ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6453/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, reclamanta SC H.I. SRL Filiala București, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea paratei de a emite ordin referitor la procedura de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoare adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, operatorii economici nu pot introduce mărfuri în vederea comercializării acestora în magazinele duty-free decât după plata accizei, a taxei pe valoarea adăugată și a taxelor vamale, după caz.

Totodată, același act normativ, prevede obligativitatea restituirii către operatorii economici a taxelor aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free. Astfel, în temeiul punctului 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010 "Procedura și condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală." S-a mai arătat că ordinul MFP menționat în textul de lege nu a fost emis până în prezent cu toate că O.U.G. nr. 54/2010 a intrat în vigoare pe data de 23 iunie 2010, or acest ordin trebuia emis în termen de 60 de zile de la data publicării ordonanței.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, „Procedura și condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală." S-a mai susținut de către pârâta ANAF că reclamanta nu are interes în formularea cererii de chemare în judecată, dat fiind că nu a formulat la organul vamal competent nicio cerere de restituire, de aici rezultând lipsa sa de interes în formularea acțiunii.

Petenta SC G.C. SRL a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicită obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să emită Ordinul prin care să reglementeze procedura de rambursare a taxei vamale, a taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free, conform art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 104/2002, privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, precum și să plătească daune cominatorii în cuantum de 500 RON/zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la emiterea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice.

În susținerea cererii, petenta a arătat că desfășoară activități de comerț în regim duty-free la un punct de lucru situat în Vama Albița, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar în urma mai multor solicitări privind rambursarea taxei vamale, taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free adresate Ministerului Finanțelor Publice, ANAF și ANV, i s-a comunicat prin Adresa nr. 725339, 726140 din 16 mai 2011 că proiectul de ordin privind aprobarea procedurii și condițiile de restituire a taxei vamale, taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free diplomatic, se afla în procedura de avizare la compartimentele de specialitate din ANAF.

Ordinul, însă, nu a fost emis, iar petenta se afla în imposibilitate de a obține rambursarea acestor taxe, astfel cum prevede art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 104/2002. De asemenea, a menționat că, la data de 7 decembrie 2011, a solicitat Ministerului Finanțelor Publice emiterea ordinului prin care să reglementeze procedura de rambursare a taxei vamale, taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free, conform art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 104/2002, privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, dar nu a primit nici un răspuns.

Cererea de intervenție în interes propriu a fost încuviințată în principiu în ședința publică de la 27 iunie 2012. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 4351 din data de 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF și a lipsei de interes în formularea cererii principale. A admis cererea principală formulată de reclamanta SC H.I. SRL, Filiala București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC G.C. SRL. A obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală să facă propunerea la care face referire art. 2 alin. (6) din O.U.G.

nr. 54/2010, sub sancțiunea de penalități în cuantum de 500 de RON pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să emită, la propunerea ANAF, ordinul prevăzut de art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010. A respins, ca prematură, cererea de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata de penalități. Totodată, a obligat pârâta ANAF la plata către intervenienta SC G.C. SRL a sumei de 4.313,43 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocată de această pârâtă, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. VII din O.U.G.

nr. 54/2010, ordinul privind procedura și condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty se emite de Ministerul Finanțelor, însă la propunerea președintelui ANAF, fără inițiativa acestuia rezultând din modul în care este textul de lege că Ministerul Finanțelor nu poate proceda la emiterea ordinului.

De asemenea, în ce privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârâta ANAF în ce o privește pe reclamantă, decurgând din împrejurarea că acesta nu a formulat la organul vamal nici o cerere de restituire a accizelor sau a taxelor vamale, a constatat că este neîntemeiată, întrucât, prin actele depuse la dosar, reclamanta a dovedit că are calitatea de comerciant în regim duty-free și că a plătit accize către bugetul de stat, neputându-se, astfel, reține lipsa interesului în a solicita emiterea ordinului conținând procedura de restituire a sumelor plătite cu acest titlu, pe baza neformulării unei cereri de restituire.

Sub acest aspect, prima instanță a apreciat că este fără relevanță existența posibilității ca o astfel de cerere să fi fost soluționată prin aplicarea unui ordin ce prevede compensarea creanțelor fiscale rezultate din raporturi juridice vamale și de restituire a eventualelor diferențe, câtă vreme finalitatea acestor prevederi o reprezenta compensarea creanțelor pe care statul, respectiv comercianții le au unul față de celălalt și nu restituirea efectivă a sumelor la care comerciantul avea dreptul potrivit dispozițiilor legale. Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că raportat, pe de o parte, la dispozițiile prevăzute de art. VII din O.U.G.

nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, iar pe de altă parte, la calitatea reclamantei și a intervenientei de comercianți de mărfuri în regim duty-free, cererea acestora de obligare la emiterea ordinului prevăzut de aceste dispoziții legale este întemeiată, întrucât atât reclamanta, cât și intervenienta au justificat interesul în emiterea acestui ordin, dovedind plata, respectiv formularea de cereri de restituire de accize, TVA și taxe vamale (în cazul intervenientei), iar obligația legală a pârâților de a propune, respectiv de a adopta ordinul conținând procedura de restituire a sumelor plătite cu acest titlu decurge din chiar textul de lege enunțat mai sus.

În ceea ce privește capătul din cererea de intervenție vizând obligarea la penalități, judecătorul fondului a constatat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce o privește pe pârâta ANAF, căreia îi revenea inițiativa adoptării ordinului și care avea obligația de a face o propunere în acest sens, într-un termen de 60 de zile de la data la care O.U.G. nr. 54/2010 a fost publicată în M. Of. (21 iunie 2010). Curtea a apreciat, însă, că stabilirea unei astfel de măsuri în ce îl privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor este prematură, câtă vreme obligația acestuia de emitere a ordinului nu poate fi îndeplinită decât după primirea unei astfel de propuneri din partea ANAF.

Recursul Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întrucât potrivit art. V pct. 2 alin. (8) din O.U.G. nr. 54/2010 Ordinul referitor la procedura de restituire a taxei vamale, a TVA și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free, este emis de ministrul finanțelor publice.

A mai arătat recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală că au existat conform dispozițiilor OPANAF nr. 2214/2010, demersuri pentru emiterea ordinului care a fost în discuția Grupului de lucru pentru elaborarea și analizarea proiectelor de acte normative care reglementează aspecte de natură fiscală. - Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta nu a formulat la organul vamal competent nici o cerere de restituire. - Pe fondul cererii se arată că instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010 în loc de art. V pct. 2 alin. (8) și de asemenea, instanța nu poate aprecia cu privire la oportunitatea emiterii unui act administrativ normativ.

- În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, se arată că această soluție a instanței de fond este greșită deoarece Agenția Națională de Administrare Fiscală nu se află în culpă procesuală. În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a arătat în esență că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea greșită a aplicării legii. Se arată că obligația de a emite ordinul prin care va fi reglementată procedura și condițiile de restituire a impozitelor, taxelor aparține prin lege (art. V pct. 2 din O.U.G. nr. 54/2010) și se naște la data la care îi este înaintat proiectul de ordine din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Se arată că toate aceste obligații nu au fost negate în fața instanței de fond care nu a constatat un refuz nejustificat al Ministerului Finanțelor Publice de a emite ordinul.

În drept, cererile de recurs au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta-intervenientă SC G.C. SRL a formulat concluzii scrise și a solicitat punctual respingerea motivelor de recurs ca fiind nefondate, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Reclamanta-intimată SC G.C. SRL a solicitat respingerea ambelor recursuri. Circumstanțele cauzei și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Înalta Curte constată că potrivit art. V pct. 1 (art. 1 alin. (2) și (8)) din O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale modificată și completată: (2) „Operatorii economici introduc mărfuri în vederea comercializării în magazinele duty-free, duty-free diplomatice, numai după plata accizei, taxa pe valoarea adăugată și taxele vamale după caz. (8) Procedura și condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice la propunerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.” Din dispozițiile legale arătate mai sus rezultă că Agenția Națională de Administrare Fiscală participă în procedura de emitere a ordinului prin faptul că trebuie să facă propuneri privind procedura și condițiile de restituire a taxelor.

De altfel, recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală recunoaște că aceste demersuri și propuneri au făcut obiectul „Grupului de lucru ….” de la nivelul acestei instituții, iar Ministerul Finanțelor Publice în recursul său a arătat că obligația sa de emitere a ordinului în discuție se naște la data la care este înaintat proiectul de ordin de către Agenția Națională de Administrare Fiscală. Înalta Curte consideră că au calitate procesuală pasivă deopotrivă cele două autorități, atât prin prisma dispozițiilor legale arătate anterior cât și datorită faptului că Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea M.F.P.

(H.G. nr. 109/2009, cu modificările și completările ulterioare). - În ceea ce privește reținerea greșită a art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010 și aprecierea oportunității emiterii unui act administrativ normativ se constată că acest motiv este nefondat. Instanța de fond a arătat la ce anume se referă prevederile legale invocate, neavând relevanță că articolele în cauză au primit în decursul timpului o altă numerotare. Cât privește oportunitatea emiterii unui act administrativ, normativ, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești câtă vreme în art. VII din O.U.G. nr. 54/2010, „procedura și condițiile de restituire” trebuiau stabilite în termen de 60 de zile de la data publicării ordonanței și aceasta a intrat în vigoare pe data de 23 iunie 2010, iar la data introducerii acțiunii 14 noiembrie 2011 nu fusese emis Ordinul.

Acesta a fost fiind emis pe parcursul judecării prezentei cauze, mai exact după data pronunțării hotărârii instanței de fond. - Motivul de recurs privind excepția lipsei de interes a reclamantei SC H. nu este fondat având în vedere că aceasta este operator economic care comercializează mărfuri în regim de duty-free. Potrivit art. 2 lit. o) lit. p) din Legea nr. 554/2004: lit. o) prevede: „drept vătămat-orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; lit. p) prevede:interes legitim privat-posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;” Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință în scopul realizării cerințelor legii.

Rolul activ al organului fiscal se exercită prin obligația legală a acestuia de a înștiința contribuabilul asupra drepturilor și obligaților ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale. Înalta Curte reține pertinent și dreptul la o bună administrare ca un drept nou fundamental al Uniunii Europene, principiu conform căruia instituțiile trebuie să răspundă tuturor cererilor într-un termen rezonabil și trebuie să comunice persoanelor în cauză orice informație necesară pentru valorificarea drepturilor sale. În speță, intervenienta SC G.C. SRL a solicitat în mod expres emiterea Ordinului ministrului Finanțelor Publice prin care să se reglementeze procedura de rambursare a taxei vamale, TVA și accizei aferente produselor comercializate-a formulat cerere de rambursare a garanțiilor, cerere de audiență etc. pentru a-și valorifica drepturile cu bună-credință.

- În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., proiectul și procedura de avizare la compartimentele Agenției Naționale de Administrare Fiscală fiind prelungită în mod nejustificat, ceea ce echivalează cu o culpă a acestei recurente. - Cât privește recursul Ministerului Finanțelor Publice acesta nu prezintă reale critici față de hotărârea instanței de fond, este nefondat, așa cum s-a arătat anterior procedura și etapele de emitere a ordinului sunt arătate în lege, Ministerul Finanțelor Publice trebuind să aibă pârghii de control asupra organelor din subordinea sa, precum Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Acest control s-a exercitat după pronunțarea instanței de fond, când Ministerul Finanțelor Publice a emis Ordinul nr. 231 din 19 februarie 2013 privind aprobarea Procedurii și condițiilor de restituire a accizei și a TVA aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței nr. 4351 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.576 RON către intimata-intervenientă SC G.C. SRL, constând în onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM