționarea în termen a cererii sale de rambursare TVA, în conformitate cu dispozițiile art. 117 lit. e) coroborat cu art. 124 alin. (1) C. proc.

fisc. Instanța de fond, reținând, față de situația de fapt a cauzei, necontestată de altfel, în sensul că urmare celor 2 deconturi lunare privind rambursarea de TVA aferent perioadei aprilie 2010-decembrie 2012, recurenta-pârâtă a declanșat în iunie 2010 o inspecție fiscală, ce a fost suspendată la 28 octombrie 2010, iar apoi reluată și finalizată numai în timpul prezentului litigiu, respectiv ulterior datei de 15 mai 2012, a apreciat că soluționarea cererilor reclamantei s-a realizat cu încălcarea termenului imperativ de 45 de zile prevăzut de Ordinul nr. 967 din 6 iulie 2005, emis de Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, constatându-se că urmare a soluționării cererii de rambursare și a compensării TVA-ului de rambursat cu obligațiile fiscale ale reclamantei, capetele de acțiune corespunzătoare au rămas fără obiect, prima instanță a dispus prin sentința atacată obligarea autorității recurente numai la plata dobânzilor pentru nesoluționarea în termen a cererii de rambursare TVA, în temeiul art. 124 raportat la art. 70 C. proc. fisc., în cuantumul de 537.709,5 lei stabilit de expertul fiscal (fila 159 dosar fond), de asemenea necontestat. În raport de toate elementele de fapt succint înfățișate, înalta Curte apreciază, contrar susținerilor recurentei-pârâte, că prima instanță a dezlegat corect problema de drept, vizând incidența și aplicarea în cauză a prevederilor art. 124 cu referire la art. 70 și 117 alin. l lit. e) C. proc.

fisc. Prin aceste texte de lege se prevăd următoarele: „Art. 124 - Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2 1 ) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. ” Art. 70 - Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) In situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.” „Art. 117 - Restituiri de sume (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: e) cele de rambursat de la bugetul de stat. ” Totodată, în cuprinsul ordinului ministrului finanțelor publice nr. 967 din 6 iulie 2005, privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare se prevede expres (Anexa 1 - Cap. l-B - pct. 6): „solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maxim 45 de zile de la data depunerii decontului de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare”.

Față de conținutul, lipsit de echivoc al textelor de lege sus arătate, înalta Curte arată că nu pot fi primite susținerile și argumentele înfățișate de recurenta-pârâtă prin care se acreditează lipsa culpei organului administrativ fiscal în întârzierea în soluționare, urmare a suspendării dispuse, pe temeiuri generate de necesitatea unor verificări încrucișate. Și aceasta întrucât, raportat la natura imperativă a termenului de soluționare prevăzut, de 45 de zile, sus-arătat, relevanță deplină prezintă în cauză întârzierea, respectiv depășirea termenului de soluționare a respectivelor cereri.

În plus, Înalta Curte apreciază că, în cazul concret al societății reclamante, care în intervalul 1 aprilie 2010 - 31 decembrie 2011, a solicitat lunar pârâtei recurente, pentru sumele negative din decontul TVA aferent fiecărei luni, continuarea inspecției fiscale și compensarea, respectiv rambursarea sumelor negative, conform cererilor depuse, menținerea suspendării inspecției fiscale care nici nu era obligatorie, pentru verificarea încrucișată la o singură societate comercială, se circumscrie și încălcării termenului rezonabil dar și aplicării neadecvate a principiului neutralității TVA-ului. Sub acest ultim aspect, Înalta Curte arată că în jurisprudenta Curții Europene de Justiție (CEJ) s-a tranșat în mod expres interpretarea și aplicarea principiului neutralității TVA-ului prin prisma respectării dreptului persoanelor la dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a excedentului de TVA (a se vedea cu titlu de exemplu Hotărârea din 12 mai 2011, E.M.I.

3 (C-107/10, Rep. P. 1-3873). S-a statuat astfel, că modalitățile de rambursare a TVA nu pot aduce atingere principiului neutralității sistemului fiscal al TVA, făcând ca persoana impozabilă să suporte în tot sau în parte, sarcina acestei j taxe, ceea ce implică în special ca rambursarea să fie efectuată într-un termen rezonabil (Cauza E.M.I. 3, anterior citată). Pentru aceleași considerente, tot în jurisprudenta CEJ s-a arătat că atunci când rambursarea respectiv soluționarea în termen a cererilor de rambursare în favoarea persoanei impozabile intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralității sistemului fiscal al TVA-ului impune ca pierderile financiare astfel generate, în detrimentul persoanei impozabile, să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere, căci din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere, este lipsit de importanță.

Așadar, reținând și dezlegările obligatorii cuprinse în jurisprudența CEJ și apreciind că prima instanță a realizat în cauză 6 justă interpretare și aplicare a prevederilor cuprinse în legea națională, respectiv a art. 124, art. 70 și art. 117 lit. e) C. proc. fisc., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești împotriva Sentinței civile nr. 346/ F - CONT din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.