ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6021/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, C.T.C. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 28/CA din 5 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 1569/CA/2003, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 114 din 13 ianuarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4872/2004. În motivarea cererii revizuentul a arătat că prin hotărârea judecătoreasca a cărui revizuire o solicită instanța de fond i-a respins contestația prin care a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de Legea nr. 189/2000. Motivul cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., respectiv că după darea hotărârii s-a descoperit un înscris doveditor, pe care l-a anexat la cererea de față și care îl îndrituiește să se folosească pentru a fi revizuită hotărârea pronunțată de instanța de fond. Înscrisul nou doveditor, descoperit după darea hotărârii, în baza căruia solicită revizuirea hotărârii pronunțate de instanța de fond, îl constituie - EXTRAS din Tabloul nominal de persoane repatriate în Bulgaria în anul 1940 și revenite în țară în mod fraudulos începând din anul 1941 și până la 1 Ianuarie 1948, act care i-a fost eliberat și comunicat la data de 8 decembrie 2011 prin adresa nr. C 746 din 8 decembrie 2011 de către Arhivele Naționale - Biroul Județean Tulcea. Se arată că în acest tabel sunt indicați și enumerați nominal, defunctul - tată H.T.

și membrii familiei sale, strămutați/expulzați în Bulgaria. Prin Sentința civilă nr. 116/CA din 7 martie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de C.T.C., în contradictoriu cu intimata - Casa Județeană de Pensii Tulcea, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că motivul de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată. Curtea de Apel a mai apreciat că respectivul înscris trebuie să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).

Nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat. Împotriva Sentinței civile nr. 116/CA din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, revizuentul C.T.C. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurentul reiterează apărările formulate în fața celorlalte instanțe, susținând că din răspunsul comunicat de Arhivele Naționale Tulcea și extrasul din «Tabloul nominal de persoane repatriate în Bulgaria în anul 1940 și reveniți în țară în mod fraudulos începând cu anul 1941 și până la 1 ianuarie 1948», rezultă că a fost considerat «persoană repatriată în Bulgaria în anul 1940», motiv pentru care a fost obligat să părăsească domiciliul în anul 1941, revenind în țară fraudulos în 1947, la vârsta de 11 ani fiind consemnat în acest înscris sub numele de D.T.H. Se mai arată că înscrisul nou nu a reușit să îl obțină în timp util de la autoritățile statului român, mai presus de voința sa, prima instanța reținând în mod eronat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Recursul este declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”. Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce urmează a se da în cauză.

În pricina de față, înscrisul nou invocat nu exista la momentul pronunțării deciziei atacate. Cu atât mai mult nu se poate afirma că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică, așa cum cer dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, față de aspectele mai sus invocate, nu se poate afirma că cererea de revizuire a fost greșit respinsă. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect a apreciat Curtea de Apel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. De altfel, recurentul avea posibilitatea, după intrarea în posesia înscrisului nou indicat, să ceară revizuirea hotărârii Casei Județene de Pensii, și nu revizuirea hotărârii judecătorești.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.T.C. împotriva Sentinței civile nr. 116/CA din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2013. Procesat de GGC - LM