ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 285/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială,

la data de 17 mai 2010 sub nr. 24394/3/2010 reclamanta SC N. SA a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC C.T.F.B. SA constatarea încetării prin reziliere

unilaterală a contractelor de închiriere din 15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007

și din 31 mai 2007, precum și restituirea de către pârâtă a 60 vagoane model E.A.C.S.,

46 vagoane model F.A.L.S., 46 vagoane model E.A.O.S., în condițiile de calitate

și cantitate în care au fost livrate cu consecința obligării SC C.T.F. SA la

plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a neîndeplinirii

obligației de restituire a vagoanelor menționate, precum și a vagonului care a

fost predat de către N.A.C.C.O.. către SC C.T.F. SA în vederea efectuării

operațiunilor de reparație ce urmau să se execute la SC R. SA Roșiorii de Vede.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 969, 1020, 1439 și 1453 C. civ.

Pârâta SC C.T.F.

București SA a depus întâmpinare, invocând excepțiile de netimbrare a acțiunii,

de prematuritate a acțiuni față de lipsa procedurii concilierii directe, a

inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., a

lipsei de interes a reclamantei cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere.

Pârâta a solicitat deopotrivă respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

La termenul de

judecată din data de 5 aprilie 2011 instanța a admis excepția de netimbrare a

capătului întâi al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat

constatarea încetării prin reziliere unilaterală a contractelor de închiriere din

15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007 și din 31 mai 2007.

Prin sentința

civilă nr. 20886 din 8 noiembrie 2011 instanța a anulat ca netimbrată acțiunea

formulată potrivit capătului unu al cererii de chemare în judecată și a admis

în rest acțiunea formulată de reclamanta N.A.C.C.O. S.A.S. în contradictoriu cu

pârâta SC C.T.F. București S.A., obligând pârâta să restituie reclamantei cele

60 de vagoane model E.A.C.S. obiect al contractului de închiriere din 15

februarie 2007, cele 46 de vagoane model F.A.L.S. obiect al contractului de

închiriere din 30 aprilie 2007, astfel cum acesta a fost modificat prin actul

adițional din 23 ianuarie 2008, cele 46 de vagoane model E.A.O.S. obiect al

contractului de închiriere din 31 mai 2007, precum și vagonul identificat. Totodată,

a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.477,30 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește

contractele de închiriere din 15 februarie 2007, din 30 aprilie 2007 amendate

de Actul Adițional din 27 februarie 2007 și de Actul Adițional din 23 ianuarie

2008 și din 31 mai 2007, prin care pârâtei i-au fost puse la dispoziție pentru

folosință de către reclamantă 60 vagoane E.A.C.S., 46 de vagoane F.A.L.S. și 46

de vagoane E.A.O.S., la data învestirii instanței acestea își încetaseră

efectele ca urmare a ajungerii la termen.

Potrivit

prevederilor din actele juridice referitoare la durata contractului, acestea

urmau a-și produce efectele 2 ani, respectiv 3 ani, calculați cu începere de la

data punerii la dispoziție a vagoanelor, cu excepția cazului tacitei

relocațiuni. Instanța a reținut, chiar potrivit susținerilor pârâtei, că la

data de 31 decembrie 2008 aceasta a făcut uz de clauza de dezicere potrivit

art. 1 pct. 5 din contracte, astfel că în cauză nu se poate reține că a operat

prelungirea automată a duratei închirierii.

Neplata chiriei

de către SC C.T.F. SA și obligația acestora de plată a daunelor interese este

constatată prin sentința comercială din 21 mai 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 18550/3/2009 prin care s-a

admis cererea introdusă de N.A.C.C.O. S.A.S. de obligare a SC C.T.F. SA la

plata chiriei restante datorate conform contractelor în cuantum de 810.377,94 euro,

precum și prin Decizia comercială nr. 121 din 3 martie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, în același dosar prin care

s-a admis apelul declarat de N.A.C.C.O. S.A.S. și a fost obligată SC C.T.F. SA

să plătească reclamantei suma de 568.645,38 euro cu titlu de chirie, precum și

suma de 46.742 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform

dispozițiilor art. 2 pct. 3 din Termenii și Condițiile Generale, la data

încetări duratei închirierii pârâta SC C.T.F. București SA avea obligația de

restituire imediată a vagoanelor către proprietarul acestora, obligație de

esența raportului juridic de locatiune (art. 1431 C. civ.). Potrivit clauzelor

din contracte referitoare la retumarea vagoanelor, acestea trebuiau a fi

restituite „la adresa indicată de locator", condiții în care s-a reținut a

fi nefondată apărarea pârâtei, potrivit căreia reclamanta este cea care trebuie

să deplaseze mijloace și agregate pentru preluarea vagoanelor, care de altfel

ar sta la dispoziția reclamantei.

În ceea ce

privește contractul de mentenanță privind vagonul ce urma să fie supus unor

operațiuni de reparație de către SC C.T.F. SA la locația din SC R. SA Roșiorii

de Vede, prima instanță a reținut, în lipsa unor prevederi speciale în

convenția de prestări servicii încheiată, ca fiind aplicabile regulile generale

înscrise în art. 1470 și următoarele C. civ., referitoare la locațiunea

lucrărilor. Rămâne astfel de esența locațiunii lucrărilor obligația de

restituire a bunului la termenul convenit, sau cel mai târziu, în lipsa unui

asemenea termen, la notificarea expresă în acest sens. S-a constatat astfel că

pârâta este debitoarea obligației de predare către reclamantă a vagonului,

independent de raporturile juridice născute de contractul din 5 mai 2008

încheiat de părți, având ca obiect modificarea a 150 de vagoane după modelul

vagonului în chestiune. Obligațiile nu sunt corelative, astfel că nepredarea de

către reclamantă a celor 150 de vagoane nu împietează cu nimic asupra

obligației pârâtei de restituire a vagonului primit spre efectuare de lucrări

de mentenanță.

Împotriva acestei

soluții, în termen legal, a declarat apel pârâta SC C.T.F. SA.

Prin Decizia civilă

nr. 331 din 12 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă,

a respins apelul formulat de apelanta SC C.T.F. București SA prin administrator

Judiciar Pro Management Insolv Ipurl.

Pentru a

hotărî, Curtea a constatat pe de-o parte că apelanta nu a făcut nicio dovadă în

sensul că ar fi notificat intimata să-i predea vagoanele, iar pe de altă parte

s-a apreciat că interesul este actual, câtă vreme apelanta nu a făcut dovada că

ar fi restituit în fapt vagoanele intimatei. Simpla împrejurare potrivit căreia

apelanta nu ar contesta dreptul intimatei de a reintra în posesia vagoanelor nu

face ca demersul acesteia în justiție să fie lipsit de interes.

Referitor la

critica vizând faptul că prima instanță în mod greșit nu ar fi reținut că ar fi

intervenit rezilierea contractelor de închiriere anterior ajungerii la termen a

acestora, Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, câtă vreme instanța nu a

fost legal învestită cu un asemenea capăt de cere. Astfel, având în vedere că

acest capăt de cerere din acțiunea principală referitor la încetarea

contractului prin reziliere a fost anulat ca netimbrat, iar apelanta pârâtă nu

a înțeles să învestească instanța cu o cerere reconvențională, s-a reținut că

în mod corect prima instanță nu a cercetat în fond condițiile existentei unei

eventuale rezilieri.

Referitor la

susținerile privind vagonul identificat, Curtea a constatat că, în raport cu

conținutul concret al contractului din 5 mai 2008, depus în apel, în mod corect

a reținut prima instanță că în lipsa unor prevederi speciale în convenția de

prestări servicii încheiată, sunt aplicabile regulile generale înscrise în art.

1470 și următoarele C. civ., referitoare la locațiunea lucrărilor.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C.T.F. SA prin administrator special, în

conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, schimbarea deciziei în sensul admiterii apelului așa cum a fost

formulat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul suspendării cauzei

în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta a

prezentat situația de fapt și a invocat următoarele:

- Curtea de

Apel a apreciat în mod greșit faptul că judecata pricinii nu trebuie suspendată

în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că împotriva pârâtei

a fost deschisă procedura insolvenței și că aceasta prevede foarte clar că „de

la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare,

extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru rezilierea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale.

- Recurenta a

fost întotdeauna de acord cu restituirea bunurilor în discuție, ca urmare a

rezilierii contractelor de închiriere. Sub rezerva faptului că rezilierea nu a

operat la data indicată de reclamantă, ci mult mai înainte, se arată că cele

trei contracte au prevăzut o clauză de dezicere în beneficiul chiriașului,

clauză pe care recurenta a înțeles să o valorifice încă din data de 2 decembrie

SA, recurenta a fost nevoită să procedeze la gararea, conservarea, depozitarea,

întreținerea și paza acestora, ceea ce au necesitat efectuarea unor cheltuieli

ce depășeau valoarea bunurilor.

- Conform art.

2495 C. civ., toate bunurile ce fac obiectul celor 3 contracte de închiriere

aparține recurentei.

Tribunalul

București, secția a Vll-a civilă, în ședința camerei de consiliu de la 14 iunie

2013, în Dosarul nr. 31627/3/2011 a dispus înlocuirea practicianului în

insolvență Pro Management Insolv Ipurl desemnat în calitate de administrator

judiciar al debitoarei SC C.T.F. București SA și a desemnat în calitate de

practician în insolvență pe SP T.și Asociații Sprl cu un onorariu

provizoriu de 2.500 lei din averea debitoarei.

SP T. și

Asociații Sprl în calitate de lichidator judiciar al SC C.T.F. București SA la

data de 22 octombrie 2013 și-a însușit recursul declarat de recurentă.

Intimata SC N.

SA a formulat întâmpinare solicitând în principal anularea recursului în

temeiul art. 312 raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) coroborat

cu art. 304 C. proc. civ. și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității

recursului invocată de către intimata -reclamantă prin întâmpinarea formulată,

raportat la dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va

cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție

de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Art. 306 alin.

(2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate

și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor

de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face

posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

În speță din

analiza motivelor de recurs formulate de recurenta -pârâtă, astfel cum au fost

dezvoltate în scris se constată că acestea pot fi încadrate în drept în motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât excepția nulității

recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din

Legea nr. 85/2006, având în vedere că împotriva recurentei - pârâte a fost

deschisă procedura insolvenței.

Înalta Curte

constată că în cauză nu se justifică măsura suspendării judecării cauzei

întrucât obiectul litigiului poartă asupra unei cereri în obligație de a face -

respectiv de restituire a vagoanelor aparținând reclamantei, care nu se înscrie

în sfera expres determinată de legiuitor pentru a-i fi aplicabile dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Acțiunea de

față nu urmărește valorificarea unei creanțe împotriva debitorului sau

bunurilor sale, nefiind incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 și

ca atare nu se impune suspendarea cauzei.

În mod legal,

raportat la starea de fapt stabilită instanța de apel a constatat că pârâta nu

a făcut nicio dovadă că ar fi fost de acord cu predarea vagoanelor și s-a

reținut obligația pârâtei de a restitui reclamantei toate vagoanele puse la

dispoziția sa de către reclamantă.

Critica vizând

faptul că în mod greșit nu s-a reținut că ar fi intervenit rezilierea

contractelor de închiriere anterior ajungerii la termen a acestora, în mod

corect s-a apreciat că este nefondată, câtă vreme instanța nu a fost legal

învestită cu un asemenea capăt de cerere, iar pârâta nu a înțeles să învestească

instanța cu o cerere reconvențională.

Raportat la

starea de fapt stabilită în mod corect s-a reținut că nu s-au făcut dovezi

privind refuzul reclamantei de a ridica bunurile, încât critica formulată nu

poate fi primită.

Critica

referitoare la prevederile art. 2495 C. civ. nu poate face obiectul controlului

judiciar în recurs, aceasta nefiind invocată nici la instanța de fond și nici

la instanța de apel.

Pentru

considerentele expuse în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.T.F. București SA

prin lichidator Judiciar S.C.P. T. și Asociații Sprl București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității cererii de recurs.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC C.T.F. SA București prin lichidator Judiciar S.C.P.

T. și asociații Sprl București împotriva Deciziei civile nr. 331 din 12

septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.