ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6062/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6062/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța sub nr. 8131/118/2009, reclamanta SC B.B. SRL a

solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România să se dispună exproprierea totală în interes public național a

suprafeței de 10767 mp situată în comuna Cumpăna, parcela Z/5 cu număr

cadastral nr. X, obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în sumă

de 323010 euro și, în subsidiar, obligarea expropriatorului la plata unei

despăgubiri în sumă de 135.240 pentru suprafața de 4508 mp.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra

terenului în suprafața de 10767 mp situat în extravilanul comunei Cumpăna,

parcela Z/5 în baza contractului de vânzare-cumpărare din 10 iulie 2007.

A mai arătat

reclamanta că este nemulțumită de cuantumul despăgubirilor și a contestat

faptul că exproprierea proprietății sale a avut caracter parțial și nu total.

La prezentul dosar au

fost conexate alte 4 dosare având același obiect, cu privire la următoarele

suprafețe de teren: 9697 mp, 5000 mp, 1965 mp, 14296 mp, respectiv dosarele:

nr. 8135/118/2009, nr. 8152/118/2009, nr. 8141/118/2009 și nr. 8133/118/2009.

Prin Sentința civilă

nr. 1842 din 16 noiembrie 2010, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis,

în parte, acțiunea civilă principală și acțiunile conexe formulate de

reclamanta SC B.B. SRL., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de

Ministerul Transporturilor, prin Compania Naționala Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România.

A obligat pârâtul să

plătească reclamantei următoarele sume de bani:

- 359.545 euro în

echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 14296 mp, parcela Y/2, comuna Cumpăna, județul Constanța.

- 45.490 euro în

echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 1965 mp, parcela Y/1, comuna Cumpăna, județul Constanța.

- 115.750 euro în

echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 5000 mp, parcela X/64/2, comuna Cumpăna, județul Constanța.

- 237.577 euro în

echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 9697 mp, parcela Y/12/2/2, comuna Cumpăna, județul Constanța.

- 101655,4 euro în

echivalentul în RON la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața

expropriată de 4508 mp, parcela Z/5/2, comuna Cumpăna, județul Constanța.

A respins cererile de

expropriere totală, ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra

parcelelor Z/5, Y/12/2, X/64/2, Y/22, Y/15 prin contractele de

vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3918 din 10 iulie 2007, 2026 din 18

aprilie 2007, 345 din 19 februarie 2008, 1932 din 8 octombrie 2007 și respectiv

874 din 18 mai 2007.

Prin hotărârile nr.

106/2009, 101/2009, 89/2009, 75/2009 și 81/2009 reclamanta a fost expropriată

în ceea ce privește suprafața de 4508 mp, 9697 mp, 5000 mp, 1965 mp și

respectiv 14296 mp, stabilindu-se pentru suprafețele expropriate despăgubiri în

sumă de 188.254,08 RON, 404.946,72 RON, 208.800 RON, 82.058,40 RON și respectiv

597.000,96 RON.

Potrivit art. 9 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 198/2004 "Expropriatul nemulțumit de cuantumul

despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6

alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de

zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a

cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta

transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus

exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de

stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de

proprietate asupra terenului. (3) Acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21

- 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".

În cauză, reclamanta

este nemulțumită de faptul că nu au fost expropriate în totalitate parcelele

obținute prin cumpărare și că exproprierea s-a făcut doar în parte.

Potrivit art. 1 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004 trebuie expropriată doar partea de teren necesară

construirii acelor drumuri.

Din cuprinsul art. 24

alin. (3) din Legea nr. 33/1994 rezultă că atunci când exproprierea este

parțială, iar expropriatul cere exproprierea totală, instanța poate aprecia

dacă exproprierea parțială este posibilă și doar în caz contrar va hotărî

exproprierea parțială.

Instanța apreciază că

acest text de lege nu este aplicabil în cauză, întrucât potrivit art. 9 alin.

(3) din Legea nr. 198/2004 mai sus citat, dispozițiile art. 21 - 27 din Legea

nr. 33/1998 sunt aplicabile doar acțiunii prin care expropriatul contestă

cuantumul despăgubirilor.

Prin urmare, orice

altă nemulțumire a expropriatului se soluționează în raport de dispozițiile

legii speciale, anume Legea nr. 198/2004, potrivit principiului de drept conform

căruia legea specială derogă de la legea generală (specialia generalibus

derogant).

Din cuprinsul legii

speciale nu rezultă posibilitatea expropriatului de a solicita exproprierea

totală. Mai mult, legea specială aplicabilă, nr. 198/2004, prevede expres ce

anume cuprinde coridorul de expropriere, anume doar elementele drumurilor.

Chiar dacă s-ar trece

peste acest argument, instanța constată că dispozițiile art. 24 alin. (3) din

Legea nr. 33/1994 fac referire la situația în care exproprierea parțială este

apreciată de instanță ca nefiind posibilă.

Or, în speța de față

exproprierea parțială făcută de pârât asupra parcelelor de teren deținute de

reclamantă este una posibilă, terenurile rămase în proprietate fiind suficient

de mari pentru a putea fi folosite potrivit actualei destinații (agricole), iar

terenul expropriat fiind suficient pentru derularea lucrărilor de către pârât.

Faptul că prin

dezmembrarea parcelelor s-ar scădea valoarea terenului rămas nu are nicio

relevanță în cauză, acest criteriu nefiind prevăzut de către legiuitor nici

măcar în dispozițiile art. 24 alin. (3). Eventuala scădere a valorii terenului

rămas și eventuala îngreunare a exploatării acestuia nu sunt aspecte care să

vizeze imposibilitatea realizării unei exproprieri parțiale.

În ceea ce privește

despăgubirile acordate, instanța a reținut următoarele:

Instanța nu a reținut

opinia separată a expertului pârâtului potrivit căreia prețul pe mp al

parcelelor expropriate este de 10 euro/mp, aceasta nefiind fundamentată.

La stabilirea despăgubirii

experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat prin

stabilirea prețului (așa cum arată art. 26 mai sus citat) folosind 3 metode de

determinare a valorii de piață: metoda comparației directe, metoda fluxului de

numerar și metoda extracției.

În ceea ce privește

prejudiciul stabilit de către experți, tot cu opinie majoritară, instanța

apreciază că acesta nu poate fi luat în considerare la stabilirea

despăgubirilor.

În cauza de față

prejudiciul stabilit de către experți nu este un prejudiciu sigur că se va

produce, deci este un prejudiciu eventual.

Terenul cumpărat de

reclamantă este un teren agricol situat în extravilan așa cum rezultă din

contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar. Prin urmare, nimic nu poate

susține afirmația experților că prin expropriere terenului i s-a schimbat

destinația din teren intravilan pentru dezvoltări imobiliare în teren

extravilan agricol.

Faptul că terenul

expropriat este inclus în zona a III-a metropolitană de dezvoltare a

Municipiului Constanța, nu înseamnă că pe acest teren, în mod cert, s-ar fi

edificat ansambluri de locuințe, nefiind încă decât un proiect de dezvoltare și

nu un plan de dezvoltare în derulare.

Totodată, faptul că

terenul este dezmembrat nu produce reclamantei un prejudiciu cert, terenul

fiind, așa cum am arătat, un teren extravilan pentru a cărui exploatare

agricolă nu are relevanță dezmembrarea.

Inexistența unor

probe care să susțină cele reținute de experți (eventuale planuri urbanistice

zonale, certificate de urbanism în baza cărora reclamanta ar fi putut să

edifice lucrări pe teren, proiecte de afaceri ale reclamantei cu privire la

anumite investiții pe acel teren, proiecte de finanțare ale reclamantei

aprobate spre dezvoltarea unor lucrări pe terenul rămas neexpropriat), instanța

a considerat că în cuantumul despăgubirilor nu pot fi cuprinse prejudiciile

reținute de către experți.

Prin Decizia civilă

nr. 394/C din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca

nefondat, apelul civil declarat de reclamanta-intimată SC "B.B." SRL

Constanța, împotriva Sentinței civile nr. 1842 din 16 noiembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul Constanța în Dosarul civil nr. 8131/118/2009; a admis apelul declarat

de apelantul-pârât-intimat Statul Român reprezentat de Ministerul

Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România, prin mandatar SC "C." SA Craiova, împotriva aceleiași

sentințe civile pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea principală

și acțiunile conexe ca nefondate.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit schimbarea

regimului juridic al terenului în intravilan - actele depuse confirmând doar

existența unei strategii de dezvoltare a localității Cumpăna pe următorii 20 de

ani, cu înglobarea terenurilor din extravilan și crearea unei zone urbane - se

constată că soluția instanței de fond, conformă opiniei majoritare a experților

B. și M., ignoră situația juridică a imobilelor expropriate și momentul concret

la care se stabilește valoarea reală a acestora, în timp ce valoarea avută în

vedere de Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, stabilită de

expertul B.C. la 10 euro/mp, dă eficiență și răspunde criteriilor stabilite de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind corect determinată.

Prejudiciul produs

apelantei reclamante a fost calculat ca o ecuație valorică între parcela

expropriată și cea rămasă la dispoziția titularului dreptului, fără nicio legătură

cu vreun beneficiu actual, previzibil a fi produs și în viitor și care ar

justifica creșterea indemnizației pe criteriul imposibilității continuării

activității pe suprafața de teren rămasă, în condiții de rentabilitate, și pe

rațiuni de pierdere a unor foloase economice.

Constant a statuat și

Curtea europeană, pretențiile de această natură, privite ca pierderi viitoare,

îmbracă un caracter speculativ și incert în măsura în care pot fi implicate în

calcul mai multe variabile (cauza Buzescu c. României, 2005, cauza Isar c.

României, 2007).

Indisponibilizarea

legală a bunului este justificată din perspectiva legii și rațională în

condițiile în care expropriatorul trebuie să estimeze de la început cuantumul

total al despăgubirilor cuvenite celor expropriați.

Titularul dreptului

nu se poate apăra susținând că prin vânzarea, obținerea încadrării într-un alt

regim juridic sau prin închiriere putea să-și maximizeze beneficiul pentru

bunul indisponibilizat.

Inutilitatea măsurii

de expropriere totală a parcelelor aflate în litigiu a fost, de asemeni, în mod

corect apreciată de instanța de fond care a constatat că măsura exproprierii

parțiale nu conduce la divizarea lor excesivă și la lipsirea suprafețelor

rămase de utilitatea agricolă actuală, în condițiile în care acestea sunt

suficient de mari pentru a permite afectarea lor aceleiași folosințe atribuită

anterior exproprierii.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal,

apelanta-reclamantă-intimată SC B.B. SRL pentru motive de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că, prin raportare la textul art. 26 din Legea nr. 33/1994,

argumentația ulterioară a soluției nu reprezintă decât o reluare a

obiecțiunilor și susținerilor afirmate pe tot parcursul cercetării

judecătorești de expertul propus de expropriator.

Opinia expusă în

conținutul hotărârii este una vădit părtinitoare părții adverse, lăsând în

inferioritate opinia majoritară a celorlalți doi experți, opinie argumentată

prin prisma a trei metode de evaluare moderne, concordante cu standardele

internaționale de evaluare.

Referitor la metoda

comparației directe, pentru a stabili un preț de referință al prețului cu care

se vând în mod obișnuit terenurile în comuna Cumpăna, experții au prezentat

spre comparație aproape 75 de anunțuri de vânzări imobiliare culese din surse

diferite de publicitate.

Instanța nu își

argumentează afirmația că oferta de vânzare exemplificată prin anunțuri

privește terenuri care au alte caracteristici decât cel expropriat, în

condițiile în care distanța de 1 km este una rezonabilă, aflată în mod real la

limita și în apropierea intravilanului. Experții nu puteau face abstracție de

zona în care sunt situate parcele de teren în raport de parcela Y/10, pe care

urma să fie dezvoltat programul de tip rezidențial.

Metoda de evaluare,

respectiv metoda fluxului de numerar este una corectă în condițiile în care

exista deja aprobată prin Hotărâre de Consiliu Local al comunei Cumpăna,

strategia de dezvoltare zonală în care terenul expropriat era inclus în zona de

amplasament imobiliar III A, având un program de dezvoltare imobiliară de tip

"Rezidențial" ceea ce presupune construcția unor ansambluri de

locuințe de tip rezidențial.

Metoda capitalizării

rentei funciare folosită de expertul desemnat de expropriator nu este o metodă

ce poate fi aplicată în speță, ea fiind specifică situațiilor în care venitul

se obține din cedarea dreptului de folosință a terenului în schimbul unei rente

sau chirii, ceea ce nu este cazul în speță, atâta timp cât nu s-a făcut dovada

că aceste terenuri ar fi adus un profit expropriatului din închiriere.

Ultima metodă

folosită de experți a fost aceea a extracției, este pe deplin justificată de

aceștia și combătută în mod superficial de instanță, prin prisma acelorași

considerente, respectiv că terenul este situat în extravilan și că nu se află

în vecinătatea unor terenuri construite.

Expertiza întocmită

în primă instanță a stabilit în mod corect și în conformitate cu prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1996 prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, prețul fiind determinat în principal de perspectiva de

dezvoltare imobiliară, logistică și industrială a zonei, contrar opiniei

instanței de apel.

Este lipsită de temei

legal justificarea soluției de respingere a prejudiciului suferit de reclamanta

B.B. SRL, instanța intrând în contradicție cu afirmațiile făcute anterior în

hotărâre, anume că, "definirea celei de-a doua componentă legată de

prejudiciul cauzat ține de consecințele generate prin expropriere asupra

beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare de care titularul

dreptului nu se mai poate bucura".

Privarea

expropriatului de un beneficiu viitor (nu numai cert) reprezintă o componentă a

noțiunii de prejudiciu ce trebuie avută în vedere la stabilirea cuantumului

despăgubirilor.

În acest sens,

aprecierea experților cu privire la existența prejudiciului este una corectă,

fiind evident faptul că terenul, la momentul începerii procedurii de

expropriere, avea o valoare de circulație pe piața liberă echivalentă cu circa

30 euro pe metru pătrat (în funcție de poziție și metoda de evaluare folosită),

iar prin trasarea lucrării de interes public ce a intersectat terenurile

proprietatea reclamantei, el nu a mai păstrat aceeași valoare, întrucât

perspectiva de dezvoltare a zonei a fost stopată.

Se constată că prin

începerea procedurii de expropriere și prin exproprierea propriu-zisă parțială,

expropriatorul a produs un prejudiciu reclamantei constând în împiedicarea

acesteia de a-și realiza interesele legitime vizând valorificarea terenurilor

achiziționate în scopul avut în vedere la momentul achiziționării, corelat cu

perspectiva posibilității anterioare exproprierii de dezvoltare în acea zonă a

unui ansamblu rezidențial.

Această faptă a

expropriatorului a făcut ca și valoarea suprafeței de teren rămasă în

proprietate să scadă într-o proporție foarte mare, scădere datorată în mod

evident procedurii de expropriere care a împiedicat valorificarea terenurilor

ramase potrivit scopului legitim avut în vedere la momentul achiziționării.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși exproprierea s-a

realizat în temeiul Legii nr. 198/2004, potrivit art. 9 al acestei legi,

"expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate

adresa instanței judecătorești competente (…) acțiunea formulată în

conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".

De asemenea, conform

art. 18 al Legii nr. 198/2004 "dispozițiile prezentei legi se completează

în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale

Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd

altfel", ceea ce impune analizarea posibilității realizării exproprierii

totale asupra terenului aflat în proprietatea recurentei din perspectiva art.

24 alin. (4) al Legii nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 al

Legii nr. 33/1994, "Despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite".

Deși Legea nr.

33/1994 nu face alte precizări, principiul reparării integrale a prejudiciului,

consacrat de regulile aplicabile răspunderii civile delictuale, presupune că

autorul faptului ilicit răspunde pentru prejudiciul cauzat, cu condiția ca

acesta să fie cert. Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este

neîndoielnică și poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile:

actuale și viitoare, dacă sunt sigure, adică acele prejudicii despre care se

cunoaște atât că se vor produce cu siguranță în viitor, cât și care este

întinderea lor.

Recurenta consideră

că s-a făcut o greșită aplicare a art. 26 al Legii nr. 33/1994 întrucât

instanța de apel a realizat o motivare contradictorie: pe de o parte a

considerat că prejudiciul trebuie să aibă în vedere și beneficiile actuale și

viitoare de care titularul dreptului nu se mai poate bucura, iar, pe de altă

parte, nu a acordat beneficiile viitoare, considerând că acestea au caracter

incert, deoarece perspectiva de dezvoltare a zonei a fost stopată prin

expropriere.

Având în vedere

argumentele menționate anterior privind condițiile cerute pentru ca un

prejudiciu să fie cert, Înalta Curte va înlătura această critică, deoarece nu există

nicio contradicție între cerința ca prejudiciul să fie viitor și acea ca un

prejudiciu viitor să fie cuantificabil. Astfel cum s-a arătat, prejudiciul cert

se referă atât la prejudiciul prezent, cât și la cel viitor, cu condiția ca

fiecare dintre acestea să fie sigur, adică să se cunoască momentul la care se

va produce, cât și întinderea sa. Or, recurenta apreciază în mod greșit că

prejudiciul viitor, însă nu și cert, poate forma obiect al despăgubirii.

Un astfel de

prejudiciu viitor, dar incert, este cel produs ca urmare a aprobării unei

strategii de dezvoltare zonală care include un cartier rezidențial, astfel cum

este cazul în speță. Înalta Curte consideră că, atâta timp cât nu s-a realizat

trecerea terenului în litigiu din categoria terenurilor extravilane în

categoria terenurilor intravilane, în scopul aprobării unor planuri concrete de

construire a locuințelor în cadrul cartierului rezidențial, de natură a permite

o evaluare certă asupra valorii terenului destinat construirii acestui ansamblu

rezidențial care, la rândul său, să influențeze creșterea valorii terenului în

litigiu, ca urmare a vecinătății sale cu acest ansamblu rezidențial, în mod

corect instanța de apel a motivat că toate celelalte argumente, legate de

evaluarea terenului în litigiu prin raportare la o altă categorie de folosință

decât aceea extravilană, existentă la momentul exproprierii, cât și prin

raportare la criterii bazate pe aspecte viitoare și incerte, nu pot fi luate în

calcul în stabilirea despăgubirii, atât în ceea ce privește valoarea reală a

imobilului expropriat, cât și a unui eventual prejudiciu cauzat ca urmare a

exproprierii. De altfel, proiectul de dezvoltare nu constituie un plan de

dezvoltare în derulare care să conțină criterii certe de evaluare a valorii

terenului pe care se derulează.

Astfel fiind, din

moment ce terenul expropriat avea destinația de teren extravilan, fiind folosit

ca teren agricol, metoda capitalizării rentei funciare a fost corect aplicată

în cauză și luată în calcul la stabilirea cuantumului valorii reale a

imobilului, alături de metodele comparației directe și prin bonitate de către

experții care au evaluat terenul în procedura prealabilă exproprierii: B.C. și

B.D., celelalte metode invocate de recurentă plecând de la premisa greșită că

terenul era situat în intravilan și că valoarea acestuia a crescut

semnificativ, ca urmare a planului de dezvoltare zonală.

Sub aspectul

prejudiciului suferit, recurenta invocă faptul că nu s-ar fi avut în vedere

faptul că valoarea suprafeței de teren neexpropriată a scăzut semnificativ,

diferența de valoare urmând a fi apreciată comparativ cu suprafața de teren

totală care a fost cumpărată în considerarea unui anumit scop economic.

Astfel cum corect a

motivat instanța de apel, diminuarea parțială a valorii terenului rămas

neexpropriat ori afectarea importantă a acestui teren, care nu ar mai putea fi

folosit potrivit scopului dat de proprietar anterior exproprierii, reprezintă

prejudiciul cauzat prin expropriere, iar acesta se reflectă în despăgubirea

acordată pentru categoria de teren pe care o avea la data exproprierii,

respectiv aceea de teren extravilan. În mod legal s-a considerat că nu se

impune acordarea unei despăgubiri pentru această suprafață de teren întrucât

utilizarea sa ca teren agricol nu a fost afectată, atât prin păstrarea

accesului cu utilaje, cât și a suprafeței acestui teren care nu este excesiv

fărâmițat pentru a determina exproprierea totală a suprafeței de teren deținută

de recurentă.

Potrivit art. 24

alin. (4) al Legii nr. 33/1994 "în cazul în care expropriatorul cere

exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul

cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația

reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune

exproprierea totală".

Deși a înlăturat

argumentele opiniei majoritare a expertizei efectuată la prima instanță de

fond, instanța de apel a motivat corect, în raport de cerințele art. 24 alin.

(4) al Legii nr. 33/1994, că exproprierea totală nu se impune întrucât terenul

rămas neexpropriat poate fi utilizat în continuare ca teren agricol,

exproprierea în parte fiind astfel posibilă.

Pentru argumentele

expuse anterior, Înalta Curte consideră că motivul de recurs invocat nu este

incident în cauză și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC B.B. SRL împotriva Deciziei nr. 384/C din 28

septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN