ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7551/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 75 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, și a anulat Hotărârea nr. 5326/2011 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru perioada august 1944 - martie 1945, și să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1944 - din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către regimurile instaurate în acea perioadă populația română - din localitatea de domiciliu, Luna, jud. Cluj, în localitatea Noșlac, jud. Alba.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, potrivit legii și că localitatea de domiciliu, părăsită de intimată, nu era ocupată. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, iar instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nicio distincție după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia, și fără a se face vreo caracterizare a localității părăsite de cei persecutați, esențial fiind actul persecuției. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)). Or, din declarațiile notariale ale martorilor M.V.

și I.V., rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși de către regimurile instaurate în acea perioadă, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în luna septembrie a anului 1944, din localitatea de domiciliu, Luna, jud. Cluj, în localitatea Noșlac, jud. Alba. În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, iar instanța de fond în mod corect a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva Sentinței nr. 75 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2013. Procesat de GGC - NN