ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6021/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, C.T.C. a solicitat în

temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 28/CA

din 5 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr.

1569/CA/2003, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 114 din 13 ianuarie

2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr.

4872/2004.

În motivarea cererii

revizuentul a arătat că prin hotărârea judecătoreasca a cărui revizuire o

solicită instanța de fond i-a respins contestația prin care a solicitat

acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr. 189/2000.

Motivul cererii de

revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv

că după darea hotărârii s-a descoperit un înscris doveditor, pe care l-a anexat

la cererea de față și care îl îndrituiește să se folosească pentru a fi

revizuită hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Înscrisul nou

doveditor, descoperit după darea hotărârii, în baza căruia solicită revizuirea

hotărârii pronunțate de instanța de fond, îl constituie - EXTRAS din Tabloul

nominal de persoane repatriate în Bulgaria în anul 1940 și revenite în țară în

mod fraudulos începând din anul 1941 și până la 1 Ianuarie 1948, act care i-a

fost eliberat și comunicat la data de 8 decembrie 2011 prin adresa nr. C 746

din 8 decembrie 2011 de către Arhivele Naționale - Biroul Județean Tulcea.

Se arată că în acest

tabel sunt indicați și enumerați nominal, defunctul - tată H.T. și membrii

familiei sale, strămutați/expulzați în Bulgaria.

Prin Sentința civilă

nr. 116/CA din 7 martie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de

C.T.C., în contradictoriu cu intimata - Casa Județeană de Pensii Tulcea, ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că motivul de revizuire se întemeiază

pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către

instanța de judecată.

Curtea de Apel a mai

apreciat că respectivul înscris trebuie să fi existat la data judecății, dar

nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții

adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care,

de asemenea, a împiedicat administrarea).

Nu este întrunită

ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea

înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că,

într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri

irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.

Împotriva Sentinței

civile nr. 116/CA din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, contencios administrativ și fiscal, revizuentul C.T.C. a declarat

recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

recurentul reiterează apărările formulate în fața celorlalte instanțe,

susținând că din răspunsul comunicat de Arhivele Naționale Tulcea și extrasul

din «Tabloul nominal de persoane repatriate în Bulgaria în anul 1940 și

reveniți în țară în mod fraudulos începând cu anul 1941 și până la 1 ianuarie

1948», rezultă că a fost considerat «persoană repatriată în Bulgaria în anul

1940», motiv pentru care a fost obligat să părăsească domiciliul în anul 1941,

revenind în țară fraudulos în 1947, la vârsta de 11 ani fiind consemnat în

acest înscris sub numele de D.T.H.

Se mai arată că

înscrisul nou nu a reușit să îl obțină în timp util de la autoritățile statului

român, mai presus de voința sa, prima instanța reținând în mod eronat că nu

sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate

pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Recursul este

declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat

sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere”.

Pentru a fi admisă o

cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi

existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de procurat de

către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi

fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce

urmează a se da în cauză.

În pricina de față,

înscrisul nou invocat nu exista la momentul pronunțării deciziei atacate.

Cu atât mai mult nu

se poate afirma că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică, așa

cum cer dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, față de

aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de revizuire a fost

greșit respinsă.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că, în mod corect a apreciat Curtea de Apel că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

De altfel, recurentul

avea posibilitatea, după intrarea în posesia înscrisului nou indicat, să ceară

revizuirea hotărârii Casei Județene de Pensii, și nu revizuirea hotărârii

judecătorești.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică,

iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul C.T.C. împotriva Sentinței civile nr. 116/CA din 7

martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM