ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7386/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7386/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Timiș la data de 5 decembrie 2012 sub nr. 12097/30/2012,
reclamanta B.J.A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a formulat o cerere de
suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de
stabilire a creanțelor bugetare nr. 29067 din 29 octombrie 2012, emis de
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care se stabilește,
în sarcina reclamantei obligația plății sumei de 157.751,20 RON, reprezentând o
recuperare parțială (26,66%) din valoarea totală a ajutorului financiar
nerambursabil acordat pentru achiziționarea de utilaje agricole, până la
pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a arătat
că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a
obligațiilor bugetare nr. 29067 din 29 octombrie 2012, cu privire la care se
solicită suspendarea executării, comisia de control a APDPR a stabilit că
acesta a încălcat prevederile Contractului de finanțare, respectiv a utilizat
bunurile achiziționate în alte scopuri decât cele declarate în cererea de
finanțare.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 2224 din 15 mai 2013, Tribunalul Timiș a declinat competența materială de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1
1
) din
Legea nr. 554/2004, „toate cererile privind actele administrative emise de
autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea
nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților
de apel.”
În consecință,
tribunalul a constatat că cererea reclamantei, care privește un act emis de o
autoritate publică centrală, ce are ca obiect sume reprezentând finanțare
nerambursabilă din partea U.E., este de competența curții de apel, astfel că în
baza art. 158 C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei, în
favoarea Curții de Apel Timișoara, admițând excepția invocată de pârâtă.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 392 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența
materială de soluționare a cererii, a constatat ivit conflictul negativ de
competență și a trimis cauza pentru soluționarea acestuia la Înalta Curte de
Casați și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a reținut că cererea de față a fost promovată
la data de 5 decembrie 2012, anterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat
în vigoare Noul Cod de procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010,
astfel încât, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 25 alin. (2) NCPC,
respectiv, art. 725 alin. (2) C. proc. civ. anterior, rămâne supus normelor de
competență în vigoare la data promovării sale.
Prin cererea de față
se solicită suspendarea executării titlului de creanță astfel constituit, până
la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, raportat la dispozițiile normative invocate ca temei de drept al
cererii, trebuie concluzionat că revine instanței competente să analizeze în
fond acțiunea în anularea titlului de creanță și competența de a analiza
cererea de suspendare a executării acestuia.
Instanța a constatat
că prin O.U.G. nr. 66/2011 privind controlul și recuperarea fondurilor
comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate
necorespunzător, în forma în vigoare la data adoptării procesului-verbal ce
face obiect al cererii de suspendare, s-au reglementat modalitățile de control
și de recuperare a sumelor provenite din asistența financiară nerambursabilă
acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a sumelor reprezentând
fondurile de cofinanțare aferente.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce
vor fi arătate în continuare.
Așa cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are ca
obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și
de stabilire a creanțelor bugetare nr. 29067 din 29 octombrie 2012, emis de
Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a stabilit în
sarcina reclamantei obligația plății sumei de 157.751,20 RON, reprezentând o
recuperare parțială (26,66%) din valoarea totală a ajutorului financiar
nerambursabil acordat pentru achiziționarea de utilaje agricole, până la
pronunțarea instanței de fond.
Actele contestate au
fost emise în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea,
constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea
fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora,
O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune
de servicii și ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit
dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea
constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de
constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note
de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă
titlu de creanță.
De altfel, din
întregul corpus al actului normativ rezultă faptul că sumele astfel imputate
reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de
rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform
procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Însuși actul de
constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind
creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și
costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și
cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de
procedură fiscală.
Creanțele bugetare
rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale,
în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu
competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și
debitorilor.
În perspectiva
acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va
fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei
creanțe fiscale.
În acest context, în
temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc.
fisc., în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ
competentă să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea actelor
administrativ-fiscale lato sensu, acțiunea reclamantei este de competența
instanței de contencios administrativ, determinată în funcție de valoarea
creanței bugetare potrivit regulilor de competență prevăzute de art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
În interpretarea și
aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste
dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a
instanței de fond, după cum urmează:
criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei
vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă
litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește
în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea
competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON,
fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat
sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative vizând creanțe
bugetare al căror cuantum se situează sub pragul valoric de 500.000 RON,
respectiv suma de 157.751,2 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se
stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de
contencios administrativ și fiscal a Tribunalului.
În ceea ce privește
competența teritorială, Înalta Curte reține aplicabilitatea în cauză a
dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că
reclamantul a optat pentru instanța de la sediul său.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția
de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.J.A. în contradictoriu cu
pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în favoarea
Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM