ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3311/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1469/C/2010, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. A admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA, cu sediul în Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC F.C.B. SA cu sediul în Brașov. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 98.932,1 lei cu titlu de debit și penalități de întârziere. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.594,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut următoarele considerente: Reclamanta solicită în ultima precizare de la fila 187 din dosar debitul în sumă de 39.484, 05 lei și penalitățile aferente acestuia, suma totală fiind de 98.932,1 lei, în ea fiind incluse și penalitățile aferente unor sume achitate cu întârziere de pârâtă, respectiv 17.761,21 lei.

Debitul de mai sus reprezintă contravaloarea facturilor emise cu un alt cod de înregistrare fiscală decât cel al pârâtei și care, în consecință, nu au putut fi înscrise în contabilitatea pârâtei ( a se vedea concluziile expertului de la fila 136 și facturile indicate). Pentru celelalte sume reprezentând contravaloarea facturilor înregistrate în contabilitatea pârâtei și menționate de expert la fila 178, pârâta a achitat debitul și penalitățile, așa cum rezultă din ordinele de plată de la filele 199- 203 din dosar. Instanța a reținut că pârâta a recunoscut, la data de 25 ianuarie 2008 debitul care a aparținut Asociației Nepatrimoniale F.C. Brașov, debit acumulat până la data amintită. Pârâta a preluat clubul de fotbal de mai sus, inclusiv datoriile acestuia recunoscute de altfel în mod expres prin adresa nr. 106 depusă la fila 85 din dosar, solicitând încheierea cu reclamanta a unui nou contract de furnizare a apei pentru un nou beneficiar, respectiv SC F.C.B.

SA, adică tocmai cu pârâta (a se vedea datele acesteia de la fila 68 din dosar), însă ulterior pârâta nu a încheiat un astfel de contract deși a fost notificată de reclamantă (filele 81 și următoarele). Pârâta a mai invocat și în alte litigii excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la menționarea greșită în facturi a codului fiscal al altei persoane juridice, însă se observă că această eroare care a condus și la neînregistrarea în contabilitatea pârâtei a respectivelor facturi nu poate conduce la inexistența datoriei societății pârâte față de reclamantă, aferentă serviciilor prestate unei alte persoane juridice ale cărei datorii au fost recunoscute și însușite la fila 85 de pârâtă, cu atât mai mult cu cât, deși a primit respectivele facturi, pârâta nu a înțeles să lămurească chestiunea cu reclamanta, pe care nu a înștiințat-o.

Ceea ce este elocvent în soluționarea prezentului litigiu este împrejurarea că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei inclusiv pentru perioada în care aceasta din urmă a emis facturi fiscale adresate pârâtei, în care a indicat însă din eroare un alt C. fisc. al fostului club de fotbal. Având în vedere argumentele menționate, instanța a admis cererea reclamantei, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, însă reclamanta SC A. SA a declarat că renunță la judecata apelului, iar apelul declarat de pârâta SC F.C.B. SA a rămas netimbrat. Prin Decizia nr. 54/ Ap din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a dat eficiență judiciară actului de dispoziție al reclamantei în temeiul art. 246 C. proc.

civ. și a anulat cererea de apel a pârâtei în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC F.C.B. SA Brașov, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente: Arată că societatea pârâtă are sediul în Brașov, în cadrul parcului Industrial SC P.R. SA, cu o suprafață de 104 hectare, unde își au sediul peste 25 de societăți. Consideră că, din eroare, citațiile au fost înmânate în mod greșit unei terțe personae, astfel că recurenta - pârâtă nu a avut cunoștință de termenele de judecată stabilite în cauză și nici de taxa de timbru stabilită în sarcina sa.

Susține că dovezile de citare nu poartă ștampila societății și nici semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, fiind semnată de către angajata unei alte societăți. Pe fondul cauzei, recurenta - pârâtă reiterează criticile din apel, cu privire la considerentele reținute de tribunal, privind greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, materialul probator administrat în cauză, raportul de expertiză întocmit la fond, debitul achitat și penalitățile aferente. Intimata -reclamantă SC A.B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, precum și a susținerilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate, întrucât în această cale extraordinară de atac nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel. Singura critică de nelegalitate raportată la argumentele instanței de apel, susceptibilă de cenzură în recurs este întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. susținând că procedura de citare a fost viciată nefiind îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., fiindu-i pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei recurate. S-a arătat că dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu este ștampilată de societate și nu este semnată de un reprezentant legal sau convențional al societății, astfel că nu a cunoscut termenul și nici dispoziția instanței referitoare la timbrarea apelului.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare față de apelanta-pârâtă se constată că aceasta a fost citată pe tot parcursul procesului, la adresa din Brașov, jud. Brașov, adresă indicată de aceasta prin intermediul cererii de apel (fila 4 din apel), ceea ce este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susținerilor recurentei, instanței neputându-i-se reține nicio culpă cu privire la faptul că aceasta a fost citată în permanență la adresa cunoscută încă de la începutul litigiului. În altă ordine de idei, cadrul legal al art. 129 alin. (1) C. proc. civ., instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc.

civ. și prin urmare, recurenta nu poate să-și invoce propria culpă. S-a arătat de către recurenta - pârâtă și faptul că procesul verbal de citare nu este semnat de un reprezentant legal sau convențional al societății, astfel că nu a cunoscut termenul și nici dispoziția instanței referitoare la timbrarea apelului. Critica este nefondată. Din verificarea procedurii de citare se constată că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora „înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură. se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada". Din analiza procesului-verbal de înmânare a citației se observă că citația fost înmânată numitei Voinea Diana, secretară (funcționar însărcinat cu primirea corespondenței), semnând și indicând actul de identitate.

Înalta Curte constată că dovada de primire a citației respectă mențiunile pe care le poartă prevederile art. 100 și art. 92 alin. (3) C. proc. civ., așa încât nu pot opera dispozițiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ., privind nulitatea comunicării citației. Situația invocată de către recurentă, în sensul că dovada de primire a citației a fost semnată de secretara unei alte societăți, nu poate atrage nulitatea actului de procedură, întrucât în raport de art. 100 alin. (4) C. proc. civ. această împrejurare poate fi invocată ca motiv pentru înscrierea în fals, până la acel moment faptele constatate de agentul procedural făcând dovada deplină a acestora. În raport de cele reținute, Înalta Curte, constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și invocat de recurenta - pârâtă nu-și găsește incidența în speță. Distinct de cele reținute, este de menționat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se poate pune în vedere achitarea până la primul termen de judecată.

În cauză, instanța a pus în vedere apelantei pârâte, legal citată, să depună până la primul termen de judecată dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate în cuantum de 3.589,64 lei și diferența de timbrul judiciar în valoare de 2,5 lei (fila 14 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, neputând fi imputată instanței lipsa de diligentă a părții. Referitor la celelalte critici încadrate de recurentă în punctul 9 al art. 304 C. proc.

civ., se constată că recurenta nu a observat că decizia curții de apel s-a oprit asupra unei excepții și că instanța nu a intrat în cercetarea criticilor privind dezlegările date pe fondul cauzei, astfel încât, chestiunile de fond nu pot fi supuse controlului de nelegalitate, în fața instanței de recurs. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul pârâtei este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.C.B. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 54/ Ap din 21 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.