ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3311/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1469/C/2010,

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive.

A admis cererea

formulată de reclamanta SC C.A. SA, cu sediul în Brașov, în contradictoriu cu

pârâta SC F.C.B. SA cu sediul în Brașov.

A obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 98.932,1 lei cu titlu de

debit și penalități de întârziere.

A obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.594,64 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Reclamanta

solicită în ultima precizare de la fila 187 din dosar debitul în sumă de

39.484, 05 lei și penalitățile aferente acestuia, suma totală fiind de 98.932,1

lei, în ea fiind incluse și penalitățile aferente unor sume achitate cu

întârziere de pârâtă, respectiv 17.761,21 lei.

Debitul de mai

sus reprezintă contravaloarea facturilor emise cu un alt cod de înregistrare

fiscală decât cel al pârâtei și care, în consecință, nu au putut fi înscrise în

contabilitatea pârâtei ( a se vedea concluziile expertului de la fila 136 și

facturile indicate).

Pentru

celelalte sume reprezentând contravaloarea facturilor înregistrate în

contabilitatea pârâtei și menționate de expert la fila 178, pârâta a achitat

debitul și penalitățile, așa cum rezultă din ordinele de plată de la filele

199- 203 din dosar.

Instanța a

reținut că pârâta a recunoscut, la data de 25 ianuarie 2008 debitul care a

aparținut Asociației Nepatrimoniale F.C. Brașov, debit acumulat până la data

amintită.

Pârâta a

preluat clubul de fotbal de mai sus, inclusiv datoriile acestuia recunoscute de

altfel în mod expres prin adresa nr. 106 depusă la fila 85 din dosar,

solicitând încheierea cu reclamanta a unui nou contract de furnizare a apei pentru

un nou beneficiar, respectiv SC F.C.B. SA, adică tocmai cu pârâta (a se vedea

datele acesteia de la fila 68 din dosar), însă ulterior pârâta nu a încheiat un

astfel de contract deși a fost notificată de reclamantă (filele 81 și

următoarele).

Pârâta a mai

invocat și în alte litigii excepția lipsei calității procesuale pasive raportat

la menționarea greșită în facturi a codului fiscal al altei persoane juridice,

însă se observă că această eroare care a condus și la neînregistrarea în

contabilitatea pârâtei a respectivelor facturi nu poate conduce la inexistența

datoriei societății pârâte față de reclamantă, aferentă serviciilor prestate

unei alte persoane juridice ale cărei datorii au fost recunoscute și însușite

la fila 85 de pârâtă, cu atât mai mult cu cât, deși a primit respectivele

facturi, pârâta nu a înțeles să lămurească chestiunea cu reclamanta, pe care nu

a înștiințat-o.

Ceea ce este

elocvent în soluționarea prezentului litigiu este împrejurarea că pârâta a

beneficiat de serviciile reclamantei inclusiv pentru perioada în care aceasta

din urmă a emis facturi fiscale adresate pârâtei, în care a indicat însă din

eroare un alt C. fisc. al fostului club de fotbal.

Având în vedere

argumentele menționate, instanța a admis cererea reclamantei, cu aplicarea art.

274 C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, însă reclamanta SC A. SA a

declarat că renunță la judecata apelului, iar apelul declarat de pârâta SC

F.C.B. SA a rămas netimbrat.

Prin Decizia nr.

54/ Ap din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a dat eficiență judiciară actului de dispoziție al reclamantei în temeiul art. 246

C. proc. civ. și a anulat cererea de apel a pârâtei în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.C.B. SA Brașov, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recurenta -

pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:

Arată că

societatea pârâtă are sediul în Brașov, în cadrul parcului Industrial SC P.R.

SA, cu o suprafață de 104 hectare, unde își au sediul peste 25 de societăți.

Consideră că, din eroare, citațiile au fost înmânate în mod greșit unei terțe

personae, astfel că recurenta - pârâtă nu a avut cunoștință de termenele de

judecată stabilite în cauză și nici de taxa de timbru stabilită în sarcina sa.

Susține că

dovezile de citare nu poartă ștampila societății și nici semnătura persoanei

însărcinate cu primirea corespondenței, fiind semnată de către angajata unei

alte societăți.

Pe fondul

cauzei, recurenta - pârâtă reiterează criticile din apel, cu privire la

considerentele reținute de tribunal, privind greșita respingere a excepției

lipsei calității sale procesuale pasive, materialul probator administrat în

cauză, raportul de expertiză întocmit la fond, debitul achitat și penalitățile

aferente.

Intimata

-reclamantă SC A.B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii

pronunțate de instanța de apel.

Examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului,

precum și a susținerilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul este o

cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii

atacate, întrucât în această cale extraordinară de atac nu are loc o devoluare

a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii

pronunțată în apel.

Singura critică

de nelegalitate raportată la argumentele instanței de apel, susceptibilă de

cenzură în recurs este întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 5

C. proc. civ. - Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai

pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

Din perspectiva

acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute,

sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. susținând că

procedura de citare a fost viciată nefiind îndeplinită cu respectarea

dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., fiindu-i pricinuită o vătămare ce nu se

poate înlătura decât prin anularea deciziei recurate. S-a arătat că dovada de

îndeplinire a procedurii de citare nu este ștampilată de societate și nu este

semnată de un reprezentant legal sau convențional al societății, astfel că nu a

cunoscut termenul și nici dispoziția instanței referitoare la timbrarea

apelului.

Verificând

modul de îndeplinire a procedurii de citare față de apelanta-pârâtă se constată

că aceasta a fost citată pe tot parcursul procesului, la adresa din Brașov,

jud. Brașov, adresă indicată de aceasta prin intermediul cererii de apel (fila

4 din apel), ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a

susținerilor recurentei, instanței neputându-i-se reține nicio culpă cu privire

la faptul că aceasta a fost citată în permanență la adresa cunoscută încă de la

începutul litigiului.

În altă ordine

de idei, cadrul legal al art. 129 alin. (1) C. proc. civ., instituie părților

îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea

procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. și prin

urmare, recurenta nu poate să-și invoce propria culpă.

S-a arătat de

către recurenta - pârâtă și faptul că procesul verbal de citare nu este semnat

de un reprezentant legal sau convențional al societății, astfel că nu a

cunoscut termenul și nici dispoziția instanței referitoare la timbrarea

apelului.

Critica este

nefondată. Din verificarea procedurii de citare se constată că aceasta s-a

realizat cu respectarea dispozițiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora

„înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură. se poate face

funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își

va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna

dovada".

Din analiza

procesului-verbal de înmânare a citației se observă că citația fost înmânată numitei

Voinea Diana, secretară (funcționar însărcinat cu primirea corespondenței),

semnând și indicând actul de identitate.

Înalta Curte

constată că dovada de primire a citației respectă mențiunile pe care le poartă

prevederile art. 100 și art. 92 alin. (3) C. proc. civ., așa încât nu pot opera

dispozițiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., privind nulitatea comunicării

citației.

Situația

invocată de către recurentă, în sensul că dovada de primire a citației a fost

semnată de secretara unei alte societăți, nu poate atrage nulitatea actului de

procedură, întrucât în raport de art. 100 alin. (4) C. proc. civ. această

împrejurare poate fi invocată ca motiv pentru înscrierea în fals, până la acel

moment faptele constatate de agentul procedural făcând dovada deplină a

acestora.

În raport de

cele reținute, Înalta Curte, constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ. și invocat de recurenta - pârâtă nu-și găsește incidența

în speță.

Distinct de

cele reținute, este de menționat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, aprobată și modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997,

taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se

poate pune în vedere achitarea până la primul termen de judecată.

În cauză,

instanța a pus în vedere apelantei pârâte, legal citată, să depună până la

primul termen de judecată dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă

căii de atac exercitate în cuantum de 3.589,64 lei și diferența de timbrul

judiciar în valoare de 2,5 lei (fila 14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta

nu s-ar putea prevala în recurs de propria sa culpă constând în neonorarea

obligației legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu

a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de

timbru și a timbrului judiciar, neputând fi imputată instanței lipsa de

diligentă a părții.

Referitor la

celelalte critici încadrate de recurentă în punctul 9 al art. 304 C. proc. civ.,

se constată că recurenta nu a observat că decizia curții de apel s-a oprit

asupra unei excepții și că instanța nu a intrat în cercetarea criticilor

privind dezlegările date pe fondul cauzei, astfel încât, chestiunile de fond nu

pot fi supuse controlului de nelegalitate, în fața instanței de recurs.

Pentru toate

argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că decizia

recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul pârâtei este nefondat,

motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.C.B. SA Brașov împotriva Deciziei nr.

54/ Ap din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.