ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 220 din 27 ianuarie 2009 a respins excepțiile privind necompetența generală a instanțelor române și lipsa calității procesuale

active a reclamantei O.M.S.L. invocate de pârâta SC R.E. SRL Baia Mare.

A fost admisă

excepția invocată de pârâta SC R.M. SRL Baia Mare privind lipsa calității sale

procesuale pasive.

A fost admisă în

parte acțiunea formulată de reclamanta O.M.S.L. în contradictoriu cu pârâta SC

R.E. SRL Baia Mare în sensul că a fost obligată pârâta să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie echipamentul de foraj minier constând în două

sonde de forare împreună cu accesoriile acestora.

A fost respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata chiriei echipamentului.

De asemenea a fost

respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC R.M. SRL Baia

Mare.

În final a fost

admisă în parte cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată

în sensul obligării pârâtei SC R.E. SRL Baia Mare la plata către reclamantă a

sumei de 86.323,79 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că excepțiile invocate de

pârâta SC R.E. SRL Baia Mare sunt neîntemeiate.

Excepția de

necompetență generală a instanțelor române nu a putut fi reținută întrucât

acțiunea în revendicare formulată de reclamantă nu formează obiectul unui

litigiu ce decurge din contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale din

data de 26 aprilie 2007.

Respectivul contract

a avut ca obiect doar vânzarea participației de 50% a O.R.C., la capitalul

social al R.L., către celălalt acționar, K.G.L.

Clauza compromisorie

ar fi fost aplicabilă numai dacă în cuprinsul contractului menționat, s-ar fi

făcut referire la Echipament, ca fiind inclus în obiectul contractului, or, o

asemenea referire nu există în contract.

Calitatea procesuală

activă a reclamantei rezidă atât din declarația autentificată din data de 3

noiembrie 2008 a furnizorului Echipamentului, firma suedeză – A.C.C., prin care

atestă că reclamanta a devenit proprietarul Ehipamentului compus din două sonde

de foraj identificate prin serie și număr și că dreptul de proprietate s-a

transmis la momentul încheierii contractului de credit.

S-a constatat

întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL

Baia Mare, nefiind făcută dovada că această societate posedă bunul litigios.

Mai mult, din actele dosarului a rezultat că posesorul actual al Echipamentului

este pârâta SC R.E. SRL, care l-a evidențiat contabil și nu a contestat posesia

bunului.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, asupra echipamentului

în momentul încheierii contractului de credit cu A.C.C.F.

Din cuprinsul

Contractului de credit încheiat cu A.C.C.F., rezultă că, în vederea

achiziționării de către reclamantă a unui echipament compus din două sonde de

forare împreună cu accesoriile acesteia, de la vânzătorul A.C., reclamanta a

beneficiat de o finanțare sub forma creditării în valoare de 721.817,34 dolari

SUA.

La art. 1 din Actul

adițional la contractul de credit, s-a menționat în mod expres: Clauza 21

(Retenția titularului) din Condițiile Generale nu va fi validă. Părțile au

convenit ca transferul total al proprietății asupra echipamentului să aibă loc

la momentul intrării în vigoare a contractului de creditare furnizor.

Pârâta SC R.E. SRL

Baia Mare a invocat în favoarea sa prezumția de proprietate care operează în

temeiul dispozițiilor art. 1909 alin. (1) C. civ., ulterior a susținut că

echipamentul reprezintă un aport al SC O.G. SA la constituirea sa, precum și

faptul că titularul său de proprietate ar fi contractul de vânzare-cumpărare

din 26 aprilie 2007, susțineri fără acoperire sub aspect probator.

Cererea reclamantei

vizând obligarea pârâtei la plata chiriei a fost găsită neîntemeiată, având în

vedere că nu există contract de închiriere între părți pentru echipamentul în

discuție și nu au fost dovedite împrejurări de natură a confirma încheierea

unui contract de locațiune în formă tacită.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 106

din 23 iunie 2009 a respins apelurile declarate de reclamanta O.M.S.L. și

pârâta SC R.E. SRL, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior de

prima instanță.

Împotriva deciziei

civile nr. 105 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs atât

reclamanta O.M.S.L. cât și pârâta SC R.E. SRL care au criticat aceiași hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta reclamantă O.M.S.L.

a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și

modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL. Pe cale de consecință s-a mai cerut

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii capătului 1 din cererea de

chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâta SC R.M. SRL și obligarea

acesteia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie cele două sonde de

forare, împreună cu accesoriile acestora.

Astfel, în principal

s-a cerut modificarea deciziei dată în apel în sensul admiterii capătului 2 din

cererea de chemare în judecată și obligarea pârâtelor la plata către reclamantă

a sumei de 630.420,24 RON, (echivalentul sumei de 280.923,42 dolari SUA) calculată

până la data de 1 iulie 2008 precum și în continuare până la momentul

restituirii efective a echipamentului, iar în subsidiar casarea în parte a

deciziei și trimiterea spre rejudecare Curții de Apel Cluj în vederea

analizării pe fond a cererii de obligarea a pârâtelor la plata sumelor

menționate mai sus cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a

echipamentului.

La rândul ei

recurenta pârâtă SC R.E. SRL în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor judecătorești

pronunțate anterior și pe fondul cauzei respingerea acțiunii de revendicare a echipamentului

de foraj minier.

De asemenea a mai

solicitat și menținerea hotărârilor în ce privește respingerea apelului

declarat de O.M.S.

Fiecare recurentă a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care s-a cerut respingerea

recursului părții adverse.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererile de recurs, constată că sunt justificate cele expuse de pârâta SC

R.E. SRL, urmând a admite recursul acesteia și găsește nejustificate pe cele

ale reclamantei O.M.S.L., respingând ca nefondat acest recurs, pentru

următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată reclamanta O.M.S.L. a cerut în contradictoriu cu pârâtele SC

R.E. SRL și SC R.M. SRL obligarea acestora din urmă să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie echipamentul de foraj minier constând în două

sonde de forare împreună cu accesoriile lor, aflat în posesia pârâtelor și

obligarea la plata chiriei echipamentului constând în suma de 630.420,24 RON (echivalentul

a 280.923,42 dolari SUA), precum și cheltuieli de judecată.

În subsidiar,

reclamanta a precizat, că în ipoteza în care nu se va reține existența unui

contract de locațiune încheiat în mod tacit, se impune cel puțin obligarea

pârâtelor la plata sumei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a

echipamentului, deoarece pe toată perioada a folosit nelegal.

Constant, pârâta SC

R.M. SRL Baia Mare, prin întâmpinările și actele depuse, a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, determinat de faptul că nu deține posesia

asupra echipamentului de foraj minier ce face obiectul prezentului litigiu de

natură comercială.

De remarcat că reclamanta

O.M.S.L. a mai chemat în judecată pe aceleași pârâte pentru înființarea unui

sechestru judiciar asupra celor două sonde de foraj minier.

Prin sentința civilă nr.

3602 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4893/100/2008,

a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.M. SRL.

S-a reținut că această pârâtă nu posedă bunul litigios, din acte rezultând că

posesorul actual este numai cealaltă pârâtă SC R.E. SRL, cererea de sechestru

judiciar fiind respinsă.

Din această

perspectivă corect a fost admisă excepția ridicată de pârâta SC R.M. SRL Baia

Mare, neexistând raporturi juridice care să atragă o răspundere de natura celei

menționate în obiectul cererii de chemare în judecată, impunându-se respingerea

acțiunii.

Greșit a apreciat,

atât instanța de fond cât și cea de apel că dreptul de proprietate asupra

echipamentelor revendicate a intrat în patrimoniul reclamantei la momentul

încheierii contractului de credit, respectiv atunci când A.C.C.F. a finanțat

achiziția bunurilor.

În realitate

reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra echipamentelor,

deoarece în contractul de credit nu se regăsește nici o manifestare de voință a

A.C.C. de a transmite dreptul de proprietate și nu există o certitudine dacă creditul

acordat a fost efectiv destinat achiziționării utilajelor.

Pe de altă parte,

pârâta SC R.E. SRL a susținut și a depus documente probând că echipamentul a

fost importat definitiv, în concordanță cu declarațiile vamale, fiind achitată

și taxa pe valoare adăugată, care legal revine importatorului. Nu lipsit de

relevanță este și aspectul că bunurile importate au fost evidențiate și în

contabilitatea societății comerciale.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga reclamantul O.M.S.L. la plata sumei de 15.862,33

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului O.M.S.L. împotriva Deciziei

civile nr. 105 din 23 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

De asemenea, în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâtul SC R.E. SRL

Baia Mare împotriva aceleiași decizii, pe care o va modifica, va admite apelul,

va schimba în parte sentința și va respinge acțiunea față de reclamantă,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul O.

M.S.L.

împotriva deciziei nr. 105 din 23 iunie

2009

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de pârâta SC R.E. SRL Baia Mare, împotriva aceleiași decizii, modifică decizia

recurată, admite apelul SC R.E. SRL Baia Mare, schimbă în parte sentința și

respinge acțiunea față de SC R.E. SRL Baia Mare.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Obligă reclamantul

O.

M.S.L. la plata sumei de 15.862,33 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 6 mai 2010.