ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1777/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 103/Ap din 25 iulie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de suspendare a executării silite a Deciziei nr. 48/Ap din 30 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 1802/62/2007. În fundamentarea acestei decizii instanța a reținut în esență că în cauză, prin Decizia civilă nr. 48/2008, Curtea de Apel Brașov a admis în parte apelul declarat de pârâta SC N.C. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 3446/2007 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC N.C.

SRL, obligând-o pe pârâta SC R. SRL să predea reclamantei SC N.C. SRL spațiul situat în B., str. P.E., și să efectueze lucrările de reparații care cad în sarcina proprietarului, decizia devenind irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 1533 din 21 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1802/82/2007.

Instanța a constatat că raportul juridic existent între părți izvorăște din Contractul de închiriere din 5 iulie 2002, care constituie legea părților și care stabilește drepturile și obligațiile acestora, că în cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 48 din 30 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a făcut referire la dispozițiile art. 8 din contractul de închiriere, dispoziții care au fost reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia civilă nr. 1533 din 21 mai 2009, împreună cu cele ale art. 9 - 13, tocmai pentru că numai contractul de închiriere stabilește întinderea obligațiilor părților, o detaliere a acestor obligații neputându-se obține pe calea contestației la titlu, în scopul extinderii obiectului învestirii instanței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC R. SRL Brașov, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea contestației astfel cum a fost formulată. Recurenta-contestatoare își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. În cuprinsul cererii recurenta-contestatoare prezintă parcursul procesual al cauzei, precum și situația de fapt proprie speței. Arată recurenta că este adevărat că raportul juridic existent între părți izvorăște din Contractul de închiriere din 5 iulie 2002, care potrivit art. 969 vechiul C. civ.

reprezintă legea părților, dar atâta timp cât la data la care a fost organizată licitația privind închirierea spațiului situat în B., întrucât din caietul de sarcini a rezultat că spațiul se află într-o stare fizică bună, iar intimata după preluarea acestuia l-a subînchiriat către SC P. SA, ulterior imobilul suferind distrugeri, astfel că instanța de judecată trebuia să arate ce fel de lucrări sunt în sarcina proprietarului și ce fel de lucrări sunt în sarcina locatarului.

Recurenta precizează totodată că urmare a plângerii penale formulate de SC R. SRL la data de 27 august 2008 împotriva persoanelor ce se fac vinovate de distrugerea și degradarea imobilului și având numărul unic Parchet 8446/P/2008, s-a început urmărirea penală in rem față de autor necunoscut, că în situația în care SC R. SRL ar proceda la efectuarea de lucrări asupra spațiului, ar periclita cercetările pe care trebuie să le efectueze organele de cercetare penală privind soluționarea plângerii penale pe de o parte, iar pe de altă parte efectuarea lucrărilor ce cad în sarcina recurentei, atâta timp cât nu se știe ce fel de lucrări trebuie efectuate, ar avea repercusiuni grave asupra patrimoniului și bunei desfășurări a activității SC R. SRL.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arata. Prin contestația la titlu se contestă însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea sa, în condițiile în care dispozitivul acesteia ar conține dispoziții ambigue, fără însă a interveni, pe cale procesuală, asupra situației de fapt și de drept reținute în mod irevocabil de instanță. Așadar, finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea contestației la titlu este explicitarea dispozitivului hotărârii ce urmează a fi valorificat în cadrul contestației la executare.

Or, contestatoarea, prin cererea formulată, pune în discuție detalierea unor obligații contractuale, aspect ce excede cadrul în care poate fi examinată o contestației la titlu, cu atât mai mult cu cât pe calea recursului formulat această parte nu a invocat drept critică absența identificării de către instanță a obligațiilor stabilite în sarcina sa, obligații care își au temei convențional în raport de contractul de închiriere mai sus evocat. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC R. SRL Brașov împotriva Sentinței nr. 103 din 25 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ