ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5155/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă 886 din 3 noiembrie 2004, Tribunalul Bihor a respins cererea de repunere în termen formulată de C.A. și C.E. și ca tardivă contestația formulată de aceștia împotriva dispoziției 290/2003 a Primarului orașului Valea lui Mihai. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispoziția de respingere a notificării a fost comunicată notificatorilor la data de 31 iulie 2003 și a fost contestată de aceștia abia la 17 martie 2004, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 calificat ca fiind termen de decădere. Dat fiind natura termenului, instanța a concluzionat că în privința acestuia nu poate opera instituția repunerii în termen, prevăzută de art. 19 din Decret 167/1958 și nici dispozițiunile art. 103 C. proc.

civ., chiar în condițiile existenței unei împiedicări generate de împrejurări, mai presus de voința contestatorilor de vreme ce în discuție se pune problema valorificării unui termen de drept substanțial și nu procesual. Curtea de Apel Oradea, prin decizia 225/A din 18 martie 2005 a admis apelul contestatorilor C.A. și C.E. împotriva sentinței civile 886/C din 3 noiembrie 2004a Tribunalului Bihor, pe care a anulat-o. Evocând fondul, instanța de apel a admis cererea de repunere în termen formulată de C.A. și C.E. precum și contestația acestora, dispunând anularea dispoziției 290/2003 a primarului orașului Valea lui Mihai. În consecință, instanța a constatat că petenții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F.

Valea lui Mihai A+1 nr.top 1082/12 loc de casă în intravilan, 198 mp A+2 top 1082/15 loc casă intravilan 90 mp A+3 nr. 1082/21 loc casă intravilan 212 mp cu casă, preluată de la petenți fără titlu, în temeiul Decretului 223/1974. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că deși în notificarea 704 din 23 octombrie 2001, formulată în termen, contestatorii au solicitat efectuarea comunicării deciziei sau dispoziției prin cabinetul avocațial unde și-au ales domiciliul (pag.28) și în acest sens s-a dispus și prin dispoziția 290/7 iulie 2003, practic comunicarea s-a făcut în Ungaria, țara de domiciliu a contestatorilor, fără ca recipisa de primire a dispoziției să se fi returnat conform dispozițiunilor legale.

În acest context, s-a apreciat ca temeinic justificată cauza pentru care petiționarii nu au fost în măsură să formuleze și să înainteze în termen contestația împotriva dispoziției 290 din 7 iulie 2003, dispunându-se în consecință în temeiul art. 19 din Decretul 167/1957 repunerea în termen. În ce privește pretențiile propriu-zise, instanța a reținut incidența dispozițiunilor Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului 223/1974, contestatorii primind despăgubiri numai pentru construcție, în timp ce terenul a fost preluat în temeiul art. 13 Legea nr. 59/1974 fără despăgubiri. Preluarea fiind așadar abuzivă, dispoziția nr.290/2003 a primarului orașului Valea lui Mihai, care dă eficiența normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

498/2003 care nu-și au suport legal, deoarece nu pot modifica legea, este nelegală. În consecință, instanța de apel a anulat dispoziția 290/2003 a primarului orașului Valea lui Mihai de respingere a notificării și a constatat îndreptățirea contestatorilor la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul, deducându-se despăgubirile primite. Recursul declarat de primarul orașului Valea lui Mihai împotriva deciziei 225 A/2005 a Curții de Apel Oradea, vizează în primul rând excepția de tardivitate a contestației; susținând în esență că dispoziția 290/2003 a fost comunicată atât la biroul avocatului împuternicit cât și la adresa contestatorilor din Ungaria, iar în împrejurarea potrivit căreia recipisa poștală a fost returnată, nu înseamnă că petiționarii nu au luat cunoștință de conținutul dispoziției, de vreme ce în conținutul contestației recunosc acest lucru.

În cel de-al doilea motiv de recurs se susține, invocându-se normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu, deoarece contestatorii au fost despăgubiți, astfel că aceștia nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii. Recursul este nefondat. Contestația formulată de C.A. și C.E. împotriva dispoziției 290/2003 este în termen. Din conținutul notificării expediată prin executorul judecătoresc P.G., sub nr. 704 din 23 octombrie 2001 rezultă că soții C., cu domiciliul în Ungaria au solicitat ca orice comunicare să li se facă la domiciliul ales în România, respectiv la Biroul avocațial K.&K. din Oradea. În acest sens s-a dispus a se face comunicarea și prin dispoziția 290/2003 a Primarului orașului.

Din borderoul de expediție al primăriei precum și din actele de la dosar (pag 29 și 22 dosar fond) se reține că dispoziția nr. 290/2003 a fost comunicată numai la adresa din Ungaria a contestatorilor, nu și la biroul avocațial din România la care și-au ales domiciliul pentru comunicarea actelor procedurale, contravenindu-se astfel solicitărilor făcute de aceștia. Primăria nu a probat primirea efectivă a comunicării de către contestatori cu recipisa poștală de comunicare, pentru a înlătura astfel apărările contestatorilor, care au negat acest lucru. Împrejurarea potrivit căreia înscrisul nu a fost returnat așa cum susține recurentul nu înseamnă că înscrisul a și fost primit de contestatori, în afară de faptul că acest moment dacă într-adevăr dispoziția ar fi fost primită, nu poate fi stabilit.

Termenul de formulare a contestației prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 operează de la comunicare și are un caracter imperativ. În această materie a termenelor imperative, a căror sancțiune, decăderea, este deosebit de gravă, nu poate opera echipolența. Așa fiind, trimiterea pe care recurentul o face la conținutul contestației, prin care contestatorii ar fi recunoscut conținutul dispoziției 290/2003, nu are relevanță în aplicarea sancțiunii decăderii, cu atât mai mult cu cât Primarul nu probează în niciun fel efectuarea comunicării dispoziției la domiciliul ales al contestatorilor. Așa fiind, în mod corect instanța de apel nu a dat curs excepției de tardivitate a contestației, excepție invocată de Primarul orașului Valea lui Mihai.

Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat. Așa cum a reținut instanța de apel, imobilul proprietatea contestatorilor a fost preluat de stat în temeiul Decretului 223/1974, aceștia fiind despăgubiți numai pentru construcție nu și pentru teren. Preluarea în baza decretului mai sus-menționat este abuzivă, fără deosebire după cum s-au acordat ori nu despăgubiri. Distincția pe care normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. 498/2003 o face la pct. 1.4 B pct. 2, în legătură cu Decretul 223/1974, privind reglementarea situației juridice a unor bunuri după cum trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără plată sau prin înstrăinare, avută în vedere la pronunțarea dispoziției nr. 290/2003 de către Primarul orașului Valea lui Mihai, excede cadrului legal supus interpretării și aplicării unitare, respectiv Legea nr. 10/2001.

Primatul dispozițiunilor Legii nr. 10/2001 față de dispozițiunile normelor metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. 498/2003 generat de ierarhia acestora în sistemul izvoarelor de drept, face ca pct. 1 B pct. 2 din normele metodologice să fie lipsit de eficiența juridică. Așa fiind, instanța de apel făcând în cauză aplicarea art. 2 din Legea nr. 10/2001, a reținut că preluarea imobilului proprietatea contestatorilor este abuzivă și că dispoziția nr. 290/2003 este lipsită de suport legal, deoarece normele metodologice pe care se fundamentează nu pot modifica legea a cărei aplicare trebuie asigurată. Ca urmare, s-a procedat în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea 10/2001 la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, luându-se în calcul sumele încasate de contestatori cu titlu de despăgubiri la valoarea actualizată, la data preluării imobilelor de către stat.

Pentru cele arătate mai sus, criticile formulate de Primarul orașului Valea lui Mihai în recursul declarat sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul orașului Valea lui Mihai împotriva deciziei nr. 225 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2006.