ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2375/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2375/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 128 din
10 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtelor DGFP Dolj și AFP Filiași cu privire la
cererile având ca obiect constatare drept de proprietate și anulare contract de
vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2006.
Au fost respinse
respins cererile având ca obiect constatare drept de proprietate și anulare de vânzare-cumpărare
din 21 decembrie 2006 formulate contra pârâtelor DGFP Dolj și AFP Filiași ca fiind
făcute împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția
inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului de proprietate, a fost admisă
în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC S.T. SRL și s-a constatat
dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în Filiași, sat R.S.,
număr cadastral provizoriu nr. AA, înscris în CF nr. XX a localității Filiași.
Cererea având
ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2006 în contradictoriu
cu pârâții SC R. SRL, B.I.l., D.C., P.V.P. și cererea în pretenții în contradictoriu
cu pârâții DGFP Dolj, AFP Filiași, SC R. SRL, B.I.l., D.C., P.V.P. au fost respinse.
Au fost obligați
pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6736,36
RON constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței
au declarat apel atât reclamanta SC S.T. SRL cât și pârâtul B.I.l.
Prin decizia
nr. 538 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC S.T. SRL și pârâtul
B.I.l. împotriva sentinței civile nr. 128 din 10 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul
Dolj.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâtul B.I.l., întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat
în scris și depus la dosar.
Analizând cu prioritate
incidentul derivat din nelegala învestire a instanței, luat în dezbatere la 24
iunie 2014, a cărui soluționare se impune cu prioritate în conformitate cu dispozițiile
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 9 din O.G. nr. 32/1995, art. 35
alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a acestei legi și art. 137 C. proc.
civ., Înalta Curte apreciază următoarele:
Cererea de recurs
se timbrează, conform art. 11 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. g) din
Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cu taxa judiciară de timbru de
3.366 RON și timbru judiciar de 5 RON.
În acest sens,
reține că la primirea cererii de recurs s-a stabilit în sarcina recurentului obligația
de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Având în vedere
dispozițiile art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 potrivit
cărora stabilirea timbrajului reprezintă o sarcină administrativă a instanțelor
și nu face parte din categoria activităților de judecată, dar și pe cele ale
art. 35 din Norme și 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 instanța reține că obligația
timbrării cererilor de chemare în judecată și a căilor de atac promovate se impune
premergător oricărui act de procedură și reprezintă o condiție a legalei investiri
a instanței.
În conformitate
cu dispozițiile art. 26 alin. (2) și art. 36 alin. (1) din Normele de aplicare a
legii taxelor de timbru, s-a impus pârâtului B.I.l. obligația de plată a taxei de
timbru, stabilind cuantumul acesteia și comunicând părții obligația plății odată
cu citația, astfel că partea era îndatorată să consemneze la dosar dovada atestând
plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, rămânând în pasivitate
cu privire la aceasta.
Constatând în
consecință că la dosar recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de
timbru în cuantumul stabilit, în condițiile art. 39 alin. (1) din Normele de aplicare
a legii taxelor de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 146/1997 instanța va da eficiență sancțiunii anulării recursului și va
dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâtul B.I.I. împotriva deciziei nr. 538 din 4 decembrie 2013
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
24 iunie 2014.