ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, sub nr. 8187/121 la 19 decembrie 2008, reclamantul I.N.E.P. din M.A.I. l-a chemat în judecată pe pârâtul L.T. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a acestuia, în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani, ca urmare a faptului că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 14 decembrie 2008, în baza Decretului Prefecturii provinciei Palermo, datorită comportamentului de care acesta a dat dovadă pe perioada șederii sale și s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.

Reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, conform cărora restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, întrucât, așa cum reiese din dispozițiile art. 5 din același act normativ, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au obligația să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori, care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România, întrucât dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat.

Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 5 din 06 ianuarie 2009 a a respins acțiunea, reținând că libera circulație a persoanelor constituie una dintre libertățile fundamentale ale cetățenilor, de esența acesteia fiind eliminarea discriminărilor între cetățenii statului pe teritoriul căruia se află sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ale U.E., prin realizarea unui regim nediscriminatoriu asigurându-se libera circulație în spațiul comunitar. S-au invocat prevederile art. 14 (17/A) din Tratatul de la Roma,ce stabilesc reglementări din piața internă,acesta incluzând libera circulație a persoanelor, art. 18 (8/A) din același Tratat, ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre,art.

61 (731) și următoarele din Tratat, cuprinse în Titlul nr. III "Vize, azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor". Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul, susținând că, „în conformitate cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, I.N.E.P.

are obligativitatea de a înainta către instanța competentă dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia." În justificarea criticilor sale, reclamantul a arătat că, din documentele depuse în susținerea acțiunii, rezultă că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei, deoarece pe timpul șederii în Italia, acesta a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene pentru săvârșirea infracțiunilor de furt. S-a evidențiat în criticile expuse, că motivul pentru care a fost necesară expulzarea acestuia l-a constituit necesitatea menținerii ordinii și siguranței publice, instanța de fond ignorând situația de fapt, concretă cu referire la persoana pârâtului și la dispozițiile legale mai sus evocate.

Prin Decizia civilă nr. 193/A din 09 iunie 2009, Curtea de Apel Galați a respins apelul reclamantului, în justificarea soluției, reținând următoarele: H.G. nr. 1347/2007 cuprinde planul de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, prin dispozițiile obiectivului 2 lit. d) prevăzându-se înaintarea către M.A.I., temeiul limitării dreptului la libera circulație a persoanei fiind reglementat de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. S-a motivat de instanța de apel, că deși pârâtul a fost expulzat datorită reținerii în sarcina sa a unui comportament necorespunzător, în realitate nu s-a dovedit amenințarea ordinii și siguranței publice, cu îndeplinirea condițiilor art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE referitoare la afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.

S-a reținut că în legislația primară, art. 18.1 T.C.E. prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa. În legislația secundară,Directiva Consiliului nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind libera circulație a cetățenilor U.E. și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre,de modificare a Regulamentului (C.E.E.) nr. 1.612/68 și de abrogare a Directivelor nr. 64/221/C.E.E., nr. 68/360/CEE,72/ nr. 194/CEE, nr. 73/148/C EE, nr. 75/34/CEE, nr. 75/35/CEE, nr. 90/364/CEE și nr. 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al U.E.

nr. L/158 din 30 aprilie 2004, stabilieste prin art. 27, că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, cu respectarea principiului proporționalității și să se bazeze exclusiv pe comportamentul personal. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs, reclamantul I.N.E.P., reiterând întocmai criticile din apel. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. După data de 1 ianuarie 2007, în baza art. 18 și 39 T.C.E.

(dispoziții legale comunitare ce pot fi invocate și reținute ca aplicabile în cauză în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar) libera circulație a persoanelor este asigurată în interiorul Comunității Europene, fiecare cetățean al uniunii având dreptul de a circula și de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre, fiind supus limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia. Este de observat că Directiva nr. 64/221/1969 a Consiliului Europei detaliază motivele restrictive pentru libera circulație a persoanelor, iar măsurile atrase în consecință, trebuie să fie întemeiate exclusiv pe comportamentul individual al persoanei în cauză, pedepsele penale anterioare neputând constitui prin ele însele motive pentru luarea unor astfel de măsuri.

În concepția Curții Europene de Justiție expresia „sub rezerva limitărilor justificate pe motive de ordine publică "privește nu numai prevederile legislative adoptate de fiecare stat membru spre a limita în cadrul teritoriului său libertatea de circulație și de ședere pentru resortisanții altor state membre, ci și decizii individuale luate în aplicarea unor astfel de prevederi legislative". Dar chiar așa fiind, Curtea a considerat totuși că măsurile de restrângere a dreptului de ședere, nu pot fi impuse de un alt stat membru, resortisanților altui stat membru care sunt supuși prevederilor tratatului, cu excepția cazurilor și împrejurărilor în care astfel de măsuri pot fi aplicate resortisanților statului interesat.

Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, reprezentând o interdicție temporară de a călători în anumite state ce se aplică cetățenilor români, în condiții expres prevăzute de lege, impune instanței realizarea unei analize riguroase a îndeplinirii acestor cerințe ce constituie o garanție a respectării unui drept fundamental al cetățenilor, consacrat ca atare de art. 25 din Constituția României. Pe de altă parte, cererea trebuie examinată prin prisma ansamblului normelor ce constituie ordinea juridică instituită la nivelul U.E.

și în acest sens, art. 234 din Tratatul Comunității Europene prevede că dispozițiile acestuia nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate anterior intrării sale în vigoare încheiate de statele membre, dar în măsura în care aceste convenții nu sunt compatibile cu tratatul, statele membre trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.

De asemenea, art. 27 alin. (1) prevede că „statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, în paragraful al doilea precizându-se în acest sens, că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proportionalitătii și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză", iar „condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri". În raport de efectul direct al directivei comunitare, s-a concluzionat că împrejurarea potrivit cu care autoritățile unui alt stat au dispus expulzarea pârâtului, nu este prin ea însăși suficientă pentru a se interzice dreptul la liberă circulație a unui cetățean român pe teritoriul acelui stat.

În plus, existența acordului bilateral de readmisie încheiat cu Statul Român impune acestuia din urmă, doar obligația de a readmite cetățenii săi care au fost expulzați de către celălalt stat parte la acord, dar nu poate justifica, luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor returnate din statul respectiv, ci numai statul ce a dispus expulzarea poate să interzică intrarea persoanei ce a încălcat ordinea publică pe teritoriul său. Așa fiind,recursul reclamantului urmează a fi respins,conform considerentele mai sus redate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.N.E.P. împotriva Deciziei nr. 193 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010