ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 96/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea de revizuire formulată de revizuientul A.S. s-a solicitat revizuirea
sentinței penale nr. 264 din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș,
definitivă prin Decizia penală nr. 3253 a înaltei Curți de Casație și Justiție,
fiind invocate dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
susținându-se în esență că încadrarea juridică dată faptei este greșită,
instanțele neaplicând Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curții
de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul
legii. S-a mai susținut că nu a fost audiat martorul T.R., care ar fi putut
lămuri împrejurări esențiale relative la speța dedusă judecății.
Prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș
s-a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în
dispozițiile expres prevăzute de lege în materia revizuirii.
Prin sentința penală nr. 495 din 27 mai 2013, pronunțată de
Tribunalul Argeș, secția penală, în baza disp. art. 403 alin. (3) teza a II-a C.
proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței
penale nr. 264 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă prin
Decizia penală nr. 3253 din 11 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, formulată de revizuientul A.S.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 264 din 20 mai 2011 a
Tribunalului Argeș revizuientul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,
în cond. art. 86
1
C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic, disp.art. 41 alin.
(2) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 131/ A din 23 decembrie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori
și familie, s-a dispus admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Argeș, desființarea în parte a sentinței penale nr. 264 din 20 mai
2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74
1
C. pen. și în consecință majorarea pedepsei principale de la 3 ani la 7 ani, cu
reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C. pen.
S-au înlăturat dispozițiile art. 86
1
C. pen. cu
toate consecințele și executarea pedepsei în cond. art. 57 și 71 C. pen.,
limitele prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., fiind respins ca nefondat
apelul declarat de inculpatul A.S.
Prin Decizia penală nr. 3253 din 11 octombrie 2012,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus
admiterea recursului declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 131/
A din 23 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, casarea în parte a decizie
susmenționate și reducerea pedepsei principale aplicate inculpatului A.S.,
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.
pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. c) C. pen. la 5 ani
închisoare, cu executare în cond. art. 57 și 71 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) c) C.
pen. și s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Pitești, împotriva aceleiași decizii.
În esență, s-a reținut că inculpatul A.S., asociat și
administrator la SC A.D.F. SRL Pitești, a emis, pentru executarea contractului
comercial din 10 mai 2007 încheiat de firma acestuia cu SC M. SA București, 2
file C.E.C., iar mai apoi alte 13 file C.E.C., în condițiile în care nu exisă
disponibilul bancar, cu scopul inducerii și menținerii în eroare a furnizorului
și al obținerii unui folos material injust, cauzând un prejudiciu SC M. SA
București in sumă de 1.064.320,94 lei.
S-a constatat că revizuientul a invocat disp.art.
394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. respectiv fapte și împrejurări
noi ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei și în opinia sa
astfel de împrejurări sunt reținerea eronată a situației de fapt și greșita
calificare juridică dată faptei în primul ciclu procesual, invocând ca
împrejurare nouă Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curții de Casație
și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, pe care
magistrații nu au cunoscut-o și nu au aplicat-o, rezultând o încadrare juridică
greșită.
Instanța a apreciat că susținerea este inexactă, întrucât instanța
de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de
inculpat, soluție menținută și în căile de atac.
S-a reținut că susținerea referitoare la împrejurarea că
instanțele nu au făcut în mod explicit vorbire despre decizia invocată, nu are
nicio relevanță, din moment ce din motivările făcute în primă instanță, apel și
recurs, rezultă că au ayut-o în vedere și prin urmare, acest aspect nu poate fi
calificat drept împrejurare nouă necunoscută de instanță.
În ce privește martorul care se susține că nu a fost audiat,
s-a constatat că instanța de apel a revenit asupra audierii acestuia, motiv
pentru care, de asemenea, nu se poate susține că este vorba despre o faptă sau
o împrejurare nouă.
În consecință, s-a apreciat că motivele pe care se întemeiază
cererea de revizuire nu se circumscriu cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit.
a) C. proc. pen. și nici altui caz prevăzut de acest text de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul A.S.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că sunt întrunite
condițiile prev. de art. 394 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., deoarece există
„fapte și împrejurări noi" de natură a schimba soluția pronunțată în
această cauză.
În acest sens, s-a făcut referire la doi martori care nu au
fost audiați de prima instanță, însă declarațiile acestora pot fi relevante sub
aspectul încadrării juridice corecte a faptei săvârșită de revizuient.
Prin Decizia penală nr. 96/ A din 19 iulie 2013 Curtea
de Apel Pitești a respins,ca nefondat, apelul declarat de revizuientul A.S.,
împotriva sentinței penale nr. 495 din data de 27 mai 2013, pronunțată de
Tribunalul Argeș, secția penală, constatând că susținerile revizuientului nu se
încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.
pen., deoarece, atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciare
care au soluționat cauza, au examinat pe larg probatoriul administrat, precum
și apărările formulate de revizuient în legătură cu încadrarea juridică a
faptei săvârșite.
S-a reținut că martorii la care revizuientul face referire nu
relevă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanțele care au
soluționat cauza în privința corectei stabiliri a situației de fapt și a
încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat.
Împotriva acestei decizii, la data 23 iulie 2013
revizuientul A.S. în termen legal, a declarat recurs, (fila 3).
S-a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea
deciziei atacate si pe fond admiterea cererii de revizuire, invocându-se cazul
de casare prev. de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C.
proc. pen. și motivul prevăzut de dispozițiile de art. 394 lit. a) C. proc.
pen.
Examinând recursul declarat de revizuientul A.S., Înalta Curte
apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor arf. 393 C. proc. pen. sunt supuse
revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează
conflictul de drept substanțial penal, neprezentând relevanță dacă hotărârile
au rămas definitive la prima instanță sau după exercitarea căilor de atac,
ambele hotărâri pronunțate în cauză conținând o rezolvare a fondului cauzei
privindu-l pe revizuient.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este
limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C.
proc. pen.
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost
cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit
infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei
revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori
persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în
legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive
nu se pot concilia.
Din
examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în cauză; nu sunt
incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea
sentinței penale atacate.
Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile
penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ
condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite
să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv,
condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral
opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.
Astfel, împrejurările invocate de revizuientul A.S.,nu
pot fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate,
întrucât, pe de o parte, aspectele învederate au fost avute în vedere de
instanțe în fazele anterioare ale procesului penal, iar pe de altă parte,
acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat
în cursul cercetării judecătorești, solicitare care nu este admisibilă în calea
extraordinară de atac a revizuirii.
Astfel, legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că
din diverse motive, acestea au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la
mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute
în vedere și verificate.
Or, în această cale extraordinară de atac revizuientul A.S.
solicită prelungirea probatoriului și nu invocă fapte sau împrejurări noi,
necunoscute de instanțe.
Faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de
probă, respectiv declarațiile extrajudiciare a celor doi martori, respectiv T.R.,
la a cărui audiere apărătorul revizuientului la termenul din 20 decembrie 2011
a precizat că renunță și R.M., a cărui audiere nu s-a solicitat, fiind
inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a
probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța
care a soluționat cauza.
Critica revizuientului referitoare la faptul că nu s-a ținut
seama de decizia în interesul Legii nr. 7/2005, nu poate fi primită întrucât
prin sentința penală nr. 264 din 20 mai 2011 Tribunalul Argeș a respins cererea
inculpatului de schimbare a încadrării juridice formulată din infracțiunea
prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. în
infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în
cauză este concludent în stabilirea existenței faptelor și a vinovăției
revizuientului, astfel încât cerea condamnatului nu poate transforma revizuirea
într-un alt apel sau recurs, chiar dacă martorii ce se solicită a fi audiați au
dat declarații extrajudiciare, acestea nu pot constitui dovada existenței unor
împrejurări noi, legea referindu-se la situații de fapt noi, în sensul că au rămas
necunoscute instanței și nu la mijloace de probă ca mod de completare a
probelor avute deja în vedere.
Înalta Curte constată că susținerile revizuienului A.S. nu
cad sub incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și
în mod legal și temeinic prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de acesta, soluție menținută și de instanța de apel.
În raport cu cele arătate, constatând că hotărârile
pronunțate sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de
revizuentul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 96/ A din 19 iulie 2013 a Curții
de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga
recurentul la plata cheltuielilor judiciare;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A.S. împotriva Deciziei
penale.nr. 96/ A din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2014.