ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată de revizuientul A.S. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 264 din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin Decizia penală nr. 3253 a înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind invocate dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținându-se în esență că încadrarea juridică dată faptei este greșită, instanțele neaplicând Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii. S-a mai susținut că nu a fost audiat martorul T.R., care ar fi putut lămuri împrejurări esențiale relative la speța dedusă judecății.

Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș s-a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispozițiile expres prevăzute de lege în materia revizuirii. Prin sentința penală nr. 495 din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în baza disp. art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 264 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin Decizia penală nr. 3253 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuientul A.S. S-a reținut că prin sentința penală nr. 264 din 20 mai 2011 a Tribunalului Argeș revizuientul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în cond.

art. 86 1 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic, disp.art. 41 alin. (2) C. pen. Prin Decizia penală nr. 131/ A din 23 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, desființarea în parte a sentinței penale nr. 264 din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 1 C. pen. și în consecință majorarea pedepsei principale de la 3 ani la 7 ani, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C. pen. S-au înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen.

cu toate consecințele și executarea pedepsei în cond. art. 57 și 71 C. pen., limitele prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., fiind respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. Prin Decizia penală nr. 3253 din 11 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 131/ A din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, casarea în parte a decizie susmenționate și reducerea pedepsei principale aplicate inculpatului A.S., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. c) C. pen. la 5 ani închisoare, cu executare în cond.

art. 57 și 71 C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) c) C. pen. și s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva aceleiași decizii. În esență, s-a reținut că inculpatul A.S., asociat și administrator la SC A.D.F. SRL Pitești, a emis, pentru executarea contractului comercial din 10 mai 2007 încheiat de firma acestuia cu SC M. SA București, 2 file C.E.C., iar mai apoi alte 13 file C.E.C., în condițiile în care nu exisă disponibilul bancar, cu scopul inducerii și menținerii în eroare a furnizorului și al obținerii unui folos material injust, cauzând un prejudiciu SC M. SA București in sumă de 1.064.320,94 lei.

S-a constatat că revizuientul a invocat disp.art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. respectiv fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei și în opinia sa astfel de împrejurări sunt reținerea eronată a situației de fapt și greșita calificare juridică dată faptei în primul ciclu procesual, invocând ca împrejurare nouă Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, pe care magistrații nu au cunoscut-o și nu au aplicat-o, rezultând o încadrare juridică greșită. Instanța a apreciat că susținerea este inexactă, întrucât instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, soluție menținută și în căile de atac.

S-a reținut că susținerea referitoare la împrejurarea că instanțele nu au făcut în mod explicit vorbire despre decizia invocată, nu are nicio relevanță, din moment ce din motivările făcute în primă instanță, apel și recurs, rezultă că au ayut-o în vedere și prin urmare, acest aspect nu poate fi calificat drept împrejurare nouă necunoscută de instanță. În ce privește martorul care se susține că nu a fost audiat, s-a constatat că instanța de apel a revenit asupra audierii acestuia, motiv pentru care, de asemenea, nu se poate susține că este vorba despre o faptă sau o împrejurare nouă. În consecință, s-a apreciat că motivele pe care se întemeiază cererea de revizuire nu se circumscriu cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și nici altui caz prevăzut de acest text de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că sunt întrunite condițiile prev. de art. 394 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., deoarece există „fapte și împrejurări noi" de natură a schimba soluția pronunțată în această cauză. În acest sens, s-a făcut referire la doi martori care nu au fost audiați de prima instanță, însă declarațiile acestora pot fi relevante sub aspectul încadrării juridice corecte a faptei săvârșită de revizuient. Prin Decizia penală nr. 96/ A din 19 iulie 2013 Curtea de Apel Pitești a respins,ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.S., împotriva sentinței penale nr. 495 din data de 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, constatând că susținerile revizuientului nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., deoarece, atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciare care au soluționat cauza, au examinat pe larg probatoriul administrat, precum și apărările formulate de revizuient în legătură cu încadrarea juridică a faptei săvârșite. S-a reținut că martorii la care revizuientul face referire nu relevă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza în privința corectei stabiliri a situației de fapt și a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat. Împotriva acestei decizii, la data 23 iulie 2013 revizuientul A.S. în termen legal, a declarat recurs, (fila 3). S-a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei atacate si pe fond admiterea cererii de revizuire, invocându-se cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. și motivul prevăzut de dispozițiile de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Examinând recursul declarat de revizuientul A.S., Înalta Curte apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Potrivit dispozițiilor arf. 393 C. proc. pen. sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept substanțial penal, neprezentând relevanță dacă hotărârile au rămas definitive la prima instanță sau după exercitarea căilor de atac, ambele hotărâri pronunțate în cauză conținând o rezolvare a fondului cauzei privindu-l pe revizuient. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în cauză; nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe. Astfel, împrejurările invocate de revizuientul A.S.,nu pot fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât, pe de o parte, aspectele învederate au fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal, iar pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, solicitare care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Astfel, legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că din diverse motive, acestea au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Or, în această cale extraordinară de atac revizuientul A.S. solicită prelungirea probatoriului și nu invocă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe. Faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă, respectiv declarațiile extrajudiciare a celor doi martori, respectiv T.R., la a cărui audiere apărătorul revizuientului la termenul din 20 decembrie 2011 a precizat că renunță și R.M., a cărui audiere nu s-a solicitat, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.

Critica revizuientului referitoare la faptul că nu s-a ținut seama de decizia în interesul Legii nr. 7/2005, nu poate fi primită întrucât prin sentința penală nr. 264 din 20 mai 2011 Tribunalul Argeș a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice formulată din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în cauză este concludent în stabilirea existenței faptelor și a vinovăției revizuientului, astfel încât cerea condamnatului nu poate transforma revizuirea într-un alt apel sau recurs, chiar dacă martorii ce se solicită a fi audiați au dat declarații extrajudiciare, acestea nu pot constitui dovada existenței unor împrejurări noi, legea referindu-se la situații de fapt noi, în sensul că au rămas necunoscute instanței și nu la mijloace de probă ca mod de completare a probelor avute deja în vedere. Înalta Curte constată că susținerile revizuienului A.S. nu cad sub incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta, soluție menținută și de instanța de apel.

În raport cu cele arătate, constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 96/ A din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A.S. împotriva Deciziei penale.nr. 96/ A din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2014.