ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 328 din data de 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. coroborat cu art. 18 1 C. pen., a fost achitat inculpatul N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 18 1 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului N.C. amendă administrativă în cuantum de 1000 RON. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 11 octombrie 2011, întocmit în Dosarul nr. 96/P/2011 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prev. și ped. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari a înaintat cu adresa nr. 51/P/2010 din 16 mai 2011 la D.N.A.

- Serviciul Teritorial Pitești, Rechizitoriul nr. 51/P/2010 din data de 10 mai 2011, prin care s-a dispus printre altele și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești pentru continuarea cercetărilor față de făptuitorul comisar șef N.C. din cadrul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Pitești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 264 C. pen. în ref. la art. 17 din Legea nr. 78/2000, constituindu-se la nivelul Serviciului Teritorial Pitești al Direcției Naționale Anticorupție Dosarul nr. 96/P/2011. Prin Rezoluția nr. 96/P/2011 din data de 16 septembrie 2011, ora 15:00, s-a dispus începerea urmăririi penale față de N.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Pentru a se dispune începerea urmăririi penale, s-a reținut că, învinuitul N.C. pe parcursul urmăririi penale efectuate de către Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, în Dosarul nr. 51/P/2010, fără o înțelegere prealabilă, a făcut demersuri pentru a-l ajuta pe inculpatul B.V. din cadrul Garnizoanei Pitești, cercetat, printre altele și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, scopul fiind acela de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală față de sus-numit.

Din Rechizitoriul nr. 51/P/2010 al D.N.A., Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari a rezultat că B.V., având calitatea de comandant al Garnizoanei Pitești, cu gradul de colonel, în luna august 2010, pe filieră directă și indirectă, a ajutat mai mulți candidați pentru a fi admiși la concursul pentru ocuparea unor posturi de subofițeri la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre "B." ce poartă indicativul UM X1 Pitești prin fraudarea concursului, în sensul că la intervenția sus-numitului li s-au pus la dispoziție candidaților grilele de răspuns la examenul susținut. Astfel, s-a reținut că inculpatul colonel B.V. a intervenit în mod repetat la colonel D.V.

pentru susținerea unui număr de 8 candidați ce au concurat la unul dintre examenele susținute în luna august pe filieră directă, concurs care s-a desfășurat în prima parte a lunii august 2010 la U.M. X1 Pitești, acești candidați primind grila de răspuns numai pentru proba de limbă engleză și, de asemenea, pe filieră indirectă a susținut prin intervenții repetate la același colonel D.V. un număr de 18 candidați. Printre candidații ajutați de către colonel B.V. a fost și învinuitul caporal Z.M.I., intervenția efectuându-se pentru acesta de către inculpatul plutonier G.I. Pentru această intermediere, candidatul învinuit caporal Z.M.I. i-a oferit inculpatului colonel B.V., prin circuit bancar, prin plutonier G.I.

suma de 5.500 RON. La data de 20 octombrie 2010, după ce B.V. a relatat că se fac cercetări față de acesta în legătură cu fraudarea examenelor pentru ocuparea unor posturi de subofițeri la Școala de Militară de Maiștri Militari și Subofițeri Pitești, N.C. a făcut demersuri pentru a îngreuna și a zădărnici urmărirea penală față de sus-numit, determinând și influențând pe G.I. să nu se prezinte la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la data când a fost citat, sugerându-i să motiveze neprezentarea prin diferite pretexte în sensul că nu a primit citația sau a primit-o prin alte persoane și, în același sens, l-a determinat pe G.I. să-i sugereze și numitului Z.M.I. să nu se prezinte la audieri sau să facă o declarație necorespunzătoare adevărului.

De asemenea, la aceeași dată, N.C. a efectuat demersuri pentru a-l determina pe G.I. să își schimbe cartela telefonică, respectiv numărul de telefon, să-și procure o cartelă prepay, sfătuindu-l de asemenea, să ia legătura cu Z.M., astfel încât să nu fie identificat de organele de urmărire penală, iar în cazul în care acesta din urmă va fi audiat, să se informeze ce întrebări i-au fost puse de organul de urmărire penală, pentru ca mai apoi informațiile să fie transmise colonelului B.V., astfel încât acesta să știe să-și facă apărarea. Scopul pentru care N.C. a efectuat demersurile asupra lui G.I., cât și a sfaturilor pe care i le-a dat colonelului B.V. a fost acela de a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în ceea ce-l privește pe B.V., respectiv pentru a nu se putea administra probe privind vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Analizând cele expuse, în coroborare cu probele administrate și în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că din cuprinsul proceselor-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor dialogurilor ambientale purtate în data de 20 noiembrie 2010 și 03 noiembrie 2010, a declarațiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală și în instanță, ca și al declarațiilor date de inculpat a rezultat că acesta a săvârșit faptele arătate în cuprinsul rechizitoriului, respectiv a sfătuit pe martorul G. să nu se prezinte la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la data când a fost citat, sugerându-i să motiveze neprezentarea prin diferite pretexte în sensul că nu a primit citația sau a primit-o prin alte persoane, să-i sugereze și numitului Z.M.I.

să nu se prezinte la audieri sau să facă o declarație necorespunzătoare adevărului, să își schimbe cartela telefonică, respectiv numărul de telefon, să-și procure o cartelă prepay, să se informeze ce întrebări i-au fost puse numitului Z. de organul de urmărire penală, pentru ca mai apoi informațiile să fie transmise colonelului B.V., astfel încât acesta să știe să-și facă apărarea. S-a constatat că scopul pentru care N.C. a sfătuit pe G.I., cât și al sfaturilor pe care i le-a dat colonelului B.V. a fost acela de a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în ceea ce-l privește pe B.V., respectiv pentru a nu se putea administra probe privind vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Instanța de fond a reținut că această faptă aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de către legea penală, cele referitoare la activitatea de înfăptuire a justiției, conținutul său concret fiind vădit lipsit de importanță, neavând, evident, gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prima instanță a apreciat că sfaturile date de către inculpat martorului G. sau martorului B., de a cărui favorizare s-a susținut că ar fi vinovat inculpatul, având cunoștință de săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență, au fost date cu intenția de a îngreuna urmărirea penală, însă nu trebuie omis faptul că prin sfaturile respective nu s-a urmărit zădărnicirea, ci doar îngreunarea urmăririi penale, inculpatul sfătuindu-l pe martorul G. nu să nu se prezinte la solicitarea DNA, ci doar să se prezinte la un termen ulterior, pentru ca în răgazul de timp să aibă posibilitatea să își organizeze o apărare mai eficientă în cazul existenței unei posibile acuzații îndreptate împotriva sa sau a numitului B. Prima instanță a constatat că inculpatul nu a avut intenția de a îngreuna înfăptuirea justiției, ci doar și-a ajutat și liniștit un prieten, prin sfaturi care se pot numi firești, caracteristice naturii umane, relațiile dintre aceștia împiedicându-l în mod evident pe inculpat să refuze dialogul.

De altfel, instanța a reținut că sfaturile inculpatului au rămas fără rezultat, martorul G. prezentându-se la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la data când a fost citat și nu i-a sugerat numitului Z.M.I. să nu se prezinte la audieri sau să facă o declarație necorespunzătoare adevărului. Mai mult martorul G. a colaborat cu organele de urmărire penală, întâlnindu-se cu numitul B., pentru a colecta informații suplimentare cu ajutorul aparaturii electronice de înregistrare pe care o avea asupra sa, pusă la dispoziție de către organele judiciare. În acest context instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni și în consecință, dat fiindcă prin acțiunile sale s-a urmărit îngreunarea înfăptuirii justiției, acesta a fost sancționat administrativ.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul N.C. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului N.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, întrucât în mod greșit prima instanță a considerat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Apelantul-inculpat N.C. a criticat sentința pentru temeiul juridic greșit al achitării reținut de către prima instanță, susținând că fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului și prin urmare, solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Apelantul a arătat că nu a avut cunoștință de împrejurarea potrivit căreia martorul B.V. a comis o faptă penală. Prin Decizia penală nr. 82/A din 28 iunie 2013 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva Sentinței penale nr. 328 din data de 26 septembrie 2012, pe care a desființat-o în parte, și, în rejudecare a condamnat inculpatul N.C., la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. și aplică art. 71 alin. (5) C. pen. A fost menținută în rest sentința atacată. De asemenea a fost respins ca nefondat apelul inculpatului N.C., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză. N.C. a avut calitatea de coordonator regional al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Pitești, având gradul de comisar șef.

Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de militari a început urmărirea penală în Dosarul nr. 51/P/2010 împotriva inculpatului B.V. din cadrul Garnizoanei Pitești, cercetat printre altele și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. La data de 20 octombrie 2010, inculpatul N.C. l-a ajutat pe B.V. pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală. În acest scop l-a influențat pe numitul G.I. să nu se prezinte la audieri în această cauză și i-a solicitat totodată să-l determine și pe numitul Z.M.I. pentru a nu se prezenta la audieri. A dat indicații celor doi să-și schimbe numerele de telefon pentru a putea lua legătura, cu scopul ca organele de urmărire penală să nu poată intercepta convorbirile acestora.

Totodată i-a sfătuit pe cei doi să nu declare adevărul în cazul în care vor fi audiați și, totodată să-l informeze pe B.V. în legătură cu declarațiile date. Faptele descrise în esență mai sus sunt demonstrate cu probele administrate în cauză: declarațiile martorilor G.I., Z.O.V. și B.V.; Procesul-verbal nr. 680/II-l/2010 din 8 noiembrie 2010, de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 20 octombrie 2010; procese-verbale de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 3 noiembrie 2010; declarațiile olografe ale numiților B.V. și G.I., la care se adaugă și declarațiile inculpatului. Din ansamblul probelor administrate în această cauză și, în mod deosebit din procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la data de 20 octombrie 2010 și, respectiv 3 noiembrie 2010, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă fără echivoc că N.C.

a cunoscut calitatea de inculpat a numitului B.V. în Dosarul nr. 51/P/2010 și a făcut demersuri de a-l ajuta, în sensul celor arătate mai sus. Cu privire la apelul declarat de Ministerul Public instanța de apel a apreciat că este întemeiat sub aspectul greșitei achitări a inculpatului N.C. privind infracțiunea de favorizarea infractorului pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța de apel a arătat că legiuitorul a prevăzut în conținutul infracțiunii de favorizarea infractorului mai multe alternative, una dintre acestea fiind îngreunarea înfăptuirii justiției, respectiv a crea dificultăți, întârzieri, complicații pentru a nu se stabili adevărul judiciar în cauză sau de a încerca să se orienteze cercetarea penală într-o altă direcție decât cea impusă de realitate.

O altă variantă a laturii obiective a infracțiunii este aceea de a zădărnici înfăptuirea justiției, în concret, de a împiedica și de a face imposibilă în tot sau în parte urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Ajutorul inculpatului a fost dat în scopul îngreunării urmăririi penale, urmarea imediată a acțiunilor inculpatului N.C. constând în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției penale. Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Raportat la disp. art. 18 1 C. pen., instanța de prim control judiciar a reținut că acestea nu sunt întrunite în cauză, deoarece activitatea infracțională a inculpatului N.C.

a fost de natură să aducă o atingere importantă relațiilor și valorilor sociale privind înfăptuirea justiției. Pentru aceste considerente Curtea a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. La individualizarea judiciară a pedepsei Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comisă de inculpat, determinat de împrejurările și consecințele acesteia, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, reținând în favoarea apelantului conduita bună anterioară, respectiv lipsa antecedentelor penale.

Curtea a apreciat că scopul pedepsei va putea fi realizat dacă se va dispune suspendarea condiționată a executării în condițiile art. 81 C. pen., fixându-se termen de încercare potrivit art. 82 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.C., cale de atac nemotivată în termenul legal prev de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenului de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța constată că recurentul nu a motivat în termen recursul, drept urmare, instanța de recurs examinează cauza numai cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește problemele de drept și nu cu privire la chestiunile de fapt. Analizând criticile formulate de inculpat din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp.

art. 385 9 pct. 1 - care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Potrivit dispozițiilor art. 264 C. pen. anterior constituie infracțiunea de favorizarea infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 7 ani. Dispozițiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 prevăd că în înțelesul prezentei legi, următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu infracțiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10 - 13: a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune. Noua incriminare a infracțiunii de favorizarea infractorului, preluată în dispozițiile art. 269 C. pen. sub denumirea favorizarea făptuitorului, constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 an la 5 ani sau cu amendă.

Potrivit art 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal articolele 14, 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 se abrogă. Abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei reținute în sarcina inculpatului ci, reprezintă o modificare a textului de lege incident în cauză, fiind un element circumstanțial care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 264 C. pen. anterior), care este și în prezent incriminată (art. 269 alin. (1) C. pen.). Astfel, - se reține că inculpatul este acuzat că, în calitatea sa de comisar șef l-a ajutat pe numitul B.V., cercetat în Dosarul nr. 51/P/2010 al DNA pentru infracțiuni de corupție, în sensul că prin acțiunile sale a îngreunat urmărirea penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în dosarul anterior menționat.

Sub aspectul incriminator se observă că fapta inculpatului este prevăzută ca infracțiune și în legea nouă, incriminarea nefiind influențată de înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Drept urmare, fapta va fi în continuare încadrată în disp. art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, iar potrivit legii noi, în dispozițiile ce incriminează forma tip, prev. de art. 269 C. pen., urmând ca, în situația în care se apreciază că legea veche este mai favorabilă, să se aplice în integralitate vechile dispoziții de incriminare. Aprecierea unei legi ca fiind mai favorabilă se face in concreto prin compararea dispozițiilor cuprinse în legi succesive, fiind interzisă combinarea dispozițiilor mai favorabile din legi succesive, în caz contrar încălcându-se caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la încadrarea juridică a faptei, respectiv aplicarea pedepsei și a modalității de executare.

Cum sub aspect incriminator se constată că infracțiunea de favorizarea infractorului este preluată în dispozițiile art. 269 C. pen., instanța de recurs urmează să determine legea penală mai favorabilă comparând limitele speciale ale pedepsei potrivit legii vechi, cu limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă. Din punct de vedere sancționator dispozițiile art. 269 C. pen. prevăd o majorare a minimului de pedeapsă, de la 3 luni (potrivit art. 264 C. pen. anterior) la 1 an închisoare, micșorându-se maximul pedepsei prevăzut de lege, de la 7 ani (potrivit art. 264 C. pen. anterior) la 5 ani închisoare, fiind vorba despre o modificare asimetrică a limitelor de pedeapsă. De asemenea, legiuitorul a prevăzut ca modalitate alternativă de sancționare a infracțiunii de favorizarea făptuitorului, amenda.

În doctrina penală este stipulat faptul că în caz de asimetrie, a limitelor maxime și minime, legea mai blândă este aceea care, în complexul dispozițiilor ei, în aplicarea ei cu privire la toate circumstanțele personale ale infractorului și toate împrejurările cauzei, creează acestuia o situație mai favorabilă. Instanța de recurs constată că, în speță, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special, respectiv 4 luni închisoare, iar ca modalitate de executare instanța de apel a dispus ca pedeapsa să fie suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare stabilit conform dispozițiilor art. 82 C. pen. anterior. Respectând principiul proporționalității pedepsei, în cazul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. art. 264 C. pen.

rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 269 C. pen., instanța de recurs ar fi obligată să aplice o pedeapsă orientată spre minimul special al noii incriminări, rezultând o pedeapsă de executat de cel puțin 1 an închisoare, față de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de instanța de apel, agravându-se astfel situația inculpatului în propria cale de atac.

Mai mult decât atât, modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată, nu mai este prevăzută de noul C. pen., iar schimbarea acesteia în propria cale de atac ar duce la încălcarea principiului non reformatio in pejus, în condițiile în care dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 privind legea de punere în aplicare a noului C. pen., normă imperativă, consacră expres extraactivitatea legii vechi până la epuizarea raporturilor juridice legate de suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată conform Codului penal anterior, fiind apreciată ca lege penală mai favorabilă. Apărătorul inculpatului, precum și procurorul au apreciat că dispozițiile art. 269 C. pen., sunt mai favorabile sub aspectul modalității alternative de sancționare.

Chiar dacă aparent noua incriminare ar fi mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator, din perspectiva posibilității instanței de judecată de a aplica sancțiunea amenzii (legiuitorul, prevăzând modalități alternative de sancționare, închisoare/amendă), instanța de recurs constată că legea penală mai favorabilă rămâne Codul penal anterior, întrucât în recurs, instanța nu poate schimba sancțiunea aplicată de instanța de apel, din închisoare cu suspendare condiționată în amendă, sancțiunea aplicată fiind rezultatul aprecierii situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, recursul fiind limitat doar la chestiuni de drept.

Tot sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de recurs este datoare, față de solicitarea inculpatului de a se renunța la aplicarea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, să facă următoarele precizări: Renunțarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de infracțiunea concret săvârșită, persoana infractorului și de alte condiții se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Legiuitorul a considerat că această dispoziție trebuie să fie corelată cu principiul oportunității, motiv pentru care renunțarea nu poate opera în cazul în care pedeapsa legală pentru fapta comisă este închisoarea mai mare de 5 ani. Renunțarea la aplicarea pedepsei este, așadar, o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanța de judecată atunci când constată că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Or, în prezenta cauză, instanța de recurs nu poate analiza solicitarea referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei întrucât, pe de o parte, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. vizează doar legalitatea pedepsei aplicate, nu și temeinicia acesteia, iar, pe de altă parte, așa cum am arătat anterior, dispozițiile imperative ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevăd, în mod expres, faptul că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.

împotriva Deciziei penale nr. 82/A din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 82/A din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2014. Procesat de GGC - NN