ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1214/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1214/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată că, prin sentința comercială nr. 15500 din 20

decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

fost respinsă excepția prescripției ca neîntemeiată. De asemenea, s-a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta E. BUCURESTI SA, sucursala București,

iar pârâta R.A.D.E.T. București a fost obligată să achite reclamantei suma de

69.484.794 RON cu titlu de penalități aferente facturilor emise în perioada

martie 2003 – decembrie 2004 și cheltuieli de judecată în valoare de 700.329,46

lei. Totodată, s-a respins cererea de actualizare ca neîntemeiată.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut în esență că, pârâta prin punctajul

întocmit pe luna decembrie 2003 a recunoscut un debit total de

4.058.684.999.850 lei aferent perioadei martie – decembrie 2003 și că acest act

de recunoaștere a debitului principal este de natură să întrerupă cursul

prescripției atât pentru acesta cât și pentru accesorii.

Pe fond, instanța

reține că O.U.G. nr. 115/2001 nu a avut ca finalitate modificarea clauzelor

contractuale dintre părți, scopul său constând în facilitarea colectării

sumelor plătite de către consumatorii finali pentru plata furnizorilor, fără a

afecta scadența stabilită prin contract și fără a încuraja întârzierea în plata

facturilor. Altfel, prin actele adiționale încheiate ulterior apariției Ordonanței

nr. 115/2001, părțile au menținut clauza penală din contractul nr. 1/2001. În

concluzie instanța de fond a reținut că cererea reclamantei este întemeiată în

parte și anume pentru penalitățile de întârziere față de prevederile art. 969,

1066 și urm. C. civ.

În privința

actualizării sumei cu rata inflației s-a apreciat că natura juridică a unei

clauze penale nu permite acordarea unor daune interese în cuantum mai mare

decât cel determinat potrivit voinței contractuale conform art. 1087 C. civ.

Împotriva sentinței au

formulat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 281

din 27 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ambele

apeluri au fost respinse ca nefondate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de apel a apreciat natura juridică diferită a clauzei

penale, incluse într-un contract, privind neîndeplinirea de către părțile

contractante a obligațiilor asumate, față de cea a despăgubirilor precum

actualizarea debitului cu rata inflației.

În concret, clauza

penală are rol sancționator pentru partea în culpă și simpla întârziere în

executarea obligației asumate de către aceasta, atrage plata penalității

stabilite de către părți. Practic nu se impune nici o altă probă pe aspectul

culpei părților în cauză.

În măsura în care

penalitățile astfel calculate nu acoperă prejudiciul creat creditorului este

permis cumulul penalităților cu eventualele daune pretinse de acesta, daune ce

pot fi contractuale sau extracontractuale.

Așadar, cumulul

penalităților de întârziere cu daunele rezultate din actualizarea debitului în

funcție de rata inflației este posibil.

Curtea de apel a

reținut că între daunele contractuale și extracontractuale există, sub aspect

probator, deosebiri care derivă din răspunderea contractuală sau

extracontractuală.

În altă ordine de

idei, aceste daune nu au rol de sancțiunea ci de despăgubire a creditorului.

Revenind la speță,

față de aceste considerente curtea a reținut că actualizarea penalităților cu

indicele de inflație nu este prevăzut în contractul încheiat între părți.

Și atunci, apelanta

reclamantă ar fi trebuit să probeze prejudiciul produs în patrimoniul său, din

perspectiva restabilirii echilibrului prestațiilor în cadrul contractului în

condițiile în care, suma rezultată în urma calculului penalităților de

întârziere nu ar contribui la restabilirea acestui echilibru.

Deși apelanta

reclamantă a solicitat aceste penalități în termenul legal de prescripție este

de apreciat în restabilirea echilibrului prestațiilor și momentul la care

aceasta a înțeles să formuleze acțiunea și anume la 28 decembrie 2006 pentru

facturi emise în perioada 05 martie 2003 – decembrie 2004 în privința debitului

principal.

În concluzie, curtea

a apreciat că, deși posibilă actualizarea sumei privind penalitățile de întârziere

în plată, nu se poate proceda la actualizarea sumei fără dovezi în sensul

arătat.

Altfel, art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., de care face vorbire apelanta prevede posibilitatea

actualizării debitului în funcție de rata inflației în faza de executare silită

deosebită de faza judecății de față.

În cadrul acestei

faze părțile vor beneficia de prevederile legale în materie care le permit

solicitarea respectiv contestarea actualizării debitului și pronunțarea

instanței de executare pe aceste cereri.

Curtea a mai reținut

că probele relevă că facturile pentru care reclamanta a calculat penalități de

întârziere în plată au fost achitate integral până la data de 20 mai 2004 dar,

în termenul legal de prescripție de 3 ani deși cu întârziere față de data scadenței

(fapt rezultat și din raportul de expertiză administrat în cauză).

Până la achitarea

integrală a debitului, fiecare plată efectuată a condus la întreruperea

termenului de prescripție pentru debitul principal cât și pentru penalitățile

aferente.

Pe de altă parte,

punctajul întocmit în luna decembrie 2003 nu constituie o operațiune strict

contabilă ci, așa cum bine a reținut instanța de fond „valorează cu un act de

recunoaștere a debitului principal de natură a întrerupe cursul prescripției

atât pentru acesta cât și pentru accesorii”.

Prin urmare, curtea

de apel a considerat nefondat acest motiv de apel, excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru penalitățile aferente facturilor vizând perioada 05

martie 2003 – 4 decembrie 2004 fiind întemeiat respinsă de instanța de fond.

Penalitățile în sumă

de 69.483.794 lei solicitate de intimata reclamantă au la bază clauza penală

inserată de către părți în contractul nr. 1/2001 și actele adiționale la

acesta, contract încheiat în baza Deciziei A.N.R.E. nr. 4/2000. O.U.G. nr. 115/2001

și contractul de cont escrow nu au modificat răspunderea contractuală stabilită

de părți în contractul precitat. Scopul O.U.G. nr. 115/2001 este acela de a

solicita colectarea și plata sumelor încasate de la consumatorii direcți.

Așadar, potrivit art.

23 din contractul nr. 1/2001 modificat prin actul adițional nr. 1/2002, 2/2003

și 3/2004 pentru nerespectarea termenelor scadente, sunt datorate penalități de

întârziere așa cum au fost stabilite și prin raportul de expertiză contabilă

efectuat în cauză, simpla întârziere în plată fiind suficientă pentru atragerea

răspunderii contractuale.

Curtea de apel a

reținut că actele adiționale la contractul nr. 1/2001 s-au încheiat ulterior

încheierii contractului de cont escrow, cu respectarea deciziei A.N.R.E. nr. 9/2000

și a Legii nr. 469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale și în

condițiile în care nu există prevederi legale care să impună emiterea de

facturi fiscale pentru penalitățile de întârziere în plată, hotărârea instanței

de judecată constituind documentul justificativ pentru înregistrarea acestui

debit în documentele contabile, hotărârea primei instanțe este temeinică și

legală.

Împotriva acestei

decizii ambele părți au declarat recurs.

Recurenta reclamantă

arată că a promovat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei pentru ca

aceasta să fie obligată la plata penalităților de întârziere calculate pentru

perioada 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 în cuantum de 69.483.794,48 lei,

datorate pentru neplata la scadență a facturilor emise în perioada martie 2003

– decembrie 2004, pentru vânzarea de energie termică în baza contractului

1/2001 și actele adiționale ulterioare. Cu titlu accesoriu a mai solicitat

actualizarea sumei penalităților cu indicele de inflație de la data

introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a

obligației de plată.

Recurenta reclamantă

consideră că i s-a respins fără temei cererea de actualizare. Critica soluției

instanței de apel, în opinia recurentei, constă în faptul că hotărârea s-a dat

cu ignorarea art. 1087 C. civ., care permite actualizarea sumelor stabilite cu

titlu de obligație principală cât și a celor accesorii pentru restabilirea

echilibrului prestațiilor în cadrul contractului.

Altfel, această

actualizare asigură recuperarea creanței la valoarea ei reală fără a se realiza

efectiv o majorare a cuantumului penalităților de întârziere care să contravină

prevederilor art. 1087 C. civ. Recurenta exemplifică prin redarea unor decizii

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare

În concluzie,

recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, a apelului, modificarea în

parte a sentinței apelate în sensul admiterii capătului doi din cerere privind

actualizarea sumei penalităților cu indicele de inflație de la data

introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a

obligației de plată.

În drept se invocă

dispozițiile art. 304 pct. 9 și urm. C. proc. civ.

Recurenta pârâtă a

susținut că decizia încalcă dispozițiile art. 969, 970 alin. (2), art. 1082 și art.

1169 C. civ. și O.U.G. nr. 115/2001 pentru că, nesocotindu-se contractul

părților, se nesocotesc regulile angajării răspunderii civile contractuale, în

condițiile în care nu îi poate fi imputată pârâtei neexecutarea contractului.

Înalta Curte,

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va admite recursul

reclamantei pentru următoarele considerente.

Recunoscând dreptul creditoarei la

plata penalităților de întârziere, instanța trebuia să admită și actualizarea

acestui debit cu rata inflației. Conform dispozițiilor art. 1087 C. civ.: „Când

convenția cuprinde ca partea care nu va executa va plăti o suma oarecare

dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o suma nici mai

mare nici mai mica”.

În interpretarea

dispozițiilor art. 1087 C. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

posibilitatea actualizării debitului datorat conform clauzei penale cu rata

inflației, impusă din necesitatea restabilirii echilibrului prestațiilor în

cadrul contractului și a recuperării creanței la valoarea sa reală.

Clauza penală nu

reprezintă o prevedere contractuală cu caracter sancționator, ci o modalitate

de evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor în caz de

neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației de

către debitor.

Datorită faptului că

prin introducerea unei clauze penale prejudiciul pe care l-ar putea suferi

creditorul este determinat anticipat, părțile nu pot determina prin voința lor

decât echivalentul prejudiciului previzibil pe care l-ar putea suferi

creditorul (dauna efectivă și beneficiul nerealizat), pe care îl cuantifică în

cuprinsul clauzei penale.

Prin actualizarea

penalităților stabilite pe cale convențională cu rata inflației nu se aduce

atingere voinței părților, ci doar se permite judecătorului să restabilească echilibrul

prestațiilor în cadrul contractului, prin aducerea acestora la valoarea lor

actuală, ținând cont de realitățile economice (pe care părțile nu le puteau

prevedea), cuantificate printr-un element obiectiv, indicele de inflație.

Așadar, instanța poate

actualiza cu rata inflației cuantumul clauzei penale, pentru restabilirea

echilibrului prestațiilor.

Caracterul

compensatoriu al actualizării debitului principal rezidă în faptul că, prin

aceasta se repara partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de

dobânda legală și de penalitățile de întârziere. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de

folosință, iar penalitatea reprezintă o modalitate de evaluare convențională a

prejudiciului suferit de creditor în caz de neexecutare, executare

necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației de către debitor, actualizarea

cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în

vedere că natura juridică a dobânzii și a penalității este diferită de natura

juridică a actualizării obligației cu rata

inflației, ce reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării

plății (daune compensatorii), rezultă că este admisibil cumulul acestora și

deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără

justa cauza a creditorului.

Cumulului debitului,

al dobânzii legale, ori al penalităților cu actualizarea creanței nu reprezintă

doar o creație a jurisprudenței prin tehnica interpretării dispozițiilor

Codului Civil, ci și o creație a legiuitorului, sens în care se dispun

prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată care prevăd în

mod expres posibilitatea actualizării creanței, dobânzilor, majorărilor sau

penalităților datorate la data plății efective.

În mod eronat, prima

instanță respinge acest capăt de cerere, motivând că el ar echivala cu o

reparație dublă a prejudiciului. Instanța de apel, deși admite expres că este

permisă cumularea penalităților cu rata de inflației, în scopul restabilirii

echilibrului prestațiilor, pretinde în mod cu totul nelegal că reclamanta nu ar

fi făcut dovada unui prejudiciu care să justifice restabilirea echilibrului

contractual. Dimpotrivă, recurenta precizează expres în cuprinsul completării

la motivele de apel formulate că de la momentul la care pârâta datorează

penalități și până la data soluționării apelului au trecut aproximativ 4 ani,

fapt care impunea și reactualizarea acestui debit pe baza indicelui de inflație

pentru mărfuri nealimentare, comunicat de I.N.S. în „Buletinul statistic de prețuri”.

Argumentul pentru

care reclamanta este îndreptățită să solicite actualizarea cu rata inflației a

sumei cerute cu titlu de penalitate convențională este că între momentul la

care principalul a devenit scadent (deci încep să curgă penalități) și momentul

judecării apelului, au trecut peste 4 ani. Cu alte cuvinte, simpla trecere a

timpului produce un prejudiciu nereparat reclamantei și reprezintă un argument

per se pentru admiterea actualizării penalităților.

Cât privește recursul

pârâtei, acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Curtea de apel a

reținut în mod corect că penalitățile în sumă de 69.483.794 lei solicitate de

intimata reclamantă au la bază clauza penală inserată de către părți în

contractul nr. 1/2001 și actele adiționale la acesta, contract încheiat în baza

Deciziei A.N.R.E. nr. 4/2000. O.U.G. nr. 115/2001 și contractul de cont escrow

nu au modificat răspunderea contractuală stabilită de părți în contract și nici

nu o puteau face.

Scopul O.U.G. nr. 115/2001

a fost acela de a solicita colectarea și plata sumelor încasate de la

consumatorii direcți. Așadar, potrivit art. 23 din contractul nr. 1/2001

modificat prin actul adițional nr. 1/2002, 2/2003 și 3/2004 pentru

nerespectarea termenelor scadente, sunt datorate penalități de întârziere așa

cum au fost stabilite și prin raportul de expertiză contabilă efectuat în

cauză, simpla întârziere în plată fiind suficientă pentru atragerea răspunderii

contractuale.

Altfel, rezultă actele

adiționale la contractul nr. 1/2001 s-au încheiat ulterior încheierii

contractului de cont escrow, cu respectarea deciziei A.N.R.E. nr. 9/2000 și a

Legii nr. 469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale.

Nu există prevederi

legale care să impună emiterea de facturi fiscale pentru penalitățile de

întârziere în plată, hotărârea instanței de judecată constituind documentul

justificativ pentru înregistrarea acestui debit în documentele contabile.

În aceste condiții nu

se poate afirma că decizia atacată încalcă legea, contractul părților, ori că

au fost nesocotite regulile răspunderii civile contractuale.

Pentru aceste

considerente, conform art.312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de

reclamanta SC E.B. SA – Sucursala București împotriva deciziei nr. 281 din 27

mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Se va modifica

în parte decizia recurată în sensul că se va admite apelul reclamantei SC E.B. SA,

sucursala București și pârâta R.A.D.E.T. București împotriva, se va schimba în

parte sentința nr. 15.500 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială. Se va admite în tot acțiunea reclamantei, se va dispune

actualizarea debitului de 69.483.794 lei cu indicele de inflație pentru mărfuri

nealimentare comunicat de I.N.S. „Buletinul Statistic de prețuri”, ce se va

calcula de la data introducerii acțiunii – 29 decembrie 2006 – până la data

executării propriu-zise a obligației.

Se va respinge

recursul declarat de pârâta R.A.D.E.T. BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii.

Se vor menține în rest dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate.

Văzând dispozițiile art.

274 C. proc. civ. și înscrisurile de la dosar, Înalta Curte va obliga recurenta

pârâtă la cheltuieli de judecată: 13.856 lei reprezentând taxa judiciară de

timbru, 5 lei timbru judiciar și 33.250,46 lei reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC E.B. SA, sucursala București, împotriva deciziei nr. 281

din 27 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că: admite apelul reclamantei SC E.B. SA. Schimbă în

parte sentința nr. 15.500 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială. Admite în tot acțiunea reclamantei. Dispune actualizarea

debitului de 69.483.794 lei cu indicele de inflație pentru mărfuri nealimentare

comunicat de I.N.S. „Buletinul Statistic de Prețuri”, ce se va calcula de la

data introducerii acțiunii – 29 decembrie 2006, până la data executării

propriu-zise a obligației.

Respinge recursul

declarat de pârâta R.A.D.E.T. BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii.

Menține în rest

dispozițiile deciziei recurate și ale sentinței apelate.

Obligă recurenta

pârâtă la cheltuieli de judecată: 13.856 lei reprezentând taxa judiciară de

timbru, 5 lei timbru judiciar și 33.250,46 lei reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 aprilie 2010.