ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2679/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 87 din data de 13 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a -ll-a civilă, în Dosarul nr. 1570/1259/2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL împotriva pârâtei SC E.G. SRL, având ca obiect nulitate act juridic și a fost obligată reclamanta către pârâtă la 1.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.G. SRL pentru a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03 iunie 1999 în ceea ce privește terenul în suprafață de 5.000 mp, situat în Pitești, (în prezent comuna Bascov), jud.Argeș, invocând lipsa obiectului, cauzei și formei autentice a actului menționat.

Tribunalul a reținut ca fiind neîntemeiată acțiunea în nulitate act juridic, pentru următoarele considerente: Motivul de nulitate invocat de reclamantă pentru lipsa formei autentice a actului este nefondat întrucât nulitatea absolută a unui act juridic se poate dispune în cazul în care nu îndeplinește condițiile de valabilitate reglementate de art. 948 C. civ. vechi (aplicabil în speță conform art. 5 din noul C. civ.), respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Lipsa formei autentice poate fi invocată, în caz de litigiu, de către terțul față de contract și nu de o parte contractantă care-și invocă propria culpă.

Chiar în cazul unui antecontract de vânzare cumpărare se va pune în discuție principiul actului preferabil, în caz de litigiu între părțile care invocă dreptul d e proprietate asupra aceluiași bun, și nu nulitatea actului. Motivul invocat în nulitatea actului juridic, de transfer a dreptului de proprietate a terenului de 5.000 mp, în lipsa unei licitații publice prevăzută în Ordinele Ministrului Privatizării nr. 61/1998, respectiv nr. 62/1998, este de asemenea nefondat. În înscrisurile aflate la dosar, respectiv proces verbal de predare primire nr. 510 din 08 iunie 1999 emis chiar de reclamanta SC P. SA Pitești (fila 34 din Dosarul nr. 7528/280/2011), factura fiscală din 09 iunie 1999 semnată și ștampilată de reclamantă (fila 37 din Dosar nr. 7528/280/2011) este menționat ca obiect al vânzării dintre părți și terenul aferent de 5.344,82 mp.

În temeiul art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească, astfel că sarcina probei privind licitația ținută pentru valorificarea clădirii „atelier mecanic" aparținea reclamantei SC P. SA care a ținut această licitație. La cererea reclamantei, instanța a înaintat o adresă către A.V.A.S. București pentru prezentarea înscrisurilor referitoare la această licitație, însă răspunsul a fost că nu este în posesia lor, ci instanța ar trebui să se adreseze reclamantei SC P. SA. Dovada că licitația a fost ținută de către reclamantă la sediul acesteia, de unde orice ofertant putea procura caietul de sarcini pentru licitație rezultă din anunțurile publicitare depuse în copie la dosar de către pârâtă (filele 80 și 81), ceea ce înseamnă că reclamanta ar trebui să fie în posesia înscrisurilor legate de licitație și să le prezinte pentru aflarea adevărului.

S-a invocat de către reclamantă ca motiv de nulitate parțială a contractului de vânzare cumpărare dintre părți, lipsa prețului pentru teren, ori prețul terenului rezultă din contract, ca și din factura din 09 iunie 1999 semnată și ștampilată de reclamantă, în care se trece preț în dreptul terenului, care însumat cu prețul trecut în dreptul atelier dă prețul total din contract. Faptul că terenul din contract poate fi apreciat ca teren aferent sau nu al atelierului nu se analizează prin prisma condițiilor de valabilitate a actului juridic, care ar duce la nulitatea absolută solicitată de reclamantă, iar, pe de altă parte, în actele semnate chiar de reclamantă, respectiv proces verbal de predare primire din 08 iunie 1999, factura fiscală din 09 iunie 1999 se folosește pentru terenul în discuție de 5.000 mp, expresia teren aferent construcției.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 138 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel, secția a ll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC P. SRL prin reprezentant legal D.M. împotriva sentinței nr. 87 din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a ll-a civilă, și a fost obligată apelanta la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, la data de 3 iunie 1999 între părți s-a încheiat actul intitulat contract de vânzare cumpărare, având ca obiect bunurile imobile prevăzute în anexa din contract și terenul aferent de 5.000 mp, prețul stabilit fiind de 600.000.000 lei plus T.V.A.

și 30% dobândă anuală pentru suma restantă calculată la fiecare rată lunară. Ca motiv de nulitate absolută a convenției apelanta reclamantă a invocat lipsa parțială a obiectului acesteia, în sensul că nu s-a vândut terenul în suprafață de 5.000 mp ci numai terenul afectat construcțiilor. S-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza actelor depuse la dosar, că s-a executat în totalitate contractul din litigiu, prețul fiind plătit integral. Faptul că acest teren nu ar fi făcut obiectul licitației organizate de apelanta reclamantă trebuia să fie dovedit de aceasta, fiind în posesia dosarului de licitație așa cum rezultă din adresa din 4 mai 2012 a A.V.A.S. București, astfel că în legătură cu această afirmație nici instanței de fond și nici celei de apel nu le incumbă obligația de a o analiza.

Instanța de apel a arătat că, întrucât din toate actele menționate rezultă că s-a vândut terenul în suprafață de 5000 m.p., așa cum s-a consemnat în actul din litigiu, cererea apelantei de constatarea nulității pentru lipsa obiectului actului juridic constituit din terenul în suprafață de 5.000 mp este nefondată. De asemenea, Curtea de apel a găsit ca fiind nefondată și susținerea apelantei reclamante în legătură cu lipsa prețului obiectului vândut care ar atrage nulitatea actului juridic, lipsind cauza acestuia, întrucât din actele enunțate rezultă cu certitudine prețul terenului ca fiind de 107.654.000 lei plus T.V.A. de 23.683.880 lei și prețul celorlalte imobile vândute totalizând suma de 600.000.000 Iei menționată în convenția părților.

Cât privește lipsa formei autentice a actului juridic, într-adevăr legiuitorul sancționează transmiterea proprietății bunurilor imobile-terenuri cu nulitatea absolută, numai că tot legiuitorul a creat posibilitatea acoperirii nulității pentru lipsa formei prin emiterea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, în situația în care una din părți refuză să se prezinte la notariat pentru autentificarea actului de vânzare-cumpărare cum de altfel există pe rolul instanțelor un litigiu ce are un asemenea obiect. S-a mai reținut că, în ceea ce privește susținerea intimatei că există autoritate de lucru judecat, existând Decizia nr. 31/ AC din 16 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în Dosarul nr. 160/COM/2005, aceasta este nefondată, întrucât prin aceasta s-a soluționat un alt litigiu cu altă cauză, respectiv rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, instituție distinctă de constatarea nulității actului juridic.

Afirmațiile apelantei reclamante din acel dosar pot fi apreciate ca o dovadă în legătură cu existența obiectului și cauza actului juridic din litigiul de față, coroborată cu actele mai sus enunțate, dar nicidecum ca o autoritate de lucru judecat. În finalul considerentelor, instanța de apel, concluzionând că actul încheiat între părți, prin prisma motivelor de nulitate invocate, este valabil, în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. a respins apelul, ca nefondat și, reținând culpa procesuală a apelantei, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta a fost obligată la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către intimata pârâtă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Bascov, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 03 iunie 1999 în ceea ce privește terenul de 5.000 mp, situat în Pitești, jud. Argeș (în prezent com. Bascov, jud. Argeș). Recurenta -reclamantă a formulat următoarele critici: 1. Referitor la motivul de recurs, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999 și a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Recurenta - reclamantă consideră că, în mod greșit, instanța de apel a stabilit ca fiind neîntemeiat motivul de nulitate absolută a convenției, constând în lipsa parțială a obiectului acesteia, în sensul că nu s-a vândut terenul în suprafață de 5.000 mp, ci numai terenul aferent construcțiilor în suprafață de 344.62 mp. Susține că instanțele de fond au stabilit în mod greșit situația de fapt, pe baza căreia a aplicat greșit dispozițiile legale, deoarece prin corelarea tuturor dovezilor, administrate în cauză, rezultă în mod cert că suprafața de 5.000 mp nu a făcut obiectul licitației publice din 27 mai 1999, situație ce rezultă în mod evident din Procesul - verbal din 27 mai 1991 încheiat cu ocazia desfășurării licitației organizate de SC P. SRL, înscris care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999, cât și din anunțurile publicitare în cauză - Curierul zilei și Argeșul liber din data de joi, 06 mai 1999( anexate în dosar).

Arată că în cuprinsul Procesului - verbal din 27 mai 1991 au fost menționate expres activele care au format obiectul vânzării la licitație publică, că pentru vânzarea activelor s-a făcut publicitatea necesară în conformitate cu legislația în vigoare și până la începerea licitației s-au depus la sediul societății numai oferte pentru cumpărarea activului „Atelier Mecanic, precum și faptul că în urma licitației, activul a fost adjudecat de SC E. SA. Susține că tot din conținutul Procesului - verbal de licitație publică din 27 mai 1999 rezultă fără echivoc că nu a făcut obiectul vânzării trenul în suprafață de 5.000 mp, act care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999, fiind menționat fictiv printre bunurile imobile ce au făcut obiectul licitației și terenul aferent în suprafață de 5.000 mp, în loc de 344,62 mp, teren aferent atelierului mecanic.

S-a precizat la art. 11 din contractul de vânzare-cumpărare că s-a încheiat contractul în două exemplare, inclusiv anexele, fără însă să fie identificate. Anexele cu privire la care s-a stipulat în art. 11 din contractul de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999 nu au fost întocmite anterior sau la data când s-a încheiat contractul (03 iunie 1999), toate fiind întocmite ulterior la 08 iunie 1999 și respectiv 09 iunie 1999 și deci nu puteau să facă parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999 bazat exclusiv pe Procesul - verbal de licitație publică din 27 mai 1991. Astfel, există contradicție între suprafața de teren trecută în factura fiscală nr. 22888971 încheiată la 09 iunie 1999 de 5.344,82 mp, în contractul de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999 s-a trecut suprafața de 5.000 mp și în procesul - verbal de licitație s-a trecut numai activul „Atelier Mecanic" amplasat pe suprafața de 344,82 mp.

În procesul - verbal de predare - primire a activului „Atelier Mecanic", din 08 iunie 1999 s-a trecut la pct. 1 clădire - „Atelier Mecanic" în suprafață de 344,82 mp, iar la pct. 5 s-a trecut teren aferent de 5.344,82 mp, suprafețe de teren care nu se regăsesc în contractul de vânzare-cumpărare din 06 septembrie 1999, existând evidentă contradicție între cele două înscrisuri, fiind reală numai suprafața de 344,82 mp aferent atelierului mecanic, care a făcut obiectul vânzării la licitație publică. De asemenea, din înscrisul din 08 iunie 1999 intitulat eșalonarea sumelor lunare plătibile în 60 rate plus dobânda aferentă de 30% pentru activul „Atelier Mecanic" adjudecat de SC E.G.

SA și din graficul de eșalonare al ratelor lunare plătibile în 60 de rate plus dobânda aferentă de 30% rezultă că s-a adjudecat numai activul „Atelier Mecanic" de SC E. SA, amplasat pe suprafața de 344,82 mp, nu și terenul în suprafață de 5.000 mp, care nu este aferent acestui activ, fiind o disproporție vădită între valoarea reală a acestei suprafețe de teren și suma pretinsă ca fiind prețul acestui teren de 107.654.000 lei care, în fapt, nu reprezintă decât terenul de 344,82 mp. Mai mult, în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la 24 octombrie 1997 de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru SC P. SA, pentru suprafața de 85.080,26 mp, teren situat în Pitești, jud. Argeș, și nu s-a menționat că suprafața de 5.000 mp ar face parte din terenul de 85.080, 26 mp, menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Recurenta -reclamantă susține că atât anunțurile publicitare, cât și licitația publică din 27 mai 1999 încalcă normele imperative ale Ordinelor Ministrului Privatizării nr. 61/1998 și nr. 62/1998, în ceea ce privește modalitatea expresă și obligatorie de înstrăinare a terenurilor societăților la care statul este acționar majoritar (situație aplicabilă speței la data anunțului și licitației), respectiv menționarea distinctă a suprafeței de teren ce se înstrăinează și valoarea acestuia stabilită prin raport de evaluare, concluzia evidentă fiind aceea că terenul de 5.000 mp nu a făcut obiectul nici anunțurilor publicitare, nici licitației publice, cu atât mai puțin al înstrăinării vânzării-cumpărării prin contractul de vanzare-cumparare încheiat sub semnătura privată.

De asemenea, arată că factura fiscală din 09 iunie 1999 nu respectă valorile din procesul - verbal de licitație și nici din graficul de eșalonare a plăților, schimbând valorile în funcție de interesele cumpărătorului, apărând suspiciunea datei facturii valorii activului de 345.238.000 lei și a valorii terenului de 5344,82 mp doar de 107.654.000 lei, prețuri disproporționate în raport de valoarea reală a fiecărui imobil, valoarea reală a terenului fiind mult mai mare. Schița „Amplasare atelier mecanic" din 08 iunie 1999 nu reprezintă schița terenului de 5.000 mp, ci schița terenului pe care se află amplasată clădirea „Atelier Mecanic", schiță care nu reprezintă suprafața terenului de 5.000 mp, conform dimensiunilor laturilor indicate pe schiță, pe care nu sunt menționate nici vecinătățile terenului pentru a putea fi comparate cu vecinătățile terenului din contractul de vânzare-cumpărare.

Plata activului „Atelier Mecanic" s-a făcut prin ordine de plată, pe care nu se precizează că plata efectuată ar reprezenta și contravaloarea terenului de 5.000 mp, ci la obiectul plății pe fiecare ordin de plată s-a menționat „Atelier Mecanic". Declarația dată de acționarul majoritar, D.M., nu reprezintă o recunoaștere a contractului de vânzare - cumpărare privind suprafața de 5.000 mp, declarația vizând exclusiv primirea sumei de bani pentru bunurile adjudecate de SC E. SA și nu pentru vânzarea terenul de 5.000 mp care a fost menționat fictiv în contractul de vânzare-cumpărare. Prin interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și valoarea probatorie a acestora, rezultă că terenul de 5.000 mp nu a făcut obiectul licitației publice din 27 mai 1999 și, ca atare, nu a făcut nici obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 03 iunie 1999 și, în această situație lipsa obiectului contractului atrage nulitatea absolută a acestuia, conform disp.

art. 948 vechiul C. civ., potrivit căruia condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat: 4. o cauză licită. Fiind aplicate greșit disp. art. 948 vechiul C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare din 03 iunie 1999, ca urmare a stabilirii greșite a situației de fapt, prin interpretarea eronată a dovezilor existente la dosar, s-a apreciat de cele două instanțe de judecată că motivul de nulitate absolută invocat de reclamantă nu ar fi întemeiat. 2. Recurenta -reclamantă susține că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia atacată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În contractul de vânzare-cumpărare nu a fost trecut distinct prețul terenului, stabilindu-se valoarea contractului la suma de 600 milioane lei plus T.V.A., la care s-a adăugat dobânda de 30% anual pentru suma restantă calculată la fiecare rată lunară. Întrucât nu a fost indicat prețul terenului de 5.000 mp în contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că lipsește prețul obiectului vândut, iar lipsa prețului atrage nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare conform disp. art. 1303-1311 vechiul C. civ. Prețurile bunurilor vândute la licitație publică au fost determinate și menționate în procesul - verbal de licitație publică din 27 mai 1999, în care nu este inclus prețul terenul de 5.000 mp, acesta fiind inclus fictiv, suma de 107.645.000 lei neregăsindu-se nici în contractul de vânzare-cumpărare și nici în procesul - verbal de licitație publică, și nici în eșalonarea ratelor plătibile.

Totodată, lipsa prețului pentru terenul în suprafața de 5.000 mp atrage si alt motiv de nulitate-lipsa cauzei- art. 966 vechiul C. civ. De asemenea, lipsa formei autentice a actului juridic este sancționată cu nulitatea absolută, iar prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare - cumpărare nu se poate abdica de la respectarea dispozițiilor imperative ale legii, potrivit cărora pentru valabilitatea actului juridic vizând vânzarea - cumpărarea unui imobil este obligatorie existența obiectului vânzării, prețul determinat și anterior intentării unui asemenea proces să se notifice partea contractantă care a refuzat încheierea actului în formă autentică. Recursul nu este fondat.

Din examinarea criticilor formulate de recurenții - reclamanți, în raport de actele dosarului, precum și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele: Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prevede ca motiv de recurs cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Instanța schimbă natura contractului dacă, de exemplu, califică un contract de vânzare-cumpărare drept un contract de donație, și îl denaturează atunci când, interpretând actul, îi atribuie un alt înțeles, pe care termenii și textul lui, în loc să-l sprijine, îl exclud în mod clar și vădit neîndoielnic. Altfel spus, acest motiv de recurs, sancționează hotărârea prin care s-a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., trecând peste voința părților exprimată în actul dedus judecății.

Dacă însă ar rezulta un dubiu în privința conținutului actului juridic dedus judecății, interpretarea dată de judecătorii fondului nu poate fi cenzurată de instanța de recurs, întrucât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu permite acest lucru. Recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt ceea ce vizează în realitate netemeinicia. În cazul de față, motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a pune în discuție probele (procesul verbal din 27 mai 1991, schița de amplasament a activului și a terenului, fișa bunului imobil, procesul verbal de predare primire din 8 iunie 1999, factura fiscală din 9 iunie 1999, declarația acționarului majoritar al reclamantei, D.M.) și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta acestora, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speță, Înalta Curte constată că criticile dezvoltate de recurenta -reclamantă subsumate acestui motiv de nelegalitate sunt nefondate, având în vedere că instanța de apel a analizat contractul de vânzare -cumpărare încheiat la data de 03 iunie 1999 între părțile litigante, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de validitate ale acestuia reglementate de art. 948 C. civ., fără să schimbe natura sau înțelesul acestuia. Astfel, prin primul motiv de recurs se critică greșita stabilire a situației de fapt, recurenta - reclamantă susținând că suprafața de 5.000 mp nu a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate o solicită, fiind vândut numai terenul aferent construcțiilor.

Interpretarea instanței, pe baza probatoriului administrat, conform căreia prin intermediul acestei vânzări-cumpărări s-a realizat și vânzarea terenului în suprafață de 5000 mp, nu vine în contradicție, cum se susține, cu înscrisurile invocate de recurentă (procesul-verbal de licitație publică din 27 mai 1999, factura fiscală din 9 iunie 1999, declarația acționarului majoritar al reclamantei, D.M., anunțurile publicitare - Curierul zilei și Argeșul liber din data de joi, 06 mai 1999), câtă vreme se menționează expres în procesul - verbal de predare - primire din 08 iunie 1999 emis chiar de reclamanta SC P. SA Pitești, ca obiect al vânzării dintre părți și terenul aferent de 5.344,82 mp.

Chiar prin cererea de recurs (fila 10), recurenta - reclamantă afirmă pro causa că, de comun acord, reprezentanții celor două societăți au adăugat fictiv că s-ar fi vândut și suprafața de 5.000 mp aferentă.Mai mult, reclamanta nu a fost în măsură să dovedească că acest teren nu ar fi făcut obiectul licitației, deși se afla în posesia dosarului de licitație. Ca atare, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că obiectul vânzării nu l-ar fi constituit și suprafața de 5.000 mp în litigiu. Recurenta -reclamantă mai susține și faptul că, atât anunțurile publicitare, cât și licitația publică din 27 mai 1999 încalcă normele imperative ale Ordinelor Ministrului Privatizării nr. 61/1998 și nr. 62/1998, în ceea ce privește modalitatea expresă și obligatorie de înstrăinare a terenurilor societăților la care statul este acționar majoritar (respectiv menționarea distinctă a suprafeței de teren ce se înstrăinează și valoarea acestuia stabilită prin raport de evaluare).

Această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat, întrucât dezlegarea dată pe acest aspect de instanța de fond nu a fost contestată prin exercitarea căii de atac a apelului de către reclamantă, susținerile recurentei cu privire la acest aspect constituind o critică nouă, formulată omisso medio, adică fără a fi făcut obiectul analizei instanței de apel. Întrucât controlul exercitat de judecătorii recursului este limitat la legalitatea deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei deciziei din perspectiva probatoriului administrat, aspectele invocate de recurenta -reclamantă, fiind chestiuni de apreciere a probelor, nu pot face obiectul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Referitor la criticile dezvoltate subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte apreciază de asemenea că sunt nefondate, în considerarea următoarelor: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii. Deși recurenta -reclamantă susține că ar fi incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în fapt se invocă lipsa prețului pentru imobilul teren în suprafață de 5.000 mp ca motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare- cumpărare - lipsa cauzei-, precum și lipsa formei autentice a acestui contract care, de asemenea este sancționată cu nulitatea absolută. Instanța de apel a răspuns în mod just acestor critici, apreciind ca nefondată susținerea reclamantei în legătură cu lipsa prețului obiectului vândut, care ar atrage nulitatea actului juridic, lipsind cauza acestuia, întrucât din actele enunțate rezultă cu certitudine prețul terenului, ca fiind de 107.654.000 lei + T.V.A.

de 23.683.880 lei și prețul celorlalte imobile vândute, totalizând suma de 600.000.000 lei, menționată în convenția părților; de altfel, s-a reținut că prețul terenului rezultă din contract, ca și din factura fiscală din 9 iunie 1999, semnată și ștampilată de către reclamantă, în care se trece preț în dreptul terenului, care însumat cu prețul trecut în dreptul atelierului dă prețul total din contract. A doua teză din cadrul celui de-al doilea motiv de recurs are ca obiect invocarea nulității absolute ca urmare a lipsei formei autentice a contractului de vânzare - cumpărare, fără a se menționa vreo critică asupra felului în care instanța de apel a analizat acest petit.

Instanța de apel a reținut în mod corect că: "Cât privește lipsa formei autentice a actului juridic, într-adevăr legiuitorul sancționează transmiterea proprietății bunurilor imobile-terenuri cu nulitatea absolută, numai că tot legiuitorul a creat posibilitatea acoperirii nulității pentru lipsa formei prin emiterea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, în situația în care una din părți refuză să se prezinte la notariat pentru autentificarea actului de vânzare-cumpărare cum de altfel există pe rolul instanțelor un litigiu ce are un asemenea obiect." De asemenea, instanța de apel a constatat cu justețe că susținerile invocate de recurenta - reclamantă în Dosarul nr. 2884/1259/2004 al Tribunalului Comercial Argheș și Dosarul nr. 341/46/2005 al Curții de Apel Pitești (în care reclamanta din prezentul dosar a solicitat rezoluțiunea aceluiași contract de vânzare - cumpărare pentru neexecutarea plății prețului) pot fi apreciate ca o dovadă în legătură cu existența obiectului și cauza actului juridic din litigiul de față, coroborată cu înscrisurile administrate.

În consecință, reținându-se că reclamanții nu au formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca legală și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Bascov se va respinge, ca nefondat. În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenta -reclamantă SC P. SRL Bascov la plata sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC E.G. SRL Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Bascov împotriva Deciziei nr. 138 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă. Obligă pe recurenta - reclamantă SC P. SRL Bascov la plata sumei de 6.000 lei către intimata - pârâtă SC E.G. SRL Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.