ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3747/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3747/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin Sentința penală nr. 190 din 27 octombrie
2010 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul D.I., pentru
săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 C.
pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la 4 ani și 2 luni
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen., cu aplicare art. 74 alin. (1) lit.
a), b) și c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen. pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a și lit. b) C. pen.
A fost obligat
inculpatul la plata sumei de 15 milioane RON reprezentând daune morale și la 5
milioane RON reprezentând daune materiale către partea civilă D.M..
A fost obligat
inculpatul la plata sumei de 650 RON reprezentând cheltuieli judiciare către
stat, din care 400 RON onorariu avocat oficiu.
S-a dispus ca suma de
400 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, să fie suportată din fondul
Ministerului de Justiție.
Prin încheierea din 3
noiembrie 2010 s-a dispus modificarea dispozitivului Sentinței penale nr. 190
din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, în sensul că, la plata daunelor
morale și materiale se vor menționa sumele de 1.500 RON și respectiv de 500
RON, precum și completarea aceluiași dispozitiv, în sensul obligării
inculpatului D.I. la plata sumei de 521,32 RON către Serviciul de Ambulanță
Județean Vrancea și la plata sumei de 1.450,65 RON către Spitalul de Urgență
"Sf. P." Focșani, plus dobânzile legale, de la rămânerea definitivă a
hotărârii și până la încasarea debitelor.
Pentru a pronunța
această sentință prima instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul
nr. 810/P/2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în
judecată inculpatul D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor
calificat prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit.
c) C. pen.
În sarcina
inculpatului s-a reținut că la data de 7 aprilie 2010 în jurul orei 19,30, în
timp ce se afla în curtea locuinței sale din comuna Gura Caliței, jud. Vrancea,
pe fondul consumului de băuturi alcoolice, și a unei stări conflictuale mai
vechi, a lovit-o în zona capului cu o piatră pe soția sa, D.M., cauzându-i
leziuni traumatice, inclusiv fractură frontală stânga, ce au necesitat pentru
vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, acceptând astfel suprimarea
vieții victimei.
Examinând ansamblul
materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului
penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul D.I.,
pensionar fiind, și locuitor al comunei Gura Caliței, Jud. Vrancea, zilnic
desfășura diferite activități în gospodărie.
Astfel, la data de 7
aprilie 2010, inculpatul D.I., însoțit fiind de numitul V.A., s-a deplasat la
un teren pe care-l deține pe raza localității unde, cei doi au întins sârmă la
gardul împrejmuitor.
După ce au terminat
activitatea, cei doi s-au întors la locuința celui dintâi, unde au consumat
alcool, timp în care a ajuns la domiciliu și soția inculpatului, D.M..
După plecarea
numitului V.A., inculpatul a rugat-o pe soția sa să pregătească ceva de
mâncare, însă D.M. a refuzat și a început să discute în contradictoriu cu
aceasta, făcând afirmații ironice la adresa sa.
Pe fondul acestui
conflict verbal, în jurul orei 19,30, în timp ce discuta la telefon cu fiica
sa, D.I. a luat o piatră, cu forme neregulate, cu proeminențe și cu dimensiunea
de aproximativ 10/6 cm. și a lovit-o de la o distanță de 3 - 4 m pe partea
civilă D.M., în zona capului, cauzându-i o plagă contuză frontal stânga.
După ce a aruncat
piatra, inculpatul a continuat convorbirea telefonică cu fiica sa, fără să
acorde vreun ajutor părții civile.
În urma loviturii
primite, partea civilă care purta o căciulă din material textil pe cap, căciulă
ce a atenuat lovitura primită, a început să sângereze, situație în care martora
Z.E., aflându-se la poarta locuinței celor doi soți și asistând la acest
incident, a solicitat telefonic o ambulanță la fața locului.
D.M. a fost
transportată la Spitalul Județean "Sf. P." Focșani, unde a rămas
internată până la data de 9 aprilie 2010, fiind diagnosticată cu
"traumatism cranio - cerebral acut deschis prin agresiune cu plagă contuză
frontală stânga".
Pentru lămurirea
cauzei sub toate aspectele, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale
față de victimă de către specialiștii Serviciului Județean de Medicină Legală
Vrancea, unde, prin referatul din 9 aprilie 2010, s-a concluzionat că, numita
D.M. a prezentat plagă contuză frontală stânga și fractură frontală stânga,
leziuni ce sau putut produce prin lovire cu un corp dur, contondent și pot data
din 7 aprilie 2010, fiind necesare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut că, în
drept, fapta inculpatului D.I., așa cum a fost reținută întrunește elementele
constitutive al infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat
prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.
La încadrarea
juridică a faptei s-au avut în vedere topografia și morfologia leziunilor
suferite, zona unde lovitura a fost aplicată (tâmpla stângă), intensitatea
acesteia, numărul de zile de îngrijiri medicale, obiectul folosit (piatră
colțuroasă, dimensiune mică) și nu în ultimul rând, atitudinea inculpatului,
care, văzând situația în care se află partea civilă, nu a intervenit pentru a
da primul ajutor sau pentru a chema ambulanța deși a conștientizat că, victima
putea să-și piardă viața (declarații dosar cercetare judecătorească).
În ceea ce privește
individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că pot fi reținute dispozițiile
art. 74, 76 C. pen., întrucât cei doi sunt soți căsătoriți de peste 43 de ani,
fapta a fost comisă în stare de ebrietate, pe fondul unui conflict datorat
refuzului părții civile de a-i pregăti "ceva de mâncare" și nu în
ultimul rând, vârsta inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului
penal, care a recunoscut și regretat fapta comisă, fiind de acord să plătească
despăgubirile materiale și morale pretinse de D.M..
Așadar, aplicarea
unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea dispozițiilor art.
74, 76 C. pen., dar cu executarea în penitenciar, s-a apreciat că, este de
natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
În ceea ce privește
aplicarea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere faptul că în raport de
natura infracțiunii care a comis-o, nu se justifică excluderea inculpatului
D.I. din câmpul persoanelor cu drept de vot, în acest sens, neexistând nici o
legătură intre interdicția votului și scopul pedepsei și anume acela de a
preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reintegrarea socială a
infractorilor.
Prin urmare,
inculpatul i-au fost interzise numai drepturile de natură electorală prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
Având în vedere
faptul că inculpatul D.I. a declarat că este de acord (fără vreo condiție) cu
plata despăgubirilor solicitate de D.M., în baza art. 14 C. proc. pen., cu
referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri
materiale și morale către această parte civilă.
Pentru faptul că
partea civilă D.M. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul "Sf.
P." Focșani, unde a și stat internată, inculpatul D.I. a fost obligat și
la despăgubiri către SAJ Vrancea și Spital, plus dobânda legală, până la
achitarea în totalitate a debitului.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpatul D.I. criticând-o pe motive de nelegalitate
și netemeinicie.
Ca motiv de
nelegalitate s-a invocat faptul că încadrarea juridică a faptei nu a fost
corect reținută nici de către procuror și nici de către instanța de fond.
S-a solicitat
aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul de a se schimba încadrarea juridică
din infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la
art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180
alin. (2) C. pen., motivat de următoarele:
- în raportul de
constatare medico-legală se consemnează că partea vătămată a necesitat 16 - 18
zile de îngrijiri medicale precum și faptul că aceste leziuni nu i-au pus în
pericol viața numitei D.M..
- prin actul de
sesizare se reține că inculpatul, în timp ce vorbea la telefon a luat o piatră
de jos și inculpatul a lovit-o în zona capului pe partea vătămată, aspect ce
relevă faptul că inculpatul nu a premeditat nici un moment această lovitură și
nici un moment nu a avut intenția de a ucide, ci doar de a o lovi partea
vătămată în scopul aplicării unei corecții fizice.
- se reține în mod
eronat în cuprinsul sentinței instanței de fond faptul că dacă victima nu ar fi
purtat un fes din lână pe cap ar fi murit, acest aspect nefiind confirmat de
raportul de constatare medico-legală, acesta relevând fără dubiu că leziunile
suferite nu i-au pus părții vătămate viața în pericol.
- inculpatul nu a
avut nici un moment reprezentarea posibilității uciderii victimei, chiar dacă
ar fi conștientizat acest lucru, nu a acceptat producerea ei.
Totodată, având în
vedere poziția victimei din fața instanței de apel - care a arătat că s-au împăcat
- s-a considerat că se poate dispune încetarea procesului penal în conformitate
cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc.
pen.
În subsidiar, dacă
instanța va considera că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 180
alin. (2) C. pen., s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc.
pen., în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de
art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că în
cazul vătămării corporale grave, inculpatul acționează cu intenția de vătămare,
iar în speța de față, inculpatul, în timp ce vorbea la telefon, a luat o piatră
de pe sol și a lovit-o pe partea vătămată în cap de la o distanță de 3 - 4
metri, neputându-se concluziona că a acționat cu intenția de a ucide. S-a precizat
că dacă inculpatul avea această intenție, ar fi avut posibilitatea să se
înarmeze cu alte obiecte, ori acesta a ales la întâmplare o piatră de pe sol și
a lovit-o pe partea vătămată, intenționând să sperie victima și să-i aplice o
corecție fizică.
În concluzie, dacă se
va schimba încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală gravă, s-a
solicitat ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se țină cont de
dispozițiile art. 72 C. pen. coroborat cu dispozițiile art. 74 lit. a), b), c)
și art. 76 lit. b) C. pen. și să se aplice o pedeapsă cu mult sub minimul
prevăzut de lege.
Față de persoana
inculpatului și de comportamentul său după săvârșirea infracțiunii, s-a
solicitat ca în cauză să se facă aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C.
pen. și să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Dacă se va considera
că aceste apărări sunt nefondate, și se va reține că încadrarea juridică
corectă e aceea din actul de sesizare, s-a solicitat să se țină cont de faptul
că inculpatul nu are antecedente penale, regretă profund comiterea faptei, are
o vârstă înaintată, are împreună cu partea vătămată patru copii și o căsnicie
de aproape 43 de ani și să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei
aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 86
1
C. pen.
Analizând cauza prin
prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de
drept, s-a constatat că în mod corect prima instanță a stabilit situația de
fapt, încadrarea în drept și a reținut vinovăția inculpatului având în vedere
ansamblul probator administrat în cauză.
Inculpatul D.I. a
fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor
calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit.
c) C. pen.
Ca situație de fapt,
așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, s-a reținut că în
data de 7 aprilie 2010, inculpatul pe fondul unei stări conflictuale mai vechi
și a consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o pe soția sa D.M. cu o piatră în
zona capului, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 16
- 18 zile de îngrijiri medicale.
S-a considerat că
Tribunalul Vrancea, a reținut în mod just încadrarea juridică a infracțiunii de
tentativă la omor calificat, având în vedere probele administrate în cauză.
S-a avut în vedere
împrejurarea că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de la o distanță mică
(3 - 4 metri - aspect confirmat de toți martorii) cu o piatră colțuroasă, de
dimensiuni relativ mari (10 cm/6 cm - aceasta fiind ilustrată în fotografiile
aflate la dosar).
Faptul că medicul
legist nu a constatat că părții vătămate i-a fost pusă în primejdie viața, nu e
de natură a atrage încadrarea juridică solicitată de inculpat. Zona vizată
(capul), intensitatea loviturii aplicate, morfologia leziunilor suferite,
conduc către faptul că inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă. Acesta a
acceptat producerea rezultatului caracteristic infracțiunii de tentativă la
omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin.
(1) lit. c) C. pen., în cauză neputând fi vorba nici de infracțiunea prevăzută
de art. 180 alin. (2) C. pen. și nici de infracțiunea prevăzută de art. 182
alin. (2) C. pen. Intenția inculpatului, relevată de topografia leziunilor
cauzate, intensitatea loviturii și declarația martorei Z.S., conduc către
menținerea încadrării juridice avută în vedere de către procuror și de către
Tribunalul Vrancea.
Față de toate
acestea, s-a apreciat că nu pot fi reținute solicitările inculpatului, în
sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 180
alin. (2) sau art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a reținut că apelul
inculpatului este fondat, sub aspectul temeiniciei hotărârii, respectiv sub
aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia, apreciindu-se totodată că și
modalitatea de executare aleasă de prima instanță nu e corectă având în vedere
următoarele:
S-a mai reținut că în
mod justificat s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante
judiciare, în speță fiind incidente dispozițiile art. 74 lit. a), b), c) C.
pen., dar considerăm că se impunea ca pedeapsa aplicată să fie mai mult
coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
În acest sens,
pledează conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind
la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată, de
recunoaștere și regret a faptei săvârșite, faptul că a achitat cheltuielile de
spitalizare ale părții vătămate, având în vedere totodată vârsta înaintată a
inculpatului și faptul că e căsătorit cu partea vătămată de aproape 43 de ani
(aceasta din urmă declarând în fața instanței de apel că l-a iertat și că
renunță la pretențiile civile solicitate).
S-a mai reținut că
aceleași elemente de individualizare, menționate mai sus, dovedesc că scopul
procesului penal și reeducarea inculpatului, potrivit art. 52 C. pen., pot fi
realizate și fără ca acesta să mai execute efectiv pedeapsa, acesta putând
beneficia de dispozițiile art. 86
1
C. pen., considerându-se că
măsurile de supraveghere ce vor fi impuse inculpatului vor asigura reeducarea
acestuia.
Prin Decizia penală
nr. 50/A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru
cauze cu minori a dispus următoarele:
A admis apelul
declarat de inculpatul D.I. împotriva Sentinței penale nr. 190 din 27 octombrie
2010 a Tribunalului Vrancea.
A desființat în parte
Sentința penală nr. 190 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea și în
rejudecare:
A redus de la 4 ani
și 2 luni închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa principală aplicată
inculpatului D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 în ref. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea
art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 86
1
,
art. 86
2
și art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub
supraveghere a pedepsi principale, a pedepsei accesorii și a pedepsei
complementare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În baza art. 86
3
C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul D.I. să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere:
Să se prezinte la
Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele fixate de
această instituție, desemnată cu supravegherea inculpatului;
Să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
Să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
Să comunice
informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
în ref. la art. 83 C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate.
A constatat că în
apel partea vătămată D.M. a renunțat la pretențiile civile la plata cărora a
fost obligat inculpatul prin Sentința penală 190 din 27 octombrie 2010,
respectiv 1.500 RON daune morale și 500 RON daune materiale.
A constatat că în
apel inculpatul a achitat integral despăgubirile civile către partea civilă
Spitalul de Urgență Sf. P. Focșani, în sumă de 1.450,65 RON cu chitanța din 27
ianuarie 2011.
În baza art. 192 C.
proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel
rămân în sarcina statului.
A dispus ca în baza
art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru
furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală dispune ca suma
de 150 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru
inculpat în apel (avocat C.C.) să fie avansată către Baroul Galați din
fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva Deciziei
penale nr. 50/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Galați, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
sub nr. 2450/91/2010.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați a criticat decizia pronunțată de instanța de apel
invocând motivul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
și pct. 14 C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de apel a dispus
suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor accesorii și a pedepsei
complementare precum și că în mod nejustificat instanța de apel a dat eficiență
prea mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului făcând
astfel o greșită individualizarea a pedepsei principale precum și a modalității
de executare a acesteia și că în mod greșit s-a constatat a fi incidente
dispozițiile art. 86
1
alin. (1) lit. c) C. pen.
Examinând hotărârea
atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.
385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
este fondat numai în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 71
alin. (5) C. pen. privind pedeapsa complementară aplicată inculpatului D.I.,
motiv pentru care îl va admite pentru următoarele considerente:
I. Referitor la
motivul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc.
pen., Înalta Curte constată că este fondat.
Instanța de apel,
printre altele, în baza art. 86
1
, art. 86
2
și art. 71
alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale,
a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare aplicate inculpatului pe
durata termenului de încercare de 6 ani.
Dispozițiile art. 71
alin. (5) C. pen. prevăd că pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Or, în contextul
instituției pedepselor complementare nu este prevăzută suspendarea executării
sub supraveghere a acestora deoarece prin natura și conținutul lor, executarea
unor asemenea sancțiuni nu poate fi supusă unui regim de supraveghere similar
celui instituit de prevederile art. 86
1
- art. 86
6
C.
pen.
Potrivit dispozițiilor
art. 66 C. pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după
executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a arestului de
pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei, dispoziții care nu atestă
posibilitatea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor
complementare prevăzute de art. 64 C. pen.
Astfel, pedepsele
complementare nu pot fi suspendate condiționat ori sub supraveghere, în acest
sens neexistând nicio dispoziție legală.
II. Referitor la
motivul de casare invocat și prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., în sensul greșitei reduceri a pedepsei aplicate inculpatului stabilind o
modalitate de executare cu încălcarea dispozițiilor art. 86
1
alin.
(1) lit. c) C. pen., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.
Pedeapsa pe lângă
funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și
funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să
determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcția de
exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil
atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei
nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de
gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.
Instanța de Apel a
dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei
prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptei comise și
conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul
impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată, de recunoaștere și
regret a faptei săvârșite, faptul că a achitat cheltuielile de spitalizare ale
părții vătămate, având în vedere totodată vârsta înaintată a inculpatului și
faptul că e căsătorit cu partea vătămată de aproape 43 de ani (aceasta din urmă
declarând în fața instanței de apel că l-a iertat și că renunță la pretențiile
civile solicitate) astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea
pedepsei nu se mai impune, instanțele aplicând în favoarea acestuia
circumstanțele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 lit. a), b) și
c) C. pen., astfel încât sub efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. c) C.
pen., în mod corect s-a redus pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății sub
limita minimă specială, de la 4 ani și 2 luni la 4 ani, dispunând totodată,
suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Cu privire la
modalitatea de executare a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, înalta
Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii
suspendării sub supraveghere a pedepsei principale neimpunându-se o
reindividualizare cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Împrejurarea că infracțiunea
prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 în referire la art. 175 alin. (1)
lit. c) C. pen. ar fi putut pune în pericol viața părții vătămate D.M., așa
încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele
pedepsei, nu exclude ca în procesul de individualizare judecătorească a
executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de
condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de
reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a pedepsei
principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei
instituții, astfel că în mod corect i s-au aplicat dispozițiile legale privind
suspendarea sub supraveghere executării pedepsei principale așa cum sunt
prevăzute la art. 86
1
C. pen.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (2) C. proc.
pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Va
casa, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește greșita
aplicare a dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. referitor la pedeapsa
complementară aplicată inculpatului D.I. și, rejudecând:
Va înlătura aplicarea
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce privește pedeapsa
complementară aplicată inculpatului D.I..
Va menține celelalte
dispoziții ale deciziei.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.I., se va suporta
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei
penale nr. 50/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Casează, în parte,
decizia penală atacată, numai în ceea ce privește greșita aplicare a
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. referitor la pedeapsa complementară
aplicată inculpatului D.I. și, rejudecând:
Înlătură aplicarea
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce privește pedeapsa
complementară aplicată inculpatului D.I..
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei.
Suma de 200 RON
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul
inculpat D.I., se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL