ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2013

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 44 din data de 13 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6844/112/2012 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza dispozițiilor art. 174 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. rap. la art. 64 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.D., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiuni de omor, la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform disp. art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liber

ării condiționate pentru restul de 290 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 834/2011 a Judecătoriei Bistrița, contopind acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen.

s-a menținut starea de arest a inculpatului,

iar în baza art. 88, C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 11 octombrie 2012, la zi.

S-a f

ăcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c

ătre stat, din care, suma de 2.542 lei pentru faza de urmărire penală.

Pentru a hot

ărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 955/P/2012 al Parchetului de pe l

ângă Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.G.D.,  pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 3 octombrie 2012, pe fondul consumului de alcool, aflându-se în locuința victimei T.I., a reacționat violent la o remarcă a acesteia, lovind-o timp de aproximativ 20 de minute, cu pumnii și picioarele, în zona capului, provocându-i leziuni care au condus la data de 10 octombrie 2012, la decesul victimei.

Situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află atașat la dosar.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost aceasta descris

ă în cuprinsul actului de sesizare a instanței de judecată, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și nu a solicitat administrarea altor probe. Ca urmare, cel în cauză a solicitat ca judecarea sa să se realizeze potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției, cerere ce a fost încuviințată de instanță.

Prin Decizia penal

ă nr. 107/A din 21 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.G.D. și de partea vătămată C.A., împotriva sentinței penale nr. 44/F din 13 martie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

A men

ținut starea de arest a inculpatului C.G.D. și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu 11 octombrie 2012 până la zi, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpatul C.G.D. și partea vătămată C.A.

Inculpatul, prin ap

ărătorul din oficiu, oral, la termenul de astăzi 25 octombrie 2013, a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și a se da o eficiența sporită dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În acest sens, a solicitat să se reaprecieze circumstan

țele atenuante reținute, cu efectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special, având în vedere faptul că a recunoscut și a regretat fapta, are 3 minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei.

Recurenta parte v

ătămată C.A., a solicitat admiterea recursului formulat, astfel cum se află depus la dosar din data de 30 mai 2013 (filele 4-6 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei, condițiile în care a fost săvârșită precum și persoana și conduita inculpatului, respectiv antecedentele penale ale acestuia.

Examin

ând recursurile declarate de inculpatul C.G.D. și de partea vătămată C.A. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozi

țiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Totodat

ă, în conformitate cu disp. art. 385

10

alin. (1), (2) și (2)

1

C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. In cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau

în considerare din oficiu."

Decizia recurat

ă a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 21 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecat

ă în recurs a fost acordat în cauză la data de 25 octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Legiuitorul nu a avut

în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Din aceast

ă perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a fost citat

încă de la primul termen de judecată din data de 10 iulie 2013 când s-a dispus verificarea arestării preventive cu această mențiune precizată anterior, citația fiind primită de recurent la penitenciar la data 25 iunie 2013 (fila 12 dosar Înalte Curte de Casație și Justiție).

Or,

în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 octombrie 2013, la un interval de 4 luni de la primirea citației, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligațiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecin

ță, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului C.G.D. din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat în scris și depus la dosar la Curtea de Apel Cluj din data de 30 mai 2013 (filele 4-6 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) de către partea vătămată C.A., prin care s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin

Legea

nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualiz

ării pedepsei.

Noile dispoziții ale art. 385

9

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci c

ând s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instan

țe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului C.G.D. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Judecata

în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Limitarea obiectului judec

ății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Fa

ță de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.G.D. și de partea vătămată C.A..

V

ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.G.D. și de partea vătămată C.A. împotriva Deciziei penale nr. 107/A/2013 din 21 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2012 la 25 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2013.