ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la data de 17 mai 2010 sub nr. 24394/3/2010 reclamanta SC N. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.T.F.B. SA constatarea încetării prin reziliere unilaterală a contractelor de închiriere din 15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007 și din 31 mai 2007, precum și restituirea de către pârâtă a 60 vagoane model E.A.C.S., 46 vagoane model F.A.L.S., 46 vagoane model E.A.O.S., în condițiile de calitate și cantitate în care au fost livrate cu consecința obligării SC C.T.F. SA la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligației de restituire a vagoanelor menționate, precum și a vagonului care a fost predat de către N.A.C.C.O..

către SC C.T.F. SA în vederea efectuării operațiunilor de reparație ce urmau să se execute la SC R. SA Roșiorii de Vede. În drept au fost invocate dispozițiile art. 969, 1020, 1439 și 1453 C. civ. Pârâta SC C.T.F. București SA a depus întâmpinare, invocând excepțiile de netimbrare a acțiunii, de prematuritate a acțiuni față de lipsa procedurii concilierii directe, a inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a lipsei de interes a reclamantei cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere. Pârâta a solicitat deopotrivă respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

La termenul de judecată din data de 5 aprilie 2011 instanța a admis excepția de netimbrare a capătului întâi al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea încetării prin reziliere unilaterală a contractelor de închiriere din 15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007 și din 31 mai 2007. Prin sentința civilă nr. 20886 din 8 noiembrie 2011 instanța a anulat ca netimbrată acțiunea formulată potrivit capătului unu al cererii de chemare în judecată și a admis în rest acțiunea formulată de reclamanta N.A.C.C.O. S.A.S. în contradictoriu cu pârâta SC C.T.F. București S.A., obligând pârâta să restituie reclamantei cele 60 de vagoane model E.A.C.S. obiect al contractului de închiriere din 15 februarie 2007, cele 46 de vagoane model F.A.L.S.

obiect al contractului de închiriere din 30 aprilie 2007, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional din 23 ianuarie 2008, cele 46 de vagoane model E.A.O.S. obiect al contractului de închiriere din 31 mai 2007, precum și vagonul identificat. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.477,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește contractele de închiriere din 15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007 amendate de Actul Adițional din 27 februarie 2007 și de Actul Adițional din 23 ianuarie 2008 și din 31 mai 2007, prin care pârâtei i-au fost puse la dispoziție pentru folosință de către reclamantă 60 vagoane E.A.C.S., 46 de vagoane F.A.L.S.

și 46 de vagoane E.A.O.S., la data învestirii instanței acestea își încetaseră efectele ca urmare a ajungerii la termen. Potrivit prevederilor din actele juridice referitoare la durata contractului, acestea urmau a-și produce efectele 2 ani, respectiv 3 ani, calculați cu începere de la data punerii la dispoziție a vagoanelor, cu excepția cazului tacitei relocațiuni. Instanța a reținut, chiar potrivit susținerilor pârâtei, că la data de 31 decembrie 2008 aceasta a făcut uz de clauza de dezicere potrivit art. 1 pct. 5 din contracte, astfel că în cauză nu se poate reține că a operat prelungirea automată a duratei închirierii. Neplata chiriei de către SC C.T.F. SA și obligația acestora de plată a daunelor interese este constatată prin sentința comercială din 21 mai 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 18550/3/2009 prin care s-a admis cererea introdusă de N.A.C.C.O.

S.A.S. de obligare a SC C.T.F. SA la plata chiriei restante datorate conform contractelor în cuantum de 810.377,94 euro, precum și prin Decizia comercială nr. 121 din 3 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, în același dosar prin care s-a admis apelul declarat de N.A.C.C.O. S.A.S. și a fost obligată SC C.T.F. SA să plătească reclamantei suma de 568.645,38 euro cu titlu de chirie, precum și suma de 46.742 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 din Termenii și Condițiile Generale, la data încetări duratei închirierii pârâta SC C.T.F. București SA avea obligația de restituire imediată a vagoanelor către proprietarul acestora, obligație de esența raportului juridic de locatiune (art. 1431 C. civ.).

Potrivit clauzelor din contracte referitoare la retumarea vagoanelor, acestea trebuiau a fi restituite „la adresa indicată de locator", condiții în care s-a reținut a fi nefondată apărarea pârâtei, potrivit căreia reclamanta este cea care trebuie să deplaseze mijloace și agregate pentru preluarea vagoanelor, care de altfel ar sta la dispoziția reclamantei. În ceea ce privește contractul de mentenanță privind vagonul ce urma să fie supus unor operațiuni de reparație de către SC C.T.F. SA la locația din SC R. SA Roșiorii de Vede, prima instanță a reținut, în lipsa unor prevederi speciale în convenția de prestări servicii încheiată, ca fiind aplicabile regulile generale înscrise în art. 1470 și următoarele C. civ., referitoare la locațiunea lucrărilor.

Rămâne astfel de esența locațiunii lucrărilor obligația de restituire a bunului la termenul convenit, sau cel mai târziu, în lipsa unui asemenea termen, la notificarea expresă în acest sens. S-a constatat astfel că pârâta este debitoarea obligației de predare către reclamantă a vagonului, independent de raporturile juridice născute de contractul din 5 mai 2008 încheiat de părți, având ca obiect modificarea a 150 de vagoane după modelul vagonului în chestiune. Obligațiile nu sunt corelative, astfel că nepredarea de către reclamantă a celor 150 de vagoane nu împietează cu nimic asupra obligației pârâtei de restituire a vagonului primit spre efectuare de lucrări de mentenanță. Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel pârâta SC C.T.F.

SA. Prin Decizia civilă nr. 331 din 12 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta SC C.T.F. București SA prin administrator Judiciar Pro Management Insolv Ipurl. Pentru a hotărî, Curtea a constatat pe de-o parte că apelanta nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar fi notificat intimata să-i predea vagoanele, iar pe de altă parte s-a apreciat că interesul este actual, câtă vreme apelanta nu a făcut dovada că ar fi restituit în fapt vagoanele intimatei. Simpla împrejurare potrivit căreia apelanta nu ar contesta dreptul intimatei de a reintra în posesia vagoanelor nu face ca demersul acesteia în justiție să fie lipsit de interes.

Referitor la critica vizând faptul că prima instanță în mod greșit nu ar fi reținut că ar fi intervenit rezilierea contractelor de închiriere anterior ajungerii la termen a acestora, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, câtă vreme instanța nu a fost legal învestită cu un asemenea capăt de cere. Astfel, având în vedere că acest capăt de cerere din acțiunea principală referitor la încetarea contractului prin reziliere a fost anulat ca netimbrat, iar apelanta pârâtă nu a înțeles să învestească instanța cu o cerere reconvențională, s-a reținut că în mod corect prima instanță nu a cercetat în fond condițiile existentei unei eventuale rezilieri.

Referitor la susținerile privind vagonul identificat, Curtea a constatat că, în raport cu conținutul concret al contractului din 5 mai 2008, depus în apel, în mod corect a reținut prima instanță că în lipsa unor prevederi speciale în convenția de prestări servicii încheiată, sunt aplicabile regulile generale înscrise în art. 1470 și următoarele C. civ., referitoare la locațiunea lucrărilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.T.F. SA prin administrator special, în conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea deciziei în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul suspendării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta a prezentat situația de fapt și a invocat următoarele: - Curtea de Apel a apreciat în mod greșit faptul că judecata pricinii nu trebuie suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura insolvenței și că aceasta prevede foarte clar că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru rezilierea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. - Recurenta a fost întotdeauna de acord cu restituirea bunurilor în discuție, ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere.

Sub rezerva faptului că rezilierea nu a operat la data indicată de reclamantă, ci mult mai înainte, se arată că cele trei contracte au prevăzut o clauză de dezicere în beneficiul chiriașului, clauză pe care recurenta a înțeles să o valorifice încă din data de 2 decembrie 2008. Din cauza refuzului nejustificat de ridicare a bunurilor de către SC N. SA, recurenta a fost nevoită să procedeze la gararea, conservarea, depozitarea, întreținerea și paza acestora, ceea ce au necesitat efectuarea unor cheltuieli ce depășeau valoarea bunurilor. - Conform art. 2495 C. civ., toate bunurile ce fac obiectul celor 3 contracte de închiriere aparține recurentei. Tribunalul București, secția a Vll-a civilă, în ședința camerei de consiliu de la 14 iunie 2013, în Dosarul nr. 31627/3/2011 a dispus înlocuirea practicianului în insolvență Pro Management Insolv Ipurl desemnat în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC C.T.F.

București SA și a desemnat în calitate de practician în insolvență pe SP T.și Asociații Sprl cu un onorariu provizoriu de 2.500 lei din averea debitoarei. SP T. și Asociații Sprl în calitate de lichidator judiciar al SC C.T.F. București SA la data de 22 octombrie 2013 și-a însușit recursul declarat de recurentă. Intimata SC N. SA a formulat întâmpinare solicitând în principal anularea recursului în temeiul art. 312 raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 304 C. proc. civ. și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de către intimata -reclamantă prin întâmpinarea formulată, raportat la dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță din analiza motivelor de recurs formulate de recurenta -pârâtă, astfel cum au fost dezvoltate în scris se constată că acestea pot fi încadrate în drept în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., încât excepția nulității recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că împotriva recurentei - pârâte a fost deschisă procedura insolvenței. Înalta Curte constată că în cauză nu se justifică măsura suspendării judecării cauzei întrucât obiectul litigiului poartă asupra unei cereri în obligație de a face - respectiv de restituire a vagoanelor aparținând reclamantei, care nu se înscrie în sfera expres determinată de legiuitor pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Acțiunea de față nu urmărește valorificarea unei creanțe împotriva debitorului sau bunurilor sale, nefiind incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 și ca atare nu se impune suspendarea cauzei. În mod legal, raportat la starea de fapt stabilită instanța de apel a constatat că pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi fost de acord cu predarea vagoanelor și s-a reținut obligația pârâtei de a restitui reclamantei toate vagoanele puse la dispoziția sa de către reclamantă. Critica vizând faptul că în mod greșit nu s-a reținut că ar fi intervenit rezilierea contractelor de închiriere anterior ajungerii la termen a acestora, în mod corect s-a apreciat că este nefondată, câtă vreme instanța nu a fost legal învestită cu un asemenea capăt de cerere, iar pârâta nu a înțeles să învestească instanța cu o cerere reconvențională.

Raportat la starea de fapt stabilită în mod corect s-a reținut că nu s-au făcut dovezi privind refuzul reclamantei de a ridica bunurile, încât critica formulată nu poate fi primită. Critica referitoare la prevederile art. 2495 C. civ. nu poate face obiectul controlului judiciar în recurs, aceasta nefiind invocată nici la instanța de fond și nici la instanța de apel. Pentru considerentele expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.T.F. București SA prin lichidator Judiciar S.C.P. T. și Asociații Sprl București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.T.F. SA București prin lichidator Judiciar S.C.P. T. și asociații Sprl București împotriva Deciziei civile nr. 331 din 12 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.