ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1836/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1836/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 17 februarie 2010,

Tribunalul Satu Mare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la

prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul K.R., fiul

lui K.I. și G.R., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. l-a achitat pe

același inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 l-a condamnat pe inculpatul S.M., fiul lui S.T. și N.E., la o pedeapsă

de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat

la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 25 noiembrie 2008

și până la 16 aprilie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen. raportat

la art. 145

1

C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu

părăsi țara instituită împotriva inculpatului S.M.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 92,0 grame

amfetamina.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpurilor delicte predate

Tribunalului Satu Mare prin proces-verbal, înregistrate la registrul corpurilor

delicte la poziția nr. 59/2008.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. l-a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 4500 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen. a

dispus plata din contul M.J. pe seama interpretului Ilea Irina a sumei de 46,30

lei reprezentând c/val. serviciilor de traducere, 1 h x 23,15.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Harghita emis la data de 12 decembrie 2008, în Dosar nr. 41/D/2008 al acestei

unități, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpaților S.M. și K.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 2 alin. (2), art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., reținându-se, în esență, următoarea stare de fapt:

Prin Rezoluția din 25 noiembrie 2008

și prin Ordonanța din 26 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita, s-a

început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de

inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.

(2), art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată

prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În data de 24 noiembrie

2008, S.C.C.O. Harghita s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că o

persoană de cetățenie maghiară, introduce în țară droguri de mare risc (ecstasy

și speed) pe care le comercializează pe raza jud.Harghita, unde are și

cunoștințe.

Existând aceste informații, în data

de 25 noiembrie 2008 S.C.C.O. Harghita a organizat un flagrant. Cu această

ocazie au fost prinse persoanele care, venind din Ungaria în România, au

introdus în țară substanțe stupefiante de mare risc și care le-au transportat

din Ungaria în România pentru a le comercializa. După identificare, s-a

constatat ca aceștia sunt S.M. si K.R., ambii cetățeni maghiari.

Astfel, în data de 25 noiembrie 2008,

inculpații S.M. și K.R., s-au deplasat din Ungaria în România și au intrat în

țară prin Vama Petea, din Satu Mare, în jurul orelor 19,30, conducând

autoturismul F.F. Autoturismul a fost parcat în fața restaurantului S. din Satu

Mare. Au intrat în restaurant, s-au așezat la o masă unde erau două persoane, o

persoană de sex feminin și o persoană de sex masculin. După ce au discutat cu

aceștia, inculpatul S.M. a ieșit din restaurant îndreptându-se spre

autoturismul F.F. Existând indicii că deține substanțe stupefiante a fost somat

de organele de poliție. Speriat a încercat să fugă, astfel că a fost

imobilizat. Inculpații au fost percheziționați corporal. Cu ocazia percheziției

corporale în buzunarul pantalonilor lui S.M. a fost găsită cheia autoturismului

menționat, cu care aceștia au venit în țară, respectiv cu autoturismul F.F.

Cu ocazia controlului efectuat

asupra autoturismului, din cotiera aflată între scaunele din față a fost

ridicată o pungă din material plastic de culoare albă, în care se aflau două

pungulițe din material plastic de culoare albă. Într-una era o substanță

pulverulentă de culoare albă, iar în cealaltă găsindu-se un număr de 299

comprimate de culoare vernil-gălbui, inscripționate pe o fața cu „R".

Substanțele au fost ridicate fiind

suspecte ca fiind substanțe stupefiante, respectiv substanța pulverulentă fiind

amfetamina, iar comprimatele fiind ecstasy.

Din actele prezentate în dosar a

rezultat că aceștia au introdus în țară, au transportat substanțele stupefiante

menționate în vederea comercializării pe teritoriul României, în județele Satu

Mare și Harghita. Substanțele ridicate au fost testate cu un test preliminar.

Din procesul-verbal încheiat rezultând că substanța pulverulentă reprezenta

amfetamina, iar comprimatele substanțe stupefiante. Substanțele ridicate au

fost duse la laborator în vederea expertizării.

Din concluziile raportului de

expertiză a rezultat că substanța pulverulentă reprezinta 99,1 grame

amfetamina, amfetamina făcând parte din Tabelul - anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

După efectuarea de analize substanța rămasă a fost de 92,0 grame. Cu privire la

cele 249 comprimate (restul fiind consumate în timpul efectuării expertizei)

acestea nu conțineau substanțe stupefiante.

În cauză s-a dispus recoltarea de

probe biologice de la cei doi inculpați. Așa cum rezultă din procesele-verbale

încheiate aceștia au refuzat să li se recolteze probe biologice, fără o

motivație explicită.

Prin Ordonanța din 24 noiembrie

2008, s-a dispus interceptarea audio video a convorbirilor și comunicărilor

efectuate, pe o perioadă de 48 de ore, ordonanță confirmată prin Încheierea nr.

1 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita. Cu ocazia flagrantului s-a

constatat că deținătorul telefonului de Ungaria este S.M. Din cuprinsul

discuțiilor telefonice și a mesajelor trimise de către el utilizatorului, a

rezultat că acesta urma să intre în țară în data de 25 noiembrie 2008, aducând

cu el, potrivit înțelegerii, atât o mașină F., cât și „lucrul"

(substanțele stupefiante) cu privire la care s-au înțeles. Din discuțiile

purtate în data de 24 noiembrie 2008, a rezultat că S.M. în data de 24 noiembrie

2008, fiind în Ungaria urma să procure atât „lucrul" respectiv substanțele

stupefiante care vor costa până în 3000 euro și F. 2300 euro, acesta fiind

ultimul tip. În 24 noiembrie 2008, S.M. a trimis la aceeași persoană căreia i

se adresea cu B. cu numărul de telefon menționat un mesaj, în care îi spunea că

„mai întâi o să dăm lovitura pe F., mașina e frumoasă, verde metalizat, genți

aluminiu, etc." De asemeni, inculpatul a discutat cu aceeași persoană, în

25 noiembrie 2008, la orele 15,31, persoană pe care o asigură că va avea atât

mașina, cât și substanțele stupefiante, cât și faptul că va veni însoțit de un

prieten de-al său. Aceeași persoană discută la aceleași numere de telefon și

arată faptul că la 19,45 „am ajuns". Persoana a fost identificată cu

ocazia flagrantului ca fiind inculpatul K.R.

După cum s-a precizat, S.M. a fost

identificat ca persoana care a purtat aceste discuții. Discuțiile purtate de

către inculpat cu persoana necunoscută, confirmă starea de fapt prezentată în

sensul că în data de 25 noiembrie 2008, acesta împreună cu K.R., în jurul

orelor 18,00 - 19,00, potrivit unei înțelegeri avute cu utilizatorul

telefonului, au intrat în țară cu mașina F. menționată și descrisă de către el,

având asupra lor substanțele stupefiante, respectiv „lucrul", pe care urma

să le vândă la prețurile de 3000 euro „lucrul", substanțele stupefiante și

2300 euro, mașina F.F.

Avându-se în vedere această

situație, în cauză au fost efectuate cercetări pentru a fi identificată atât

persoana care a utilizat numărul de telefon, cu care inculpatul a purtat

discuțiile și s-a întâlnit la Satu Mare, în Restaurantul S., cât și persoana de

care era însoțit, respectiv o femeie, în acest sens s-au efectuat verificări cu

privire la numărul de telefon. Din verificări a rezultat că numărul respectiv

este un număr de cartelă prepay, cu utilizator necunoscut.

În cauză au fost efectuate și

verificări cu privire la mașină.

Din procesul-verbal încheiat a

rezultat că aceasta aparține lui P.Z., că are talon și că nu figurează ca furată

din țară sau străinătate.

La solicitarea S.C.C.O. Harghita

structura operativă și de investigații a efectuat activități specifice. Din

materialul furnizat de aceștia a rezultat că la ora 19,35 prin punctul de

frontieră Vama Petea a traversat frontiera un autoturism marca F.F., de culoare

vede, cu geamuri fumurii, cu numărul de înmatriculare de Ungaria. Autoturismul

menționat s-a deplasat spre Satu Mare. În autoturism au fost identificate două

persoane de sex masculin. După ce au intrat în oraș, au tranzitat orașul fără a

se opri, îndreptându-se spre ieșirea din Satu Mare spre municipiul Oradea. La

ora 19,56 a intrat în incinta Stației de carburanți P., iar după câteva manevre

a intrat în stația P. menționată. Persoanele ocupante, respectiv două persoane

de sex masculin au coborât din autoturism și s-au deplasat în curtea motelului

din apropiere. Din restaurantul motelului au fost observate ieșind două

persoane de sex masculin care s-au deplasat până la mașină, au ocupat locurile

din față și au rămas în așteptare. După ce au stat câteva minute în

autoturismul F., ambii au coborât, moment în care au fost surprinși de organele

de poliție.

În cauză au fost audiați și martorii

asistenți I.A.R. și F.S.P. Din declarațiile lor rezultă că aceștia au văzut

momentul în care organele de poliție au scos din buzunarul inculpatului S.M. cheia

autoturismului F., chei cu care autoturismul a fost deschis și ulterior

percheziționat. Cei doi martori au văzut când din cotiera dintre scaunele din

față a fost scoasă punga care conținea substanțele stupefiante.

Avându-se în vedere probatoriul

administrat în cauză, s-a considerat că fapta inculpaților care în data de 25

noiembrie 2008, au introdus în țară intrând în jurul orelor 19,20 - 20,00 prin

Vama Petea, cu autoturismul F.F. substanțele stupefiante, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000.

De asemeni, fapta inculpaților care

au deținut și transportat substanțele stupefiante menționate, în vederea comercializării,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpații au refuzat să li se

recolteze probe biologice, astfel că nu s-a putut pune în evidență faptul că

aceștia au și consumat substanțe stupefiante, astfel că în cauză s-a dispus

scoaterea de sub urmărirea penală a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Avându-se în vedere acest aspect,

cât și cantitatea mare de substanțe stupefiante 99,1 grame amfetamina, s-a

putut concluziona faptul că acestea erau destinate comercializării în România

în județele Satu Mare și Harghita.

Cu referire la persoana inculpaților

s-a menționat că aceștia n-au săvârșit alte fapte penale pe teritoriul

României.

Din declarația inculpatului S.M. a

rezultat că acesta a mai suferit o condamnare în regim de detenție pe

teritoriul Ungariei pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență.

Inculpații, în faza de urmărire

penală, nu au recunoscut faptele comise, mai mult decât atât au dat declarații

contradictorii, îngreunând urmărirea penală. Inculpatul S.M. nu a recunoscut

faptul că are vreo legătură nici cu autoturismul menționat, nici cu substanțele

stupefiante. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că acesta a

intrat în țară în data de 25 noiembrie 2008, la orele 19,35 cu autoturismul

menționat. Acest aspect fiind confirmat atât de procesul-verbal al structurii

operative și de investigații, de procesele verbale de redare, cât și de faptul

că cheia mașinii F.F. cu numărul de înmatriculare a fost luată de organul de

poliție din buzunarul pantalonului inculpatului S.M. Inculpatul S.M. a dat

declarații contradictorii și cu privire la persoanele cu care urma să se

întâlnească, declarând că acestea sunt fie din Harghita, fie din Satu Mare, că

bărbatul purta numele de B. sau B. Aceste aspecte au îngreunat identificarea

coautorilor, respectiv a persoanelor care urmau să cumpere mașina și

substanțele stupefiante și să fugă în timpul flagrantului, întrucât n-au fost

identificați coautorii săvârșirii infracțiunilor, cu privire la aceștia cauza a

fost disjunsă. Inculpatul K.R. a declarat că nu cunoștea nimic nici cu privire

la autoturism și nici cu privire la droguri. Apărarea sa neavând susținere. Din

probatoriul administrat în cauză procese-verbale de redare, rezultă că S.M. urma

să vină cu un prieten și mai mult decât atât trebuie avut în vedere faptul că

substanțele stupefiante se aflau într-o pungă în cotiera mașinii între inculpați

și nu ascunse, astfel că cei doi știau de acestea. Inculpatul S.M. a recunoscut

că telefonul îi aparține și că a vorbit de pe acest număr.

Inculpaților le-au fost respectate

drepturile procesuale prevăzute de lege, au fost asistați de apărător ales și

li s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Fiind cetățeni maghiari traducerea

le-a fost asigurată prin traducători autorizați.

Instanța analizând actele și

lucrările dosarului a reținut în fapt următoarele:

În data de 25 noiembrie 2008 cei doi

inculpați S.M. și K.R., au intrat pe teritoriul României, prin Vama Petea, cu

autoturismul F.F., înmatriculat în Ungaria.

Conform unei înțelegeri prealabile

pe care o aveau cu cel puțin o persoană pe teritoriul României, persoană care

nu a putut fi identificată, continuându-se cercetările în cauză, în autoturism

aceștia au transportat peste granița româno-ungară, o cantitate de substanțe,

care la expertizare s-a dovedit a fi amfetamină precum și 249 de comprimate,

stabilindu-se că acestea nu conțin substanțe stupefiante.

Întâlnirea inculpaților cu acea

persoană a avut loc la Restaurantul S. din mun. Satu Mare, unde, de altfel, s-a

organizat și flagrantul.

În cursul cercetării judecătorești,

inculpații, audiați, în ședință publică, în prezența unui interpret de limbă maghiară

nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarând în fața instanței că nu au

intrat pe teritoriul României, cu acel autoturism, iar scopul sosirii lor în

România, era acela, ca inculpatul K.R., să cunoască o femeie, sens în care s-ar

fi organizat acea întâlnire de la Restaurantul S.

În acest sens, cei doi inculpați, au

solicitat audierea unui martor, probă pe care, instanța, a încuviințat-o în

apărarea inculpaților, și anume martorul S.C., a cărei declarație se află în

dosar la fila 180.

Conform acesteia, cei doi inculpați,

ar fi intrat în România, cu ajutorul acestui martor, șofer de taxi, care i-ar

fi transportat în mun. Satu Mare cu un autoturism marca S.S. de culoare roșie.

Instanța nu a primit această

apărare, având în vedere faptul că din interceptările convorbirilor telefonice

și ale mesajelor scrise, dintre inculpatul S.M. și acea persoană

neidentificată, reiese cu claritate faptul că, și mașina F.F. de culoare verde

se constituia în obiect al unei tranzacții, stabilindu-se și un preț pentru ea,

sens în care este evident că cei doi inculpați au trecut în România cu acea

mașină.

Declarația martorului, este atât de

exactă, după trecerea unui interval de aproape 1 an de zile, încât se

„coroborează” cu declarațiile celor doi inculpați, atât de bine, încât

martorul, șofer de taxi, își aduce aminte de discuțiile din mașină, care vizau

„o fată blondă”.

Astfel, într-unul din mesajele

scrise autoturismul este identificat, după cum urmează: „mașina e frumoasă,

verde metalizat, genți de aluminiu, cu climă”.

În această mașină, cu ocazia

flagrantului, la percheziție s-a descoperit, în cotiera aflată între scaunele

din față, o pungă din material plastic de culoare albă, în care se aflau alte

două pungulițe, într-una dintre ele era o substanță pulverulentă de culoare

albă, iar în cealaltă găsindu-se un număr de 299 comprimate de culoare

vernil-gălbui, inscripționate pe o față cu „R”.

Analizând concluziile raportului de

expertiză, instanța a reținut că substanța pulverulentă s-a stabilit a fi

amfetamină, în cantitate de 99,1 gr., iar cele 299 de comprimate nu conțineau

substanțe stupefiante. Amfetamina face parte din Tabelul anexă nr. II la Legea nr.

143/2000.

Înțelegerea pe care, cel puțin,

inculpatul S.M. și cetățeanul de pe teritoriul României, o aveau cu privire la

introducerea în țară a acestei cantități de drog, reiese din interceptările

convorbirilor telefonice și ale mesajelor scrise, purtate de pe telefon, care

ulterior, s-a stabilit că aparține inculpatului S.M.

Astfel într-o convorbire telefonică

purtată în 25 noiembrie 2008 la orele 11,29 de pe numărul de telefon al

inculpatului S. se discuta cu unul B.

B.: Care ? „Lucrul”?

Individ: Lucrul cel rapid este la

mine, acum merg după cercuri.

B.: Care vine? F. vine pentru mine?

Individ: F. F.

B.: Este la un loc sau … este un loc

sau separat așa cum îi spun?

Individ: Nu … este la un loc în

pungă.

Individ: Bine? Banii să-i rezolvi.

Tu să porți grija banilor și să fi al Satu Mare”.

Având în vedere tot materialul

probator administrat în cauză, instanța a reținut vinovăția inculpatului S.M. în

săvârșirile infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (2) și art. 3

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatând că fapta acestuia de a introduce,

în data de 25 noiembrie 2008, prin Vama Petea, cu autoturismul marca F.F.,

substanțele stupefiante, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar fapta acestuia de a

deține și transporta substanțe stupefiante în vederea comercializării,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru infracțiunea prevăzută în art.

3 alin. (2), instanța a aplicat inculpatului S.M. o pedeapsă de 15 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Pentru infracțiunea prevăzută la art.

2 alin. (2) din lege, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, urmând să facă aplicarea art. 34 lit.

b) C. pen. pentru infracțiuni aflate în concurs, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5

ani.

La individualizarea judiciară a

pedepsei, instanța a ținut cont de limitele de pedeapsă stabilite de legea

specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de persoana

infractorului și de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, în

conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., după cum urmează:

a) gradul de pericol social al

faptelor săvârșite de către inculpat este reliefat atât de gradul de pericol

social generic, dat de încadrarea juridică a faptei și de limitele de pedeapsă

stabilite cât și de modalitatea de comitere;

b) inculpatul S.M. deși autoritățile

române nu au fost în posesia unui certificat cazier, acesta a recunoscut

săvârșirea pe teritoriul Ungariei, a unei fapte cu violență, iar în cursul

acestei proceduri judiciare derulate împotriva sa, deși autoritățile române,

făcând aplicarea jurisprudenței C.E.D.O. în materie de măsuri restrictive de

libertate, i-au permis acestuia părăsirea teritoriului României pentru a se întoarce

în țara sa, acesta a fost arestat în Ungaria, pentru săvârșirea, se pare, a

unei infracțiuni tot cu violență, conform, încunoștințării făcute instanței de

către apărătorul maghiar care îl reprezintă în fața autorităților sale

naționale.

Legat de prezenta cauză cu referire

la persoana infractorului, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute

în sarcina sa.

c) împrejurările concrete în care a

fost săvârșită fapta, legat de cantitatea de drog transportată, modalitatea de

transportare, înțelegerea prealabilă cu cetățeanul din România, care urma să

preia drogurile, precum și caracterul transfrontalier al activității

infracționale, toate aceste împrejurări conturează în concret gradul de pericol

social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul S.M.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

K.R., trimis în judecată pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, instanța a

reținut că, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în

faza cercetării judecătorești, nu rezultă, dincolo de orice dubiu, participarea

acestuia, cu intenție, la săvârșirea acestor fapte.

Din interceptările convorbirilor

telefonice și ale masajelor scrise între posturile telefonice, din care unul,

s-a stabilit că aparține inculpatului S.M., iar celălalt cu cartela prepay neidentificat,

instanța a reținut înțelegerea prealabilă pe care aceștia o aveau, referitoare

la transportarea „lucrului” (drogurile) în România cu autoturismul marca F.F.

Nu reiese din niciuna din aceste convorbiri că inculpatul K.R., ar fi știut de

existența acestei înțelegeri.

În ziua plecării din Ungaria, în 25

noiembrie 2008, la orele 19,47, inculpatul S., a comunicat printr-un mesaj

scris: „Suntem doi. Bine”, din acest mesaj, instanța nu poate reține că, deși

împreună cu inculpatul S., inculpatul K.R. știa de existența cantității de

drog, aflate în mașina cu care au trecut granița.

Este singura mențiune în cuprinsul

acestor procese-verbale când se face referire la modul general, la existența

unei alte persoane cu care inculpatul S. să vină în România.

De altfel, în declarația dată în

fața instanței, inculpatul K., a arătat că era pentru prima dată în România și

că atunci când, au ajuns la restaurant, au fost așteptați de o persoană de sex

feminin și nu bărbat, pe care el nu îi cunoștea, dar prietenul meu l-a cunoscut

pe bărbat” (prietenul său, ca inculpatul S., el cunoștea pe bărbatul cu care

vorbise la telefon). Arată inculpatul K. în declarația sa „când am pornit din

Ungaria, prietenul meu a vorbit la telefon cu acest „B.”, aproximativ 30 de

minute.” Această declarație se coroborează cu o parte din interceptările

convorbirilor telefonice, care confirmă discuțiile, avute de inculpatul S. cu

acest „B.”.

De asemenea, în cadrul acestor

discuții purtate la telefon, inculpatul S. face vorbire despre autoturismul F.F.,

nu reiese din nicio probă administrată în cauză, legătura inculpatului K.R., cu

acest autoturism, precum și lipsa oricărei înțelegeri dintre K. și persoanele

aflate pe teritoriul României.

Pentru că, din probele administrate,

instanța nu a putut reține legătura inculpatului K.R., nici cu autoturismul cu

care aceștia au trecut frontiera, nici cu privire la o eventuală înțelegere cu

persoanele aflate în România, neputând stabili, dincolo de orice dubiu, că

inculpatului K.R., știa de existența acelor cantități de substanțe stupefiante

în mașină, sau că avea o legătură cu persoanele din România care urmau să preia

aceste cantități, a dispus achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

S.M., în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii

și arestării preventive, din 25 noiembrie 2008 până la 16 aprilie 2009.

De asemenea, în baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de

92,0 gr. amfetamină, rămasă după probele de laborator.

A obligat inculpatul S. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, D.I.I.C.O.T.

Serviciul Teritorial Satu-Mare a declarat apel, în termen, solicitând admiterea

acestuia, desființarea sentinței apelate și, rejudecând cauza, pronunțarea unei

hotărâri legale și temeinice. A apreciat că, în mod greșit instanța de fond a

pronunțat o soluție de achitare a inculpatului K.R. și nu a dat relevanță

prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., relativ la soluția de achitare

adoptată față de inculpatul K.R., o parte din cheltuielile judiciare avansate

de stat, rămânând în sarcina acestuia și nu s-a pronunțat asupra revocării sau

menținerii măsurii obligării inculpatului K.R. de a nu părăsi țara, având în

vedere dispozițiile exprese ale art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

A considerat că prima instanță a

realizat o greșită interpretare a datelor cauzei, elementele existente

nejustificând aplicarea minimului special al pedepsei prevăzută de legiuitor

pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și introducerea în țară

de droguri de mare risc. Gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute

în sarcina inculpatului S.M., atingerea relațiilor sociale privind sănătatea

publică, a căror existență și normală derulare depinde de respectarea de către

toți destinatarii legii penale a dispozițiilor care reglementează regimul

drogurilor, nu justifică aplicarea minimului special prevăzut de lege. Este de

reținut că, cei doi inculpați nu au recunoscut comiterea faptelor, dând

declarații contradictorii, încercând să îngreuneze urmărire penală, deși au

fost surprinși în flagrant la data de 25 noiembrie 2008, după ce au intrat în

țară din Ungaria, prin vama Petea, cu autoturismul marca F.F., fiind opriți în

fața restaurantului S. din Satu Mare. Cu ocazia percheziției corporale, în

buzunarul pantalonilor inculpatului S.M. a fost găsită cheia acestuia

autoturism, iar în urma verificării autoturismului F.F., în cotierea aflată

între scaunele din față a fost ridicată o pungă din material plastic de culoare

albă, se aflau două pungulițe conținând, una o pulbere de culoare albă -

amfetamină, iar cealaltă 299 comprimate vernil gălbui, inscripționate cu „R”.

Totodată, din convorbirile telefonice interceptate purtate de inculpatul S.M. a

rezultat că acesta urma să intre în țară la data de 25 noiembrie 2008, cu un

autoturism marca F. și cu substanțe Stuperfiante („lucrul”), urmând a fi

însoțit de un prieten. De menționat că, relevantă în cauză este și atitudinea

inculpatului S.M. după prinderea sa în flagrant, acesta refuzând, fără o

motivație explicită, recoltarea de probe biologice pentru a se pune sau nu în

evidență faptul că acesta a consumat substanțe stupefiante, mai mult, nu a

recunoscut că ar fi avut vreo legătură cu autoturismul F.F. și nici cu

substanțele stupefiante, cu toate că probele administrate în cauză demonstrează

contrariul.

Astfel, a considerat că se impune

majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului S.M. În ce privește

soluția de achitare a inculpatului K.R. o apreciază ca fiind netemeinică.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de redactare a

convorbirilor telefonice interceptate, înregistrările efectuate la structura

operativă, la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Harghita a

rezultat că la ora 19,35 prin punctul de frontieră Vama Petea a traversat

frontiera cu autoturismul F.F., de culoare verde, geamuri fumurii,

îndreptându-se pe direcția Satu Mare, în interior aflându-se două persoane de

sex masculin, atitudinea inculpatului K.R., ulterior momentului prinderii în

flagrant, aceea de a refuza recoltarea probelor biologice pentru a se constata

sau nu consumul de substanțe stupefiante, încercând să îngreuneze urmărire

penală, dând declarații contradictorii, conturează vinovăția inculpatului.

Împotriva aceleiași sentințe, a

declarat apel în termen și inculpatul S.M., solicitând admiterea acestuia,

desființarea sentinței apelate și modificarea hotărârii primei instanțe, în

sensul de a se dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunii reținută în sarcina sa. Apreciază că, hotărârea primei instanțe se

bazează pe depoziția unui singur martor folosit de D.I.I.C.O.T., care nu a mai

fost audiat de către instanță, nefiind cunoscut, fiind vorba de celebrul B. și

despre care se afirmă că s-ar fi înțeles cu inculpații să introducă droguri în

țară. Probele administrate în cauză nu relevă vinovăția inculpatului, acesta a

declarat în mod constant felul în care s-au derulat faptele, astfel că

suspiciunile nu pot constitui un temei al condamnării inculpatului. În ce

privește apelul declarat de parchet a solicitat respingerea acestuia ca fiind

nefondat.

Prin Decizia nr. 92/ A din 14

decembrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Satu-Mare și al inculpatului S.M. împotriva sentinței

penale nr. 36 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care

a desființat-o în sensul că:

de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă

complementară în pedepsele componente de: 15 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată

de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară, respectiv 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

A reținut în favoarea inculpatului S.M.

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c), art. 76 C. pen. și

a redus cuantumul pedepsei, precum și al pedepsei complementare aplicate

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 de la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani cu

titlu de pedeapsă complementară la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu

titlu de pedeapsă complementară, precum și cuantumul pedepsei precum și al

pedepsei complementare aplicate aceluiași inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

de la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani cu titlu de pedeapsă

complementară. la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 33, 34 C. pen. a

contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în

regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, precum și a

drepturilor prevăzute și pedepsite de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 350 C. proc. pen. raportat

la art. 145

1

C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu

părăsi țara instituită împotriva inculpatului S.M.

2.A revocat măsura obligării de a nu

părăsi țara instituită în sarcina inculpatului K.R.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au

rămas în sarcina statului.

Sumele de câte 100 lei, onorariu

parțial pentru avocat din oficiu S.D., del. 1961/2010, V.A., del. 1960/2010, au

fost avansate din fondul M.J.L.C. în contul Baroului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect reținută situația de fapt

de către instanța de fond, vinovăția inculpatului S.M., fiind pe deplin

dovedită.

S-a considerat că soluția de

achitare a recurentului K.R. este justificată, din probele dosarului

nerezultând faptul că acesta a avut cunoștință despre activitatea infracțională

a celuilalt inculpat, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo.

Hotărârea instanței de fond a fost

susceptibilă de reformare sub aspectul omisiunii pronunțării asupra obligării

de a nu părăsi țara luată împotriva inculpatului K.R. și al cuantumului

pedepsei aplicate inculpatului S.M., apreciată ca fiind mare în raport cu

cantitatea de substanțe introduse în țară de către acesta.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita și inculpatul S.M.

În motivele scrise de recurs,

Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări

a inculpatului K.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cât și

greșitei aplicări a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C.

pen. pentru inculpatul S.M.

În susținerea orală a motivelor de recurs,

reprezentantul Parchetului a învederat instanței că își limitează recursul doar

la motivul privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art.

76 lit. c) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul S.M. (caz de casare

prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.), învederând faptul că

inculpatul a avut o atitudine nesinceră, a mai fost condamnat anterior pe

teritoriul Ungariei, a săvârșit două fapte cu un grad ridicat de pericol

social, aspecte care nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.

74 lit. a), c) C. pen.

Inculpatul, deși citat de instanța

de judecată nu s-a prezentat pentru susținerea recursului său, apărătorul

desemnat din oficiu pentru inculpat, a criticat hotărârea sub aspectul

cazurilor de casare prev.de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

solicitând, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar redozarea pedepsei

aplicate, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a

pedepsei aplicate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursurile declarate în cauză, constată fondat recursul inculpatului

sub aspectul cazului de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și nefondat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea pentru următoarele

considerente:

1.Cu privire la recursul declarat de

inculpatul S.M.:

Analizând recursul inculpatului S.M.

prin prisma cazului de casare prev.de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte consideră nefondată această critică, în cauză nefiind vorba

de o gravă eroare de fapt.

Conform art. 1 C. proc. pen. român,

scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a

faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit

o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie

la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și

libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea

cetățenilor în spiritul legii.

Pentru acestea, procesul penal se

desfășoară, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății,

potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal

trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările

cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire

penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul

procesului penal să respecte dreptul de apărare, garantat de stat învinuitului,

inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în

prezenta cauză (conform speței Dănilă contra României).

Orice persoană, bucurându-se de

prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea

vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, învinuitul sau inculpatul

beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât

în cadrul juridic procesual penal cu probe, sarcina administrării acestora

revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente

și utile, credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce

probează corespunde adevărului.

Inculpatului i s-a respectat dreptul

la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului

egalității de arme, promovat de C.E.D.O. (Hotârârea din 27 octombrie 1993

„Dombo Beheer vs Olanda”).

În mod corect cele două instanțe (de

fond și prim control judiciar) au reținut vinovăția inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, constatând că fapta acestuia de a introduce, în

data de 25 noiembrie 2008, prin Vama Petea, cu autoturismul marca F.F.,

substanțele stupefiante, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar fapta acestuia de a

deține și transporta substanțe stupefiante în vederea comercializării,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor - afirmațiile sale sunt infirmate de probele existente în

dosar.

Astfel, inculpatul S.M. nu

recunoaște că ar fi intrat în țară cu autoturismul marca F.F., din actele

dosarului rezultă că pe data de 25 noiembrie 2008, la orele 19,35 inculpatul a

intrat cu autoturismul menționat în țară. Acest aspect este confirmat atât de

procesul-verbal al structurii operative și de investigații, din

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, cât și de faptul că în

buzunarul pantalonului inculpatului a fost găsită cheia mașinii F.F.

În mașină a fost găsită o pungă din material

plastic de culoare albă, în care se aflau două pungulițe, într-una din ele se

afla o cantitate de 99,1 gr amfetamină, iar în cealaltă 299 de comprimate care

nu conțineau substanțe stupefiante.

Din interceptarea convorbirilor

telefonice și ale mesajelor scrise, purtate de pe telefon (inculpatul a

recunoscut că acest telefon în aparținea) a reieșit înțelegerea dintre

inculpatul S.M. și cetățenii de pe teritoriul României cu privire la introducerea

în țară a cantității de drog.

Astfel, în convorbirile din 25

noiembrie 2008, orele 11, 29, în ziua intrării pe teritoriul României,

inculpatul S.M. îi comunică lui B. că „lucrul” este „la un loc în pungă”,

cerându-i la final să „rezolve banii” și să fie la Satu Mare.

Potrivit art. 69 C. proc. pen.

declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în

care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în speță.

Declarațiile inculpatului de

nerecunoaștere sunt simple afirmații care au ca scop desculparea acestuia de

consecințele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care

Înalta Curte le va aprecia ca atare.

Simpla afirmație a unor situații de fapt

fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca

adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea

realității nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Dreptul să probele lipsa de

temeinicie a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege

acuzatului, nu presupune o contestare ori criticare a probelor de vinovăție, o

interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor

opinii proprii.

Folosind expresia „are dreptul să

probeze”, legiuitorul a impus acuzatului, deopotrivă ca și acuzării, obligația

de a proba apărările sale, obligația de a proba lipsa de temeinicie a probelor

în acuzare.

În consecință, în aplicarea

principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există

probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot

cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii,

deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. - aprecierea fiecărei probe

se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma

examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În raport de cele reținute este

exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, nefiind vorba de o

eroare gravă de fapt în sensul dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

Întrucât condamnarea inculpatului

s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție nu se poate vorbi de

constatarea încălcării art. 6 paragr. 2 din C.E.D.O. cu referire la art. 66 și art.

52 C. pen., care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică

unui proces echitabil, recunoscută persoanelor acuzate de săvârșirea unei

infracțiuni.

Cu privire la cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de către

inculpatul S.M., Înalta Curte îl consideră fondat, apreciind că se poate da o

mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului,

în sensul reducerii cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru

infracțiunile săvârșite, raportat la cantitatea de substanță introdusă în țară.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte

va admite recursul declarat de inculpatul S.M., va casa decizia penală, în

parte, și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, în

pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor;

Va reduce pedeapsa principală

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, precum

și cea pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare;

Conform art. 33, art. 34 și art. 35 C.

pen. va contopi pedepsele, inculpatul S.M. urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare, Înalta Curte o apreciază justă și proporțională, fiind de natură să

asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și

generală înscrise în C. pen. art. 2 alin. (1) potrivit cărora „scopul pedepsei

este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Solicitarea inculpatului de

suspendare sub supraveghere a pedepsei nu se justifică, raportat la natura

infracțiunilor săvârșite, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin

privarea de libertate a inculpatului.

2.Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Harghita, limitat doar la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și care-l vizează doar pe inculpatul S.M., așa cum a

precizat oral reprezentantul M.P. la data de 5 mai 2011, Înalta Curte îl

consideră nefondat.

Faptul că inculpatul nu a recunoscut

fapta sa și că anterior a mai fost condamnat în Ungaria, cât și natura celor

două infracțiuni pentru care a fost cercetat nu pot constitui argumente pentru

înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de către cele două instanțe în

favoarea inculpatului.

Infracțiunile pentru care inculpatul

a mai fost condamnat în Ungaria nu au fost de aceeași natură ca cele din

prezenta cauză, iar atitudinea adoptată de inculpat, de nerecunoaștere a

faptelor sale, instanța nu o poate sancționa, inculpatul fiind liber să adopte

atitudinea pe care o consideră adecvată susținerii nevinovăției sale.

Gravitatea faptelor sale este de necontestat, de asemenea și faptul că acestea

se află în concurs real, însă aceste aspecte se pot reflecta în cuantumul

pedepsei aplicate, care în prezenta cauză este de 5 ani închisoare, pedeapsă

care corespunde pe deplin criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și este de

natură să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, conform art.

385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 92/ A din 14 decembrie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală, în parte, și

rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, în

pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 8 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- 6 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, precum și cea

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C.

pen. contopește pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul S.M. să

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei penale.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiași decizii penale.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților S.M. și K.R., în sumă de câte 200 lei, se va plăti

din fondul M.J.

Onorariul pentru interpretul de

limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

mai 2011.