ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1866/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 23/COM din 27 februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3526/103/2010 al Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, s-a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea pentru stingerea servituții de trecere formulată de reclamanta SC M. SRL Piatra-Neamț împotriva pârâtei SC F. SRL Dumbrava Roșie cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă. S-a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC P.P. SRL Roznov și s-a stabilit în favoarea reclamantei SC M. SRL un drept de servitute pe terenul aparținând pârâtei, situat administrativ în comuna Dumbrava Roșie, str. S., județul Neamț, pe o suprafață de 177 mp, pentru trecerea cu piciorul și autovehiculul de tonaj și gabarit mare.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.P. SRL împotriva reclamantei. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că în Dosarul nr. 3526/103/2010 reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pârâta SC F. SRL solicitând să se dispună stingerea servituții de trecere și radierea acesteia din CF nr. X1 și CF nr. X2 din localitatea Dumbrava Roșie. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta SC M. SRL și pârâta SC F. SRL au dobândit prin adjudecare de la SC I.S. SA, în procedură de faliment, suprafețe de teren, curți și construcții aflate în vecinătate. Între cele două societăți a existat un litigiu în urma căruia, în favoarea reclamantei SC M. SRL și în sarcina pârâtei SC F. SRL a fost instituit un drept de servitute de trecere conform Deciziei civile nr. 255/2002, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, întabulată la BCPI Piatra-Neamț prin Încheierea nr. 18537/2003.

Conform acestei servituți reclamanta SC M. SRL putea utiliza drept cale de acces suprafețele de teren de 453 mp și respectiv 813 mp aparținând pârâtei SC F. SRL. Susținând că această cale de acces nu poate fi utilizată în condiții optime, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru stingerea acesteia și instituirea unei alte servituți de trecere. La acest dosar s-a dispus conexarea Dosarului nr. 4840/103/2010 al Tribunalului Neamț având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL împotriva pârâtei SC P.P. SRL pentru instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, vehiculul și autovehiculul de tonaj și gabarit mare pe terenul aparținând acesteia, cu motivarea că proprietatea reclamantei se află într-un loc înfundat și se învecinează cu cel aparținând pârâtei din dosarul conexat, în care aceasta a formulat o cerere reconvențională pentru a se dispune radierea servituții de trecere înscrise asupra fondului său.

În motivarea cererii reconvenționale pârâta SC P.P. SRL a arătat că reclamanta SC M. SRL se află în posesia unei servituți de trecere înscrisă și întabulată în CF prin Încheierea nr. 18537/2003. Raportat la această stare de fapt, prima instanță a apreciat, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, cu privire la cererea reclamantei SC M. SRL de a solicita stingerea servituții de trecere că, deși, nu este cea mai bună soluție pentru reclamantă aceasta este totuși beneficiara unei servituți, care poate fi utilizată, deși există unele inconveniente și riscuri având în vedere existența unei rețele de joasă tensiune, a unui bazin de procesare a apelor uzate și a unei rețele electrice subterane de medie tensiune.

Cu toate acestea, reclamanta nu are interesul de a solicita stingerea acestei servituți instituite împotriva sa, cererea fiind formulată doar pentru a se dovedi că cealaltă servitute pe care o solicită în contradictoriu cu pârâta SC P.P. SRL rămâne singura cale de acces, în condițiile în care nimic nu se opune ca pe viitor reclamanta să utilizeze ambele servituți. Prin urmare, prin stingerea servituții utilizate de reclamantă, conform încheierii anterior menționate, aceasta nu urmărește obținerea unui folos practic, ci consideră că în acest mod ar face dovada că va rămâne într-un loc înfundat, ceea ce ar justifica obținerea unei alte căi de acces. Pe de altă parte, proprietarul fondului aservit ar fi avut interesul să solicite stingerea servituții și nu reclamanta care are calitatea de proprietar al fondului dominant.

Cu privire la cererea de instituire a servituții solicitată în contradictoriu cu pârâta SC P.P. SRL, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică din care rezultă că servitutea nou constituită este o soluție optimă pentru reclamantă și care în același timp aduce prejudicii minime acestei pârâte. Cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.P. SRL a fost respinsă cu motivarea că nu s-a argumentat și nu s-a făcut dovada că servitutea astfel instituită ar deveni împovărătoare sau aducătoare de mari prejudicii. Apelul declarat de pârâta SC P.P. SRL a fost admis prin Decizia nr. 74 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii principale și a celei conexe ca nefondate, fiind menținute dispozițiile privind respingerea cererii reconvenționale.

În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de apel a arătat că sunt greșite considerentele reținute de prima instanță cu privire la interesul intimatei-reclamante SC M. SRL de a solicita stingerea servituții existente, deoarece prin acțiunea formulată reclamanta a urmărit să stingă servitutea existentă pe proprietatea pârâtei SC F. SRL pentru a fi îndreptățită să solicite o altă servitute de trecere pe proprietatea pârâtei SC P.P. SRL. Întrucât una dintre condițiile de admisibilitate a unei cereri pentru constituirea unei servituți de trecere este aceea ca fondul dominant să fie loc înfundat, iar în condițiile existenței în favoarea intimatei a unei căi de acces la drumul public, rezultă că fondul dominant nu mai îndeplinește această condiție.

Prin urmare, trebuia analizat dacă servitutea existentă mai poate fi utilizată, și în subsidiar, dacă se impune stabilirea unei alte servituți de trecere. În privința servituții existente, constituită pe proprietatea pârâtei SC F. SRL, tribunalul a reținut că deși nu există niciun obstacol care să o pună pe reclamantă în imposibilitatea de a utiliza această servitute, reclamanta SC M. SRL întâmpină inconveniente și riscuri în utilizarea servituții, în absența unor probe care să demonstreze această susținere. În consecință, arată instanța de apel, deoarece nu se poate reține imposibilitatea utilizării servituții existente, soluția corectă era aceea de respingere a cererii prin care s-a solicitat stingerea servituții de trecere pe fondul pârâtei SC F. SRL, soluție în raport de care se impunea și respingerea cererii conexe de stabilire a unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei SC P.P.

SRL pentru că fiind deja constituită o servitute de trecere, terenul proprietatea reclamantei nu prezintă caracteristica de loc înfundat, condiție necesară pentru admisibilitatea unei acțiuni în stabilirea servituții de trecere. Având în vedere că prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007 prin care apelanta-pârâtă SC P.P. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în vecinătatea celui aparținând intimatei nu s-a instituit o servitute de trecere în favoarea acesteia rezultă că este justificată soluția de respingere a cererii reconvenționale, motiv pentru care sentința apelantă a fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii principale și acțiunii conexe formulate de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. În mod concret recurenta invocă faptul că deși apelul formulat de pârâta SC P.P. SRL a vizat strict acțiunea conexă care a fost admisă cu consecința instituirii unei servituți de trecere și respingerii cererii reconvenționale formulate de această pârâtă, instanța de apel a extins cercetarea sentinței și asupra acțiunii principale care a fost soluționată pe excepție și nu pe fond. Procedând în acest mod, susține recurenta, prin decizia recurată anulând soluția pronunțată pe excepție în acțiunea principală și evocând fondul a privat-o de o cale de atac și de posibilitatea de a dovedi, pentru prima dată pe fond, că cererea de stingere a servituții era întemeiată.

Deși aceste apărări au fost formulate în fața instanței de apel, nu au fost avute în vedere, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Din motivarea hotărârii rezultă implicit că instanța de apel a judecat pe fond ambele acțiuni din dosarele conexate, dată fiind complementaritatea lor, efectuând însă o cercetare sumară a cauzei, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale. În subsidiar, recurenta solicită ca în ipoteza în care nu vor fi avute în vedere neregulile de ordin procedural care ar impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, să se dispună admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dezvoltând în acest sens criticile de fond cu privire la modul în care pentru corecta aplicare a prevederilor art. 616 C. civ. se impune stingerea servituții existente și instituirea alteia pentru utilizarea în condiții optime a terenului proprietatea sa. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că este fondat. Prealabil examinării motivelor de recurs se impune precizarea că, deși recurenta nu indică încălcarea dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., rezultă în mod evident din dezvoltarea criticilor că motivele de nelegalitate vizează aceste prevederi legale, respectiv depășirea limitelor cererii de apel.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 23 din 27 februarie 2013 a Tribunalului Neamț s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei SC M. SRL cu privire la cererea pentru stingerea servituții de trecere, formulată împotriva pârâtei SC F. SRL, în consecință, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă și s-a admis acțiunea din dosarul conexat formulată împotriva pârâtei SC P.P. SRL, respingându-se cererea reconvențională a acesteia. Împotriva acestei soluții, reclamanta nu a declarat apel, ci numai pârâta SC P.P. SRL, care a criticat sentința în privința admiterii acțiunii reclamantei SC M. SRL și respingerii cererii sale reconvenționale, acestea fiind, prin urmare, limitele învestirii instanței de apel.

Din această perspectivă este corectă susținerea recurentei în sensul că excepția lipsei de interes nu mai putea fi analizată în absența unei astfel de critici. Mai exact, excepția lipsei de interes a reclamantei SC M. SRL a fost admisă în Dosarul nr. 3526/103/2012 al Tribunalului Neamț pentru cererea prin care reclamanta a solicitat în contradictoriu cu această pârâtă stingerea servituții de trecere, soluția nu a fost criticată de niciuna dintre aceste părți. Obiectul criticilor formulate în apel de pârâta SC P.P. SRL a fost limitat la modul de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC M. SRL în Dosarul conexat nr. 4840/103/2013 al Tribunalului Neamț, și respectiv al cererii reconvenționale formulate de pârâtă.

Prin urmare, în mod evident excepția lipsei de interes a reclamantei, admisă în acțiunea formulată împotriva pârâtei SC F. SRL, nu putea fi analizată în cadrul apelului declarat de pârâta SC P.P. SRL, care nu era parte în cererea având ca obiect stingerea servituții de trecere. Pe de altă parte, deși nu rezultă că excepția ar fi fost respinsă în apel, prin decizia recurată este analizat fondul cererii reclamantei - respinse pe excepție -, situație în care este justificată critica potrivit căreia aceasta a fost privată de o cale de atac și de posibilitatea de a-și formula apărările necesare. Procedând în acest mod instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ., astfel că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmând a fi admis în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Față de soluția preconizată, analizarea motivelor de fond referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 616 C. civ. este inutilă și lipsită de interes juridic, în rejudecarea cauzei, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel va ține seama de toate motivele și apărările formulate, admițând și probele necesare și utile justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Piatra-Neamț împotriva Deciziei civile nr. 74/2013 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2014. Procesat de GGC - AZ