ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3594/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC M.S.T. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA solicitând plata sumei de 139.608 euro reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate navei împingător E.2, costurile pentru staționarea și menținerea în stare de funcționare și siguranță precum și venitul nerealizat pe perioada indisponibilizării începând cu data de 30 aprilie 2007, dobânda legală la suma de bani menționată și plata cheltuielilor de judecată . În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a închiriat nava pârâtei care avea obligații, printre altele, să execute pe cheltuiala sa reparațiile și să o predea la termenul de încetare a contractului în stare tehnică de navigabilitate și de exploatare, obligații pe care nu le-a îndeplinit, abandonând nava intempestiv la 30 aprilie 2007 într-o stare ce a condus la suspendarea certificatului tehnic de navigație interioară.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 45/ MF din 24 august 2009, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la 42.250 euro contravaloarea reparațiilor navei cu dobânzi legale de la data pronunțării hotărârii până la achitarea pretențiilor, a respins celelalte pretenții ca nefondate și a obligat pe pârâtă la 9.059 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de întreținere și reparare a navei așa încât va suporta prejudiciul suferit de reclamantă pentru obținerea certificatului de navigație; cu privire la costurile de staționare și menținere în stare de funcționare pe durata reparațiilor și venitul nerealizat datorită indisponibilizării, instanța a considerat că perioada reclamată nu corespunde reparării efective a navei și nu a dovedit prejudiciul, iar obligația de a asigura doi membrii ai echipajului ce-i revenea exonerează pe pârâtă de plata cheltuielilor pentru energie electrică, motorină, apă și cheiaj. Venitul nerealizat a fost apreciat de tribunal ca o cerere nefondată întrucât perioada indisponibilizării nu a început la 1 mai 2007 ci la 5 noiembrie 2007 iar perioada mai - septembrie 2009 nu poate fi imputată pârâtei întrucât la cererea reclamantei s-a efectuat o procedură judiciară.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 3/ MF din 3 februarie 2010, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 69.106,39 euro cu dobânzi legale de la data pronunțării hotărârii până la achitarea sumei, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pe intimata pârâtă la 5.948 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a considerat că prevederile art. 3 din contractul de închiriere justificau cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor pentru menținerea navei în stare de siguranță și funcționare a căror valoare a fost stabilită prin expertiză, excluzând cheltuielile efectuate pentru cheiaj a căror valoare nu a fost facturată și cele suportate pe durata staționării care reprezintă un prejudiciu incert.

Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a acordat cu titlu de beneficiu nerealizat, un prejudiciu pentru care nu s-au făcut dovezi, contrazis de adresa nr. 9705 din 10 decembrie 2009 emisă de Căpitănia Zonală Constanța și de jurisprudența CEDO. Nava a intrat în reparații la 5 noiembrie 2007 pentru o perioadă de 3 luni pentru care nu se pot pretinde despăgubiri de 69.106,39 euro. În critica relativă la motivarea străină de natura pricinii recurenta susține că instanța de apel nu a avut în vedere actele depuse și nu a înlăturat probele administrate în apărarea sa echivalând cu neexaminarea argumentelor pârâtei.

Considerând greșita aplicare și interpretare a legii de către instanța de apel recurenta susținând că nu există temeiuri de drept în baza cărora decizia atacată a acordat despăgubiri pentru venitul nerealizat. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Efectul general al obligațiilor este de a da creditorului dreptul de a obține de la debitorul său îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri. Totodată întinderea responsabilității autorului culpabil al prejudiciului o reprezintă reparația integrală în condițiile unui raport de cauzalitate. În aceste condiții instanța de apel, față de concluziile raportului de expertiză și de situația de fapt stabilită, a caracterizat beneficiul nerealizat cert, evaluat la suma de 69.106,39 euro.

Astfel, este neîntemeiată și nepertinentă evocarea de către recurentă a unei jurisprudențe europene constante. Prevederile art. 304 și 314 C. proc. civ. limitează cercetarea hotărârii judecătorești recurate la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite, așa încât evocarea greșitei interpretări a probatoriilor nu face posibilă reformarea hotărârii atacate. Cu toate acestea se impune ca adresa nr. 9705 din 10 decembrie 2009 emisă de Căpitănia Zonală Constanța să fie analizată în raport cu celelalte două adrese nr. 9269 din 2 decembrie 2009 și nr. 19320 din 2 decembrie 2009 (filele 159 și 161 dosar apel) ale aceleiași autorități care confirmă concluzia la care instanța de apel a ajuns cu privire la situația de fapt.

Faptul că împingătorul E.2 la datele de 25 și 29 august 2007 și 23 și 24 iunie 2008 a efectuat manevre de câteva minute în portul Constanța, fără să-l poată părăsi, nu poate conduce la concluzia utilizării normale a acestuia. De aceea instanța de apel, motivat, a concluzionat asupra răspunderii pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor atât pentru pierderea efectivă, cât și pentru beneficiul nerealizat, evaluat, pe perioada indisponibilizării navei în portul Constanța, la venitul pe care l-ar fi obținut din închirierea navei pe durata efectuării reparațiilor. Critica relativă la greșita aplicare a dispozițiilor legale este în egală măsură nefondată, prevederile art. 1073, 1082 - 1086 C. civ.

reglementând răspunderea debitorului pentru daunele provocate, instanța evocându-le ca principii ale răspunderii civile. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 3/ MF din 3 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga partea căzută în pretenții la cheltuielile de judecată dovedite cu chitanțele din 14 iulie și 13 septembrie 2010 aflate la filele 105 - 106 ale dosarului de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 3/ MF din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante SC M.S.A.T. SRL Constanța suma de 3.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.