ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1003/2014

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 10.196 de la 17 iulie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins atât acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.T.C. SRL, cât și cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâtă ca neîntemeiate, cu motivarea că reclamanta nu a respectat nici termenele de predare intermediare și nici ultimul termen de predare, fiind de acord cu rezilierea contractului, iar pârâta nu a făcut dovada caracterului cert al prejudiciului, neexistând o posibilitate de evaluare a acestuia.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 70 de la 18 februarie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC S. SRL, reținând că, din probele administrate, nu a rezultat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de reclamantă, respectiv diferența dintre ceea ce s-a achitat și ceea ce s-a executat și a admis apelul declarat de pârâta SC E.T.C.

SRL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizată și a obligat reclamanta la plata sumei de 587.520 RON reprezentând penalități de întârziere pentru nerespectarea obligației de finalizare a lucrărilor de construire în termenele convenite de părți, conform Contractului de subantrepriză nr. 01 din 19 aprilie 2005 și a actelor adiționale la acesta, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, apreciindu-se că, în cauză, este pe deplin aplicabilă clauza penală convenită de părți la art. 5 alin. (6) din contract, deoarece lucrările nu au fost finalizate în termenele convenite. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale, invocând drept motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că s-au interpretat greșit dispozițiile contractuale raportate la art. 969 în consonanță cu acțiunea principală și, în mod eronat, s-au aplicat cuantumul penalităților de 0,15% la suma totală în condițiile în care trebuia să se aplice la contravaloarea lucrărilor efectuate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și normelor de aplicare a legii coroborate cu dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată sau ca insuficient timbrată. În speță, recurenta a depus dovada achitării timbrului judiciar, însă nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului dovada taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit (10.799 RON), deși a fost citată cu această mențiune.

Constatând că recursul nu a fost timbrat corespunzător anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 13 martie 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 și să dispună anularea ca insuficient netimbrat a recursului declarat de reclamanta SC S. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta SC S. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 70 din 18 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2014. Procesat de GGC - AM