ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1157/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 328 din data de 26

septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 11 pct 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. coroborat cu art. 18

1

C. pen., a fost achitat inculpatul N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art.

264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu

infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat

inculpatului N.C. amendă administrativă în cuantum de 1000 RON.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei

de 2200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 11

octombrie 2011, întocmit în Dosarul nr. 96/P/2011 de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial

Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea

infractorului, faptă prev. și ped. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a)

din Legea nr. 78/2000 în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de

art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut că Direcția

Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție

Săvârșite de Militari a înaintat cu adresa nr. 51/P/2010 din 16 mai 2011 la

D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, Rechizitoriul nr. 51/P/2010 din data de

10 mai 2011, prin care s-a dispus printre altele și disjungerea cauzei și

declinarea competenței în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești pentru

continuarea cercetărilor față de făptuitorul comisar șef N.C. din cadrul

Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Pitești,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 264 C. pen. în ref.

la art. 17 din Legea nr. 78/2000, constituindu-se la nivelul Serviciului

Teritorial Pitești al Direcției Naționale Anticorupție Dosarul nr. 96/P/2011.

Prin Rezoluția nr.

96/P/2011 din data de 16 septembrie 2011, ora 15:00, s-a dispus începerea

urmăririi penale față de N.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiunea de trafic de

influență, faptă prev. și ped. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din

Legea nr. 78/2000 în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.

257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Pentru a se dispune

începerea urmăririi penale, s-a reținut că, învinuitul N.C. pe parcursul

urmăririi penale efectuate de către Direcția Națională Anticorupție, secția de

Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari, în Dosarul nr.

51/P/2010, fără o înțelegere prealabilă, a făcut demersuri pentru a-l ajuta pe

inculpatul B.V. din cadrul Garnizoanei Pitești, cercetat, printre altele și

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată,

scopul fiind acela de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală față de

sus-numit. Din Rechizitoriul nr. 51/P/2010 al D.N.A., Secția de Combatere a

Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari a rezultat că B.V., având

calitatea de comandant al Garnizoanei Pitești, cu gradul de colonel, în luna

august 2010, pe filieră directă și indirectă, a ajutat mai mulți candidați

pentru a fi admiși la concursul pentru ocuparea unor posturi de subofițeri la

Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre

"B." ce poartă indicativul UM X1 Pitești prin fraudarea concursului,

în sensul că la intervenția sus-numitului li s-au pus la dispoziție

candidaților grilele de răspuns la examenul susținut. Astfel, s-a reținut că

inculpatul colonel B.V. a intervenit în mod repetat la colonel D.V. pentru

susținerea unui număr de 8 candidați ce au concurat la unul dintre examenele

susținute în luna august pe filieră directă, concurs care s-a desfășurat în

prima parte a lunii august 2010 la U.M. X1 Pitești, acești candidați primind

grila de răspuns numai pentru proba de limbă engleză și, de asemenea, pe filieră

indirectă a susținut prin intervenții repetate la același colonel D.V. un număr

de 18 candidați. Printre candidații ajutați de către colonel B.V. a fost și

învinuitul caporal Z.M.I., intervenția efectuându-se pentru acesta de către

inculpatul plutonier G.I. Pentru această intermediere, candidatul învinuit

caporal Z.M.I. i-a oferit inculpatului colonel B.V., prin circuit bancar, prin

plutonier G.I. suma de 5.500 RON. La data de 20 octombrie 2010, după ce B.V. a

relatat că se fac cercetări față de acesta în legătură cu fraudarea examenelor

pentru ocuparea unor posturi de subofițeri la Școala de Militară de Maiștri

Militari și Subofițeri Pitești, N.C. a făcut demersuri pentru a îngreuna și a

zădărnici urmărirea penală față de sus-numit, determinând și influențând pe

G.I. să nu se prezinte la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală

la data când a fost citat, sugerându-i să motiveze neprezentarea prin diferite

pretexte în sensul că nu a primit citația sau a primit-o prin alte persoane și,

în același sens, l-a determinat pe G.I. să-i sugereze și numitului Z.M.I. să nu

se prezinte la audieri sau să facă o declarație necorespunzătoare adevărului.

De asemenea, la aceeași dată, N.C. a efectuat demersuri pentru a-l determina pe

G.I. să își schimbe cartela telefonică, respectiv numărul de telefon, să-și

procure o cartelă prepay, sfătuindu-l de asemenea, să ia legătura cu Z.M.,

astfel încât să nu fie identificat de organele de urmărire penală, iar în cazul

în care acesta din urmă va fi audiat, să se informeze ce întrebări i-au fost

puse de organul de urmărire penală, pentru ca mai apoi informațiile să fie

transmise colonelului B.V., astfel încât acesta să știe să-și facă apărarea.

Scopul pentru care N.C. a efectuat demersurile asupra lui G.I., cât și a sfaturilor

pe care i le-a dat colonelului B.V. a fost acela de a îngreuna și zădărnici

urmărirea penală în ceea ce-l privește pe B.V., respectiv pentru a nu se putea

administra probe privind vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență.

Analizând cele

expuse, în coroborare cu probele administrate și în raport cu dispozițiile

legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că din cuprinsul

proceselor-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor dialogurilor

ambientale purtate în data de 20 noiembrie 2010 și 03 noiembrie 2010, a

declarațiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală și în instanță, ca

și al declarațiilor date de inculpat a rezultat că acesta a săvârșit faptele

arătate în cuprinsul rechizitoriului, respectiv a sfătuit pe martorul G. să nu

se prezinte la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la data

când a fost citat, sugerându-i să motiveze neprezentarea prin diferite pretexte

în sensul că nu a primit citația sau a primit-o prin alte persoane, să-i

sugereze și numitului Z.M.I. să nu se prezinte la audieri sau să facă o

declarație necorespunzătoare adevărului, să își schimbe cartela telefonică,

respectiv numărul de telefon, să-și procure o cartelă prepay, să se informeze

ce întrebări i-au fost puse numitului Z. de organul de urmărire penală, pentru

ca mai apoi informațiile să fie transmise colonelului B.V., astfel încât acesta

să știe să-și facă apărarea. S-a constatat că scopul pentru care N.C. a sfătuit

pe G.I., cât și al sfaturilor pe care i le-a dat colonelului B.V. a fost acela

de a îngreuna și zădărnici urmărirea penală în ceea ce-l privește pe B.V.,

respectiv pentru a nu se putea administra probe privind vinovăția acestuia

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Instanța de fond a

reținut că această faptă aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de

către legea penală, cele referitoare la activitatea de înfăptuire a justiției,

conținutul său concret fiind vădit lipsit de importanță, neavând, evident,

gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prima instanță a apreciat că

sfaturile date de către inculpat martorului G. sau martorului B., de a cărui

favorizare s-a susținut că ar fi vinovat inculpatul, având cunoștință de

săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de influență, au fost date

cu intenția de a îngreuna urmărirea penală, însă nu trebuie omis faptul că prin

sfaturile respective nu s-a urmărit zădărnicirea, ci doar îngreunarea urmăririi

penale, inculpatul sfătuindu-l pe martorul G. nu să nu se prezinte la

solicitarea DNA, ci doar să se prezinte la un termen ulterior, pentru ca în

răgazul de timp să aibă posibilitatea să își organizeze o apărare mai eficientă

în cazul existenței unei posibile acuzații îndreptate împotriva sa sau a

numitului B.

Prima instanță a

constatat că inculpatul nu a avut intenția de a îngreuna înfăptuirea justiției,

ci doar și-a ajutat și liniștit un prieten, prin sfaturi care se pot numi

firești, caracteristice naturii umane, relațiile dintre aceștia împiedicându-l

în mod evident pe inculpat să refuze dialogul.

De altfel, instanța a

reținut că sfaturile inculpatului au rămas fără rezultat, martorul G.

prezentându-se la Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la data

când a fost citat și nu i-a sugerat numitului Z.M.I. să nu se prezinte la

audieri sau să facă o declarație necorespunzătoare adevărului. Mai mult

martorul G. a colaborat cu organele de urmărire penală, întâlnindu-se cu

numitul B., pentru a colecta informații suplimentare cu ajutorul aparaturii

electronice de înregistrare pe care o avea asupra sa, pusă la dispoziție de

către organele judiciare.

În acest context

instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului este lipsită de gradul de

pericol social al unei infracțiuni și în consecință, dat fiindcă prin acțiunile

sale s-a urmărit îngreunarea înfăptuirii justiției, acesta a fost sancționat

administrativ.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel inculpatul N.C. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a

criticat sentința pentru greșita achitare a inculpatului N.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, întrucât în mod greșit

prima instanță a considerat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni.

Apelantul-inculpat

N.C. a criticat sentința pentru temeiul juridic greșit al achitării reținut de

către prima instanță, susținând că fapta reținută în sarcina sa prin actul de

sesizare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea

infractorului și prin urmare, solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Apelantul a arătat că

nu a avut cunoștință de împrejurarea potrivit căreia martorul B.V. a comis o

faptă penală.

Prin Decizia penală

nr. 82/A din 28 iunie 2013 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul

Teritorial Pitești, împotriva Sentinței penale nr. 328 din data de 26

septembrie 2012, pe care a desființat-o în parte, și, în rejudecare a condamnat

inculpatul N.C., la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu

infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de

2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) și c) C. pen. și aplică art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost menținută în

rest sentința atacată.

De asemenea a fost

respins ca nefondat apelul inculpatului N.C., pe care l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a avut în vedere că situația de fapt a fost corect reținută

de către prima instanță în raport cu probele administrate în cauză.

N.C. a avut calitatea

de coordonator regional al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane

- Centrul Regional Pitești, având gradul de comisar șef. Direcția Națională

Anticorupție, Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție săvârșite de

militari a început urmărirea penală în Dosarul nr. 51/P/2010 împotriva

inculpatului B.V. din cadrul Garnizoanei Pitești, cercetat printre altele și

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. La

data de 20 octombrie 2010, inculpatul N.C. l-a ajutat pe B.V. pentru a îngreuna

sau zădărnici urmărirea penală. În acest scop l-a influențat pe numitul G.I. să

nu se prezinte la audieri în această cauză și i-a solicitat totodată să-l

determine și pe numitul Z.M.I. pentru a nu se prezenta la audieri. A dat

indicații celor doi să-și schimbe numerele de telefon pentru a putea lua

legătura, cu scopul ca organele de urmărire penală să nu poată intercepta

convorbirile acestora. Totodată i-a sfătuit pe cei doi să nu declare adevărul

în cazul în care vor fi audiați și, totodată să-l informeze pe B.V. în legătură

cu declarațiile date.

Faptele descrise în

esență mai sus sunt demonstrate cu probele administrate în cauză: declarațiile

martorilor G.I., Z.O.V. și B.V.; Procesul-verbal nr. 680/II-l/2010 din 8

noiembrie 2010, de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental

purtat la data de 20 octombrie 2010; procese-verbale de redare în formă scrisă

a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 3 noiembrie 2010;

declarațiile olografe ale numiților B.V. și G.I., la care se adaugă și

declarațiile inculpatului.

Din ansamblul

probelor administrate în această cauză și, în mod deosebit din

procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate

la data de 20 octombrie 2010 și, respectiv 3 noiembrie 2010, coroborate cu

declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă fără echivoc că N.C. a

cunoscut calitatea de inculpat a numitului B.V. în Dosarul nr. 51/P/2010 și a

făcut demersuri de a-l ajuta, în sensul celor arătate mai sus.

Cu privire la apelul

declarat de Ministerul Public instanța de apel a apreciat că este întemeiat sub

aspectul greșitei achitări a inculpatului N.C. privind infracțiunea de favorizarea

infractorului pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Instanța de apel a

arătat că legiuitorul a prevăzut în conținutul infracțiunii de favorizarea

infractorului mai multe alternative, una dintre acestea fiind îngreunarea

înfăptuirii justiției, respectiv a crea dificultăți, întârzieri, complicații

pentru a nu se stabili adevărul judiciar în cauză sau de a încerca să se

orienteze cercetarea penală într-o altă direcție decât cea impusă de realitate.

O altă variantă a laturii obiective a infracțiunii este aceea de a zădărnici

înfăptuirea justiției, în concret, de a împiedica și de a face imposibilă în

tot sau în parte urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

Ajutorul inculpatului

a fost dat în scopul îngreunării urmăririi penale, urmarea imediată a

acțiunilor inculpatului N.C. constând în crearea unei stări de pericol pentru

înfăptuirea justiției penale. Pe parcursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Raportat la disp.

art. 18

1

C. pen., instanța de prim control judiciar a reținut că

acestea nu sunt întrunite în cauză, deoarece activitatea infracțională a

inculpatului N.C. a fost de natură să aducă o atingere importantă relațiilor și

valorilor sociale privind înfăptuirea justiției.

Pentru aceste

considerente Curtea a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr.

78/2000, în legătură cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6

din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea

judiciară a pedepsei Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comisă de inculpat,

determinat de împrejurările și consecințele acesteia, precum și atitudinea

nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, reținând în favoarea

apelantului conduita bună anterioară, respectiv lipsa antecedentelor penale.

Curtea a apreciat că

scopul pedepsei va putea fi realizat dacă se va dispune suspendarea

condiționată a executării în condițiile art. 81 C. pen., fixându-se termen de

încercare potrivit art. 82 C. pen.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul N.C., cale de atac nemotivată în termenul

legal prev de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru

următoarele considerente:

Conform art. 12 din

Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare

a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost

supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și

se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În

consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenului de declarare a

căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de

procedură penală anterior.

Verificând

îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen., instanța constată că recurentul nu a motivat în termen

recursul, drept urmare, instanța de recurs examinează cauza numai cu privire la

cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua

cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată,

exclusiv în ceea ce privește problemele de drept și nu cu privire la

chestiunile de fapt.

Analizând criticile

formulate de inculpat din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în

considerare din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp. art. 385

9

pct. 1 - care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după

materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în

care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile

art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când

ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără

participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie;

pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia

era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care

nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.

Sub aspectul

aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii

până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi

penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea

penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de

legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai

favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în

raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data

judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau

sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de

pedeapsă).

Examinarea încadrării

juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei

dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum și sub aspectul

situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul

sancționator.

Astfel, inculpatul a

fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea

infractorului în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, prev.

de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, în legătură

cu infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit

dispozițiilor art. 264 C. pen. anterior constituie infracțiunea de favorizarea

infractorului ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte

sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici

urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a asigura

infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Sancțiunea pentru această

infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 7 ani.

Dispozițiile art. 17

lit. a) din Legea nr. 78/2000 prevăd că în înțelesul prezentei legi,

următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție

sau cu infracțiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10 - 13:

a) tăinuirea

bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a

2-a și a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de

infracțiune.

Noua incriminare a

infracțiunii de favorizarea infractorului, preluată în dispozițiile art. 269 C.

pen. sub denumirea favorizarea făptuitorului, constă în ajutorul dat

făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză

penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri

privative de libertate, fiind sancționată cu închisoarea de la 1 an la 5 ani

sau cu amendă.

Potrivit art 79 pct.

10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind Codul penal articolele 14, 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 se abrogă.

Abrogarea art. 17 din

Legea nr. 78/2000 nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei reținute

în sarcina inculpatului ci, reprezintă o modificare a textului de lege incident

în cauză, fiind un element circumstanțial care dădea faptei în legea veche un

caracter calificat, cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art.

264 C. pen. anterior), care este și în prezent incriminată (art. 269 alin. (1)

C. pen.).

Astfel, - se reține

că inculpatul este acuzat că, în calitatea sa de comisar șef l-a ajutat pe

numitul B.V., cercetat în Dosarul nr. 51/P/2010 al DNA pentru infracțiuni de

corupție, în sensul că prin acțiunile sale a îngreunat urmărirea penală și a

încercat să zădărnicească aflarea adevărului în dosarul anterior menționat.

Sub aspectul

incriminator se observă că fapta inculpatului este prevăzută ca infracțiune și

în legea nouă, incriminarea nefiind influențată de înlăturarea dispozițiilor

art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Drept urmare, fapta

va fi în continuare încadrată în disp. art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a)

din Legea nr. 78/2000, iar potrivit legii noi, în dispozițiile ce incriminează

forma tip, prev. de art. 269 C. pen., urmând ca, în situația în care se

apreciază că legea veche este mai favorabilă, să se aplice în integralitate

vechile dispoziții de incriminare.

Aprecierea unei legi

ca fiind mai favorabilă se face in concreto prin compararea dispozițiilor

cuprinse în legi succesive, fiind interzisă combinarea dispozițiilor mai

favorabile din legi succesive, în caz contrar încălcându-se caracterul unitar

al dispozițiilor referitoare la încadrarea juridică a faptei, respectiv

aplicarea pedepsei și a modalității de executare.

Cum sub aspect

incriminator se constată că infracțiunea de favorizarea infractorului este

preluată în dispozițiile art. 269 C. pen., instanța de recurs urmează să

determine legea penală mai favorabilă comparând limitele speciale ale pedepsei

potrivit legii vechi, cu limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Din punct de vedere

sancționator dispozițiile art. 269 C. pen. prevăd o majorare a minimului de

pedeapsă, de la 3 luni (potrivit art. 264 C. pen. anterior) la 1 an închisoare,

micșorându-se maximul pedepsei prevăzut de lege, de la 7 ani (potrivit art. 264

C. pen. anterior) la 5 ani închisoare, fiind vorba despre o modificare

asimetrică a limitelor de pedeapsă. De asemenea, legiuitorul a prevăzut ca

modalitate alternativă de sancționare a infracțiunii de favorizarea

făptuitorului, amenda.

În doctrina penală

este stipulat faptul că în caz de asimetrie, a limitelor maxime și minime,

legea mai blândă este aceea care, în complexul dispozițiilor ei, în aplicarea

ei cu privire la toate circumstanțele personale ale infractorului și toate

împrejurările cauzei, creează acestuia o situație mai favorabilă.

Instanța de recurs

constată că, în speță, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii

orientată spre minimul special, respectiv 4 luni închisoare, iar ca modalitate

de executare instanța de apel a dispus ca pedeapsa să fie suspendată

condiționat pe durata unui termen de încercare stabilit conform dispozițiilor

art. 82 C. pen. anterior.

Respectând principiul

proporționalității pedepsei, în cazul schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea

nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 269 C. pen., instanța de recurs ar fi

obligată să aplice o pedeapsă orientată spre minimul special al noii

incriminări, rezultând o pedeapsă de executat de cel puțin 1 an închisoare,

față de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată de instanța de apel,

agravându-se astfel situația inculpatului în propria cale de atac.

Mai mult decât atât,

modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea condiționată, nu mai este

prevăzută de noul C. pen., iar schimbarea acesteia în propria cale de atac ar

duce la încălcarea principiului non reformatio in pejus, în condițiile în care

dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 privind legea de punere

în aplicare a noului C. pen., normă imperativă, consacră expres

extraactivitatea legii vechi până la epuizarea raporturilor juridice legate de

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată conform Codului penal

anterior, fiind apreciată ca lege penală mai favorabilă.

Apărătorul

inculpatului, precum și procurorul au apreciat că dispozițiile art. 269 C.

pen., sunt mai favorabile sub aspectul modalității alternative de sancționare.

Chiar dacă aparent

noua incriminare ar fi mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancționator,

din perspectiva posibilității instanței de judecată de a aplica sancțiunea

amenzii (legiuitorul, prevăzând modalități alternative de sancționare,

închisoare/amendă), instanța de recurs constată că legea penală mai favorabilă

rămâne Codul penal anterior, întrucât în recurs, instanța nu poate schimba

sancțiunea aplicată de instanța de apel, din închisoare cu suspendare

condiționată în amendă, sancțiunea aplicată fiind rezultatul aprecierii

situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, recursul fiind

limitat doar la chestiuni de drept.

Tot sub aspectul

individualizării pedepsei, instanța de recurs este datoare, față de solicitarea

inculpatului de a se renunța la aplicarea pedepsei ca urmare a aplicării legii

penale mai favorabile, să facă următoarele precizări:

Renunțarea la

aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanței de judecată de a

renunța cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată

de comiterea unei infracțiuni, pentru îndreptarea căreia, ținându-se seama de

infracțiunea concret săvârșită, persoana infractorului și de alte condiții se

consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea

sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la

recuperarea inculpatului. Legiuitorul a considerat că această dispoziție

trebuie să fie corelată cu principiul oportunității, motiv pentru care

renunțarea nu poate opera în cazul în care pedeapsa legală pentru fapta comisă

este închisoarea mai mare de 5 ani.

Renunțarea la

aplicarea pedepsei este, așadar, o măsură de individualizare a pedepsei care

poate fi dispusă de instanța de judecată atunci când constată că infracțiunea

săvârșită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și

întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în

care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Individualizarea pedepsei este o

chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare și

de stabilire a sancțiunii și nu verificarea aplicării pedepselor în limitele

prevăzute de lege.

Or, în prezenta

cauză, instanța de recurs nu poate analiza solicitarea referitoare la

renunțarea la aplicarea pedepsei întrucât, pe de o parte, cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. vizează doar legalitatea pedepsei

aplicate, nu și temeinicia acesteia, iar, pe de altă parte, așa cum am arătat

anterior, dispozițiile imperative ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012

prevăd, în mod expres, faptul că măsura suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în

vigoare a Codului penal.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.

împotriva Deciziei penale nr. 82/A din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr.

82/A din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - NN