ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7551/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 75 din 6 aprilie 2012,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, și a anulat Hotărârea nr. 5326/2011

emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar

al prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru perioada august 1944 - martie 1945,

și să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie

2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului

1944 - din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către regimurile

instaurate în acea perioadă populația română - din localitatea de domiciliu,

Luna, jud. Cluj, în localitatea Noșlac, jud. Alba.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, invocând

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că

hotărârea este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că reclamanta nu a

făcut dovada persecuției etnice, potrivit legii și că localitatea de domiciliu,

părăsită de intimată, nu era ocupată.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, iar instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus

judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții exercitate de

regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a

expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nicio distincție

după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de

atunci al României sau în afara acestuia, și fără a se face vreo caracterizare

a localității părăsite de cei persecutați, esențial fiind actul persecuției.

Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o

putem face.

De asemenea, în conformitate

cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar

potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile

notariale ale martorilor M.V. și I.V., rezultă într-adevăr că, din cauza

persecuțiilor etnice la care au fost supuși de către regimurile instaurate în

acea perioadă, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în luna septembrie a

anului 1944, din localitatea de domiciliu, Luna, jud. Cluj, în localitatea

Noșlac, jud. Alba.

În cauză, dovada

refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, iar instanța de fond

în mod corect a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva Sentinței nr. 75

din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN