CtEDO 16.11.2006 Auto

VAN INGEN c. BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
16.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
VAN INGEN c. BELGIQUE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9987/03 prezentate de Antoine VAN INGEN împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 16 noiembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Loucaide Mes Tulkens Steiner dnii Harpayev Spielmann, S.E. Jebens, judecători S. Nielsen, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 martie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, dl Antoine van Ingen, este un resortisant olandez, născut în 1971. R. Verstraeten, avocat la Bruxelles. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, dl Debruulle, director al Serviciului Public Federal de Justiție. Prin scrisoarea din 15 septembrie 2005, guvernul olandez a fost invitat să prezinte observații scrise în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Convenție și al articolului 44 din Regulamentul de procedură al Curții. Această scrisoare rămâne fără răspuns, prin urmare, trebuie să se considere că acesta din urmă nu dorește să se prevaleze de dreptul său de a interveni. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul explică că, în urma descoperirii de droguri de către autoritățile vamale ale Statelor Unite, a fost inițiată o anchetă privind traficul internațional de droguri. Procedura americană duce în special la arestarea lui G., care locuia în Statele Unite și a recunoscut că a fost implicat în importul de droguri din Belgia. În urma unei cereri de asistență judiciară din partea autorităților americane, s-a inițiat o procedură penală în Belgia la 27 octombrie 2000. În ianuarie 2001, anchetatorii americani au sesizat 250 de cazuri. 2000 de pilule de ecstasy și au fost arestate de R., un cetățean belgian. Judecătorul belgian desemnat, H., a fost acuzat de R., precum și de alți trei resortisanți belgieni, P., B. și K., după ce a obținut o evidență a convorbirilor telefonice ale lui R. și a efectuat o percheziție la domiciliu în ianuarie 2001. Judecătorul a acordat ulterior o comisie de recurs: doi ofițeri de jandarmerie au fost însărcinați să audă R. și alte persoane care ar putea fi implicate, să predea copii ale declarațiilor primite serviciilor DEA, să examineze toate documentele și documentele întocmite în momentul arestării R., să facă schimb de copii, fotografii și amprente digitale, să ia fotografii și amprente digitale ale R. În timpul acestei misiuni pe care au desfășurat-o în Sacramento între 26 mai și 2 iunie 2001, investigatorii au organizat audieri ale R. după ce s-au întâlnit cu avocatul său și cu procurorul local care se ocupa de caz pentru a se pronunța asupra modalităților acestor audieri, precum și la audierea lui G. care, la cererea lor, a fost de acord să fie ascultat în cadrul anchetei lor. Ambele au declarat că o parte din pilulele de ecstasy le-au fost vândute de către reclamant și R. a dobândit celelalte prin intermediul B. și a specificat rolurile de P. și K. în această privință. Poliția a vizitat, de asemenea, locul arestării de R. unde le-au fost expuse metodele tehnice utilizate în legătură cu supravegherea și arestarea lui R. Ei au fost, de asemenea, primite în birourile DEA din Sacramento, unde le-a fost predată pentru examinarea întregului dosar al cauzei, atât dosarul judiciar, cât și dosarul tehnic al poliției (poliționeel-technische), și au fost făcute copii ale documentelor relevante pentru dosarul belgian. În procesul-verbal din 6 iunie 2001 privind această misiune, se menționează în acest sens că toate documentele reținute, precum și fotografiile și amprentele digitale vor fi transmise, împreună cu comisia rogatorie, serviciilor judecătorului judecătoresc pe cale oficială ( Alle weerhouden documenten, alsmede foto.s en de vingerafdrukken worden samen pune ostratoriu opdracht overgemaakt aan het ambt van de Heer Onderzoekrechter via oficiale weg Pe baza acestora, s-a efectuat o percheziție la domiciliul reclamantului, care a fost acuzat, după descoperirea a 50 de tăblițe de ecstasy și a unor operațiuni de schimb valutar de dolari americani în franci belgieni și florini olandezi. Reclamantul a fost trimis în fața instanțelor din fond, precum și alte patru persoane, inclusiv P., B. și R., pentru încălcarea legislației privind drogurile și asocierea infractorilor, și anume participarea la un trafic de 370 000 de pilule de ecstasy între 1 ianuarie 1999 și 6 ianuarie 2001. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2002, tribunalul corecțional din Hasselt a arătat că dosarul penal care i-a fost prezentat conținea copii simple ale dosarului anchetei americane care fuseseră considerate relevante de către membrii poliției din Hasselt, în executarea unei cereri de asistență judiciară. Potrivit unui proces-verbal, polițiștii au putut consulta întregul dosar american la fața locului, iar documentele reținute fuseseră transmise judecătorului judecător pe cale oficială, precum și fotografii și amprente digitale și comisia de recurs. Pe aceste documente și pe unele dintre ele au fost depuse bifurcări și date scrise, care au devenit ilizibile. Tribunalul a ajuns la concluzia că dosarul care i-a fost prezentat nu era complet și nu i-a permis să se pronunțe asupra acuzațiilor îndreptate împotriva inculpaților. Prin urmare, instanța a ordonat procurorului să depună toate înscrisurile din dosarul penal întocmit de autoritățile americane, cele referitoare la circumstanțele urmăririi penale inițiate de acestea, inclusiv declarațiile, constatările și documentele întocmite de agenții sub acoperire și cele referitoare la tranzacțiile încheiate cu G. și R. Procuratura a făcut apel la această decizie. Instanța de apel din data de 13 februarie 2002, în cursul căreia procurorul public a depus la dosar, după traducere, noi documente din dosarul american. Prin hotărârea din 13 martie 2002, tribunalul de apel a reformulat hotărârea din 17 ianuarie 2002. Aceasta a indicat că art. 6 din Convenție impunea ca un inculpat să aibă, printre altele, posibilitatea de a cunoaște toate elementele de probă utilizate împotriva sa și de a le dezbate contradictoriu. De asemenea, acesta implică faptul că, în cadrul sistemului incriminator belgian, ministerul public prezintă judecătorului toate elementele cu descărcare de gestiune de care dispune și că trebuie să se considere, cu excepția cazului în care se dovedește contrariul, că acesta din urmă acționează în mod loial. În cazul în care consideră că afirmațiile pârâtului potrivit cărora Parchetul dispune de elemente cu descărcare de gestiune neproduse sau conform cărora elementele de probă nu au fost prezentate în mod legal, judecătorul nu poate, prin urmare, să amâne cazul în vederea completării acestuia de către procurorul public, ci trebuie să se pronunțe, în aceeași stare a dosarului, în lumina principiilor menționate anterior. Prin urmare, instanța de apel a respins decizia atacată, considerând că era necesar să se aducă în discuție cazul, la 17 aprilie 2002 a decis să țină o audiență pe baza temeiniciei, iar reclamantul a ridicat din nou că dosarul era incomplet. La 29 mai 2002, procurorul a solicitat redeschiderea dezbaterilor și a explicat că, prin notificarea din 22 mai 2002 a ministrului justiției, a primit noi documente transmise de autoritățile americane cu privire la comisia de recurs. Prin Hotărârea din 27 iunie 2002, tribunalul se pronunță asupra temeiniciei urmăririi penale. În ceea ce privește caracterul incomplet al dosarului și cererea de redeschidere a dezbaterilor, instanța de apel a afirmat în aceste cuvinte că inculpatul Van Ingen susținea că procurorul public a refuzat până în prezent, fără nici o justificare, să atașeze la dosarul documentelor emise de DEA și că dreptul său la consultarea dosarului era limitat. Așteptând ca, în timpul procesului în fața instanței, procurorul public a declarat că nu dispune de alte documente decât cele aflate în dosar, așa cum a fost supus pentru examinare în instanță pe motiv de contrar, ministerul public trebuie să fie presupus a acționa în mod loial Faptul că procuratura a depus o serie de piese suplimentare la tribunalul din 13 februarie 2002 nu demonstrează contrariul că declarația că ministerul public ar dispune de mijloace de descărcare de gestiune în avantajul său este în mare parte de orice bază de probabilități reale, iar acuzatul Van Ingen și-a exprimat, de altfel, în concluziile sale în sensul că: că este întotdeauna foarte posibil ca informațiile cu descărcare de gestiune să existe în documentele în limba engleză pe parcursul procesului, inculpații au avut posibilitatea de a lua cunoștință de toate documentele prezentate Curții Prevăzute, totuși, că, după încheierea dezbaterilor, procurorul public a solicitat redeschiderea dezbaterilor în ceea ce privește faptul că prin notificarea ministerială din 29 Mai 2002 au fost transmise documente oficiale suplimentare privind executarea [departamentului de justiție al Statelor Unite] cu privire la comisia de recurs a instanței judecătorului judecătoresc H., documente care trebuiau însă să fie traduse astfel încât să nu fie atașate cererii. Prevăzând că existența acestor documente era deja cunoscută de mult timp și că a fost menționată în special de apărare în timpul dezbaterilor în fața primului judecător și a Curții Faptul că procurorul public, în timpul procesării cauzei în fața instanței, a susținut că dosarul procedurii, așa cum se afla, era complet și că curtea n a fost competentă să dea un ordin procurorului public, dosarul procedurii urmând să fie examinat în statul în care se afla (vă rugăm să trimiteți la arestarea acestei instanțe și a acestei camere din 13 martie 2002) Cu toate acestea, având în vedere că instanța, cu condiția să respecte dreptul la apărare, trebuie să se asigure că prelucrarea cauzei nu are nici o întârziere inutilă (vezi și termenul rezonabil prevăzut în art. 6 din Convenția privind drepturile omului) Cu condiția ca, în circumstanțele expuse și în contextul dat, instanța să nu dea curs cererii procurorului public de redeschidere a dezbaterilor, la care apărarea inculpaților P. și K. sôné, și să ia în considerare, pentru determinarea vinovăției, dosarul procedurii în statul în care se află. Prevăzut că nu poate fi dedus sau stabilit într-un mod acceptabil din cele de mai sus că ministerul public nu ar fi acționat în mod loial. Instanța de apel a declarat prevenirea traficului de ecstasy stabilit în ceea ce privește reclamantul pe baza descoperirii a mai mult de o jumătate de djgg și foi de hârtie care implică operațiuni de schimb de dolari americani în franci belgieni și florini olandezi descoperiți în timpul unei percheziții la domiciliul său care a avut loc la data de 5 În iulie 2001, precum și declarațiile lui G., R. și ale coinculpatului K. De asemenea, a reieșit că reclamantul își schimbase de cinci ori numărul de telefon într-un interval scurt de timp în momentul arestării lui R. Ea a fixat pedeapsa la șapte ani de închisoare. Curtea de apel a condamnat, de asemenea, P., B. și K. și l-a închis pe ultimul acuzat. Reclamantul se asigură că există o singură cale de atac. El s-a plâns că instanța nu a dat curs cererii de redeschidere a dezbaterilor prezentate de procurorul public pentru a depune la dosar documente bine stabilite din partea autorităților americane, în ciuda faptului că această instanță nu a putut lua cunoștință de aceste documente care trebuiau încă traduse. Prin Hotărârea din 24 septembrie 2002, Curtea de Casație a respins motivul în acest sens Prevăzut că Õ în materie penală, judecătorul se pronunță într-un mod intangibil cu privire la cererile de redeschidere a dezbaterilor prezentate de una dintre părți, pe baza datelor care îi sunt prezentate în momentul depunerii cererii Prevăzute, în mod similar cu cazul în care cererea se extinde la depunerea de înscrisuri determinate la dosar ; chiar și în cazul în care acestea nu sunt anexate cererii prezentate judecătorului; în acest caz, nicio dispoziție legală sau convențională nu se opune ca judecătorul să refuze redeschiderea dezbaterilor fără a fi luat în considerare în prealabil aceste documente. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că dosarul american complet nu era anexat la dosarul penal belgian, ci doar o parte din documentele selectate de investigatori. El susține că ministerul public ar fi trebuit să depună la dosar dosarul american pentru a permite exercitarea dreptului la apărare și pentru a asigura echitatea procesului. Tot în temeiul articolului 6 alineatul (1), el se plânge și de refuzul instanței de apel de a redeschide dezbaterile pentru a permite procuraturii să depună noi monede, fără a lua măcar cunoștință de conținutul acestor monede. Acesta explică faptul că aceste circumstanțe au împiedicat, dacă este cazul, să pledeze în mod eficient pentru inițierea procedurii penale și existența unei provocari din partea autorităților americane, precum și relevanța elementelor de probă față de aceasta. Reclamantul susține că, în două privințe, procedura penală îndreptată împotriva sa a adus atingere articolului 6 alineatul (1) din convenție, ale cărei părți interesate se citesc după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale, (...), de către o instanță (..), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa este întemeiată. Reclamantul se plânge în primul rând de faptul că dosarul din SUA-nul nu a fost anexat la dosarul penal belgian, doar o parte din acesta fiind inclus în dosar. Curtea reamintește că, în termenii articolului 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac. Or, din înscrisurile din dosar nu reiese că reclamantul a invocat această cauză în fața Curții de Casație. Prin urmare, reclamantul nu a îndeplinit, în ceea ce privește acest aspect, această condiție de epuizare. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de refuzul instanței judecătorești de a redeschide dezbaterile pentru a permite procuraturii publice să depună noi documente. Guvernul susține că documentele în cauză au ajuns la Parchet că la 22 mai 2002 majoritatea acestor documente erau identice cu cele pe care poliția federală le primise la data execuției comisiei de recurs și care se aflau deja în dosar. 1 prin refuzul său de a redeschide dezbaterile. În primul rând, reclamantul subliniază că guvernul se limitează la afirmații, fără a indica conținutul sau transmiterea unei copii a acestora. Prin urmare, nu este încă posibil să se știe care erau noile piese a căror legătură cu dosarul penal a fost solicitată. El insistă apoi asupra faptului că: prin refuzul joncțiunei acestor monede fără a fi luat cunoștință de conținutul acestora, instanța de apel a adoptat o atitudine care constituie deja o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție, nu se poate declara în mod vădit nefondat nici un alt motiv de refuz. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate, obiecția reclamantului privind refuzul Tribunalului de a redeschide dezbaterile pentru a permite procurorului public să depună noi înscrisuri Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-05-13
0,95
AFFAIRE VAN INGEN c. BELGIQUE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VAN INGEN c. BELGIQUE (Requête n o 9987/03) ARRÊT STRASBOURG 13 mai 2008 DÉFINITIF 01/12/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2006-06-01
0,94
PYSSON c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38543/03 présentée par Jan PYSSON contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 1 er juin 2006 en une chambre composée de : MM. C.
CtEDO 2003-04-24
0,93
AFFAIRE WILLEKENS c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE WILLEKENS c. BELGIQUE (Requête n o 50859/99) ARRÊT STRASBOURG 24 avril 2003 DÉFINITIF 24/07/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2006-08-10
0,93
AFFAIRE VANDAELE ET VAN ACKER c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VANDAELE ET VAN ACKER c. BELGIQUE (Requête n o 19443/02) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 10 août 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Vandaele et van Acker c. Belgiqu
CtEDO 2005-10-13
0,93
KUPPAR c. BELGIQUE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 20131/02 présentée par Marek KUPPAR contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 octobre 2005 en une chambre composée de : M.
Sursă