ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1866/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 23/COM din 27

februarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3526/103/2010 al Tribunalului Neamț,

secția a II-a civilă, s-a admis excepția lipsei de interes cu privire la

cererea pentru stingerea servituții de trecere formulată de reclamanta SC M.

SRL Piatra-Neamț împotriva pârâtei SC F. SRL Dumbrava Roșie cu consecința

respingerii acțiunii față de această pârâtă.

S-a admis acțiunea

formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC P.P. SRL Roznov și s-a stabilit în

favoarea reclamantei SC M. SRL un drept de servitute pe terenul aparținând pârâtei,

situat administrativ în comuna Dumbrava Roșie, str. S., județul Neamț, pe o

suprafață de 177 mp, pentru trecerea cu piciorul și autovehiculul de tonaj și

gabarit mare. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.P.

SRL împotriva reclamantei.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că în Dosarul nr.

3526/103/2010 reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pârâta SC F. SRL

solicitând să se dispună stingerea servituții de trecere și radierea acesteia

din CF nr. X1 și CF nr. X2 din localitatea Dumbrava Roșie.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că reclamanta SC M. SRL și pârâta SC F. SRL au dobândit prin

adjudecare de la SC I.S. SA, în procedură de faliment, suprafețe de teren,

curți și construcții aflate în vecinătate. Între cele două societăți a existat

un litigiu în urma căruia, în favoarea reclamantei SC M. SRL și în sarcina

pârâtei SC F. SRL a fost instituit un drept de servitute de trecere conform

Deciziei civile nr. 255/2002, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, întabulată la

BCPI Piatra-Neamț prin Încheierea nr. 18537/2003. Conform acestei servituți

reclamanta SC M. SRL putea utiliza drept cale de acces suprafețele de teren de

453 mp și respectiv 813 mp aparținând pârâtei SC F. SRL.

Susținând că această

cale de acces nu poate fi utilizată în condiții optime, reclamanta a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile pentru stingerea acesteia și instituirea unei

alte servituți de trecere.

La acest dosar s-a

dispus conexarea Dosarului nr. 4840/103/2010 al Tribunalului Neamț având ca

obiect acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL împotriva pârâtei SC P.P. SRL

pentru instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, vehiculul și

autovehiculul de tonaj și gabarit mare pe terenul aparținând acesteia, cu motivarea

că proprietatea reclamantei se află într-un loc înfundat și se învecinează cu

cel aparținând pârâtei din dosarul conexat, în care aceasta a formulat o cerere

reconvențională pentru a se dispune radierea servituții de trecere înscrise

asupra fondului său.

În motivarea cererii

reconvenționale pârâta SC P.P. SRL a arătat că reclamanta SC M. SRL se află în

posesia unei servituți de trecere înscrisă și întabulată în CF prin Încheierea

nr. 18537/2003.

Raportat la această

stare de fapt, prima instanță a apreciat, în ceea ce privește excepția lipsei

de interes, invocată din oficiu, cu privire la cererea reclamantei SC M. SRL de

a solicita stingerea servituții de trecere că, deși, nu este cea mai bună

soluție pentru reclamantă aceasta este totuși beneficiara unei servituți, care

poate fi utilizată, deși există unele inconveniente și riscuri având în vedere

existența unei rețele de joasă tensiune, a unui bazin de procesare a apelor

uzate și a unei rețele electrice subterane de medie tensiune. Cu toate acestea,

reclamanta nu are interesul de a solicita stingerea acestei servituți

instituite împotriva sa, cererea fiind formulată doar pentru a se dovedi că

cealaltă servitute pe care o solicită în contradictoriu cu pârâta SC P.P. SRL

rămâne singura cale de acces, în condițiile în care nimic nu se opune ca pe

viitor reclamanta să utilizeze ambele servituți.

Prin urmare, prin

stingerea servituții utilizate de reclamantă, conform încheierii anterior

menționate, aceasta nu urmărește obținerea unui folos practic, ci consideră că

în acest mod ar face dovada că va rămâne într-un loc înfundat, ceea ce ar

justifica obținerea unei alte căi de acces. Pe de altă parte, proprietarul

fondului aservit ar fi avut interesul să solicite stingerea servituții și nu

reclamanta care are calitatea de proprietar al fondului dominant.

Cu privire la cererea

de instituire a servituții solicitată în contradictoriu cu pârâta SC P.P. SRL,

tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată având în vedere concluziile

raportului de expertiză tehnică din care rezultă că servitutea nou constituită

este o soluție optimă pentru reclamantă și care în același timp aduce

prejudicii minime acestei pârâte.

Cererea

reconvențională formulată de pârâta SC P.P. SRL a fost respinsă cu motivarea că

nu s-a argumentat și nu s-a făcut dovada că servitutea astfel instituită ar

deveni împovărătoare sau aducătoare de mari prejudicii.

Apelul declarat de

pârâta SC P.P. SRL a fost admis prin Decizia nr. 74 din 12 septembrie 2013 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul respingerii

acțiunii principale și a celei conexe ca nefondate, fiind menținute

dispozițiile privind respingerea cererii reconvenționale.

În argumentarea

deciziei pronunțate, instanța de apel a arătat că sunt greșite considerentele

reținute de prima instanță cu privire la interesul intimatei-reclamante SC M.

SRL de a solicita stingerea servituții existente, deoarece prin acțiunea

formulată reclamanta a urmărit să stingă servitutea existentă pe proprietatea

pârâtei SC F. SRL pentru a fi îndreptățită să solicite o altă servitute de

trecere pe proprietatea pârâtei SC P.P. SRL. Întrucât una dintre condițiile de

admisibilitate a unei cereri pentru constituirea unei servituți de trecere este

aceea ca fondul dominant să fie loc înfundat, iar în condițiile existenței în

favoarea intimatei a unei căi de acces la drumul public, rezultă că fondul

dominant nu mai îndeplinește această condiție. Prin urmare, trebuia analizat

dacă servitutea existentă mai poate fi utilizată, și în subsidiar, dacă se

impune stabilirea unei alte servituți de trecere.

În privința

servituții existente, constituită pe proprietatea pârâtei SC F. SRL, tribunalul

a reținut că deși nu există niciun obstacol care să o pună pe reclamantă în

imposibilitatea de a utiliza această servitute, reclamanta SC M. SRL întâmpină

inconveniente și riscuri în utilizarea servituții, în absența unor probe care

să demonstreze această susținere.

În consecință, arată

instanța de apel, deoarece nu se poate reține imposibilitatea utilizării

servituții existente, soluția corectă era aceea de respingere a cererii prin

care s-a solicitat stingerea servituții de trecere pe fondul pârâtei SC F. SRL,

soluție în raport de care se impunea și respingerea cererii conexe de stabilire

a unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtei SC P.P. SRL pentru

că fiind deja constituită o servitute de trecere, terenul proprietatea

reclamantei nu prezintă caracteristica de loc înfundat, condiție necesară

pentru admisibilitatea unei acțiuni în stabilirea servituții de trecere.

Având în vedere că

prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2007 prin care

apelanta-pârâtă SC P.P. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

situat în vecinătatea celui aparținând intimatei nu s-a instituit o servitute

de trecere în favoarea acesteia rezultă că este justificată soluția de

respingere a cererii reconvenționale, motiv pentru care sentința apelantă a

fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii principale și acțiunii

conexe formulate de reclamantă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC M. SRL, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la

dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ.

În mod concret

recurenta invocă faptul că deși apelul formulat de pârâta SC P.P. SRL a vizat

strict acțiunea conexă care a fost admisă cu consecința instituirii unei

servituți de trecere și respingerii cererii reconvenționale formulate de

această pârâtă, instanța de apel a extins cercetarea sentinței și asupra

acțiunii principale care a fost soluționată pe excepție și nu pe fond.

Procedând în acest

mod, susține recurenta, prin decizia recurată anulând soluția pronunțată pe

excepție în acțiunea principală și evocând fondul a privat-o de o cale de atac

și de posibilitatea de a dovedi, pentru prima dată pe fond, că cererea de

stingere a servituții era întemeiată.

Deși aceste apărări

au fost formulate în fața instanței de apel, nu au fost avute în vedere, ceea

ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la

art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

Din motivarea

hotărârii rezultă implicit că instanța de apel a judecat pe fond ambele acțiuni

din dosarele conexate, dată fiind complementaritatea lor, efectuând însă o

cercetare sumară a cauzei, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale.

În subsidiar,

recurenta solicită ca în ipoteza în care nu vor fi avute în vedere neregulile

de ordin procedural care ar impune casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare,

să se dispună admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., dezvoltând în acest sens criticile de fond cu privire la modul

în care pentru corecta aplicare a prevederilor art. 616 C. civ. se impune

stingerea servituții existente și instituirea alteia pentru utilizarea în

condiții optime a terenului proprietatea sa.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior

menționate, Înalta Curte constată că este fondat.

Prealabil examinării

motivelor de recurs se impune precizarea că, deși recurenta nu indică

încălcarea dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., rezultă în mod evident din

dezvoltarea criticilor că motivele de nelegalitate vizează aceste prevederi

legale, respectiv depășirea limitelor cererii de apel.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 23 din 27 februarie 2013 a Tribunalului Neamț s-a admis excepția

lipsei de interes a reclamantei SC M. SRL cu privire la cererea pentru

stingerea servituții de trecere, formulată împotriva pârâtei SC F. SRL, în

consecință, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă și s-a admis

acțiunea din dosarul conexat formulată împotriva pârâtei SC P.P. SRL,

respingându-se cererea reconvențională a acesteia.

Împotriva acestei

soluții, reclamanta nu a declarat apel, ci numai pârâta SC P.P. SRL, care a

criticat sentința în privința admiterii acțiunii reclamantei SC M. SRL și

respingerii cererii sale reconvenționale, acestea fiind, prin urmare, limitele

învestirii instanței de apel.

Din această

perspectivă este corectă susținerea recurentei în sensul că excepția lipsei de

interes nu mai putea fi analizată în absența unei astfel de critici.

Mai exact, excepția

lipsei de interes a reclamantei SC M. SRL a fost admisă în Dosarul nr. 3526/103/2012

al Tribunalului Neamț pentru cererea prin care reclamanta a solicitat în

contradictoriu cu această pârâtă stingerea servituții de trecere, soluția nu a

fost criticată de niciuna dintre aceste părți.

Obiectul criticilor

formulate în apel de pârâta SC P.P. SRL a fost limitat la modul de soluționare

a acțiunii formulate de reclamanta SC M. SRL în Dosarul conexat nr.

4840/103/2013 al Tribunalului Neamț, și respectiv al cererii reconvenționale

formulate de pârâtă.

Prin urmare, în mod

evident excepția lipsei de interes a reclamantei, admisă în acțiunea formulată

împotriva pârâtei SC F. SRL, nu putea fi analizată în cadrul apelului declarat

de pârâta SC P.P. SRL, care nu era parte în cererea având ca obiect stingerea

servituții de trecere. Pe de altă parte, deși nu rezultă că excepția ar fi fost

respinsă în apel, prin decizia recurată este analizat fondul cererii

reclamantei - respinse pe excepție -, situație în care este justificată critica

potrivit căreia aceasta a fost privată de o cale de atac și de posibilitatea de

a-și formula apărările necesare.

Procedând în acest

mod instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 C. proc. civ., astfel că

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi

admis în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința

casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de soluția

preconizată, analizarea motivelor de fond referitoare la aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 616 C. civ. este inutilă și lipsită de interes juridic, în

rejudecarea cauzei, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., instanța de apel

va ține seama de toate motivele și apărările formulate, admițând și probele

necesare și utile justei soluționări a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC M. SRL Piatra-Neamț împotriva Deciziei civile nr.

74/2013 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și

dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ