ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1782/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 1098 din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1827/108/2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.C.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC A.A.P. SRL Frumușeni, jud. Arad, având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 1083 C. civ., operează clauza exoneratoare de răspundere contractuală, apreciind că acțiunea reclamantei nu este întemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC G.C.I.

SRL, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 216.064,16 euro (echivalentul a 908.973,88 RON, la cursul BNR de 1 euro - 4,2065 RON, din data de 7 martie 2012), reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 149 din 4 iulie 2012, a admis apelul declarat de reclamanta SC G.C.I. SRL, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC G.C.I. SRL împotriva pârâtei SC A.A.P. SRL, a obligat pârâta SC A.A.P. SRL Frumușeni să-i plătească reclamantei SC G.C.I.

SRL suma de 216.064,10 euro, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând penalități calculate pentru nelivrarea diferenței de 190,8 tone de rapiță, a obligat pârâta-intimată să-i plătească reclamantei suma de 6.804,87 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă de timbru, a obligat reclamanta-apelantă SC G.C.I. SRL să-i plătească expertului B.O.C. diferența de 1.559,23 RON, reprezentând onorariu expert, a obligat pârâta SC A.A.P. SRL să-i plătească reclamantei SC G.C.I. SRL suma de 2.059,23 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, din probatoriul administrat, că pârâta SC A.A.P.

SRL a obținut o cantitate totală de 406,73 tone de rapiță, cantitate ce a intrat în gestiunea pârâtei în perioada 12 iulie 2010 - 2 august 2010, cantitatea obținută fiind suficientă pentru ca pârâta să-și onoreze în totalitate obligația de a livra și diferența de 190,6 tone de rapiță reclamantei, că potrivit clauzei penale, inserată în art. 11 din Contractele de vânzare-cumpărare din 7 aprilie 2010 și din 9 aprilie 2010, încheiate între părți, în cazul în care vânzătorii nu livrează întreaga marfă contractată, cumpărătorul va aplica o penalitate de 2%/zi/total cantitate marfă nelivrată până la livrarea întregii mărfi contractate, valoarea penalităților putând depăși valoarea sumei pentru care au fost calculate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.A.P. SRL, prin lichidator judiciar A.G. IPURL Arad, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii, precum și suspendarea judecății cauzei conform art. 36 din Legea nr. 85/2008. Prin Încheierea din Camera de Consiliu din 20 noiembrie 2012, Înalta Curte a respins cererea formulată de petentă, de suspendare a judecății cauzei, reținând, în esență, anterioritatea intrării în insolvență a recurentei față de data deciziei recurate. Recurenta-pârâtă își subsumează criticile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reproșând instanței de apel încălcarea art. 38 din Legea nr. 85/2006, a principiului autonomiei de voință a părților - instanța de control judiciar nedând eficiență art. 16 din contractele încheiate între părți -, precum și a art. 62 C. com.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, împotriva recurentei-pârâte SC A.A.P. SRL a fost deschisă procedura simplificată a falimentului conform Încheierii nr. 229/CC din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, în Dosarul nr. 2671/108/2012, fiind numit lichidator judiciar în persoana A.G. IPURL. Întrucât apelul a fost înregistrat pe rolul curții de apel la 19 iulie 2012, apare cu evidență faptul că judecata apelului s-a făcut în condiții de nelegalitate determinate de necitarea apelantei în conformitate cu art. 87 pct. 5 C. proc.

civ., societatea apelată neavând legitimare procesuală în raport de art. 25 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, aceasta urmând a aprecia și asupra incidenței art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A.A.P. SRL Frumușeni, prin lichidator judiciar A.G. IPURL Arad, împotriva Deciziei nr. 149 din 4 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ