ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6453/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6453/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și fiscal, reclamanta

SC H.I. SRL Filiala București, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice

- Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea paratei de a

emite ordin referitor la procedura de restituire a taxei vamale, a taxei pe

valoare adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin

magazinele duty-free.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că potrivit O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru

combaterea evaziunii fiscale, operatorii economici nu pot introduce mărfuri în

vederea comercializării acestora în magazinele duty-free decât după plata accizei,

a taxei pe valoarea adăugată și a taxelor vamale, după caz. Totodată, același

act normativ, prevede obligativitatea restituirii către operatorii economici a

taxelor aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free. Astfel,

în temeiul punctului 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010 "Procedura și

condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a

accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free

diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al

ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale

de Administrare Fiscală."

S-a mai arătat că

ordinul MFP menționat în textul de lege nu a fost emis până în prezent cu toate

că O.U.G. nr. 54/2010 a intrat în vigoare pe data de 23 iunie 2010, or acest

ordin trebuia emis în termen de 60 de zile de la data publicării ordonanței.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că potrivit O.U.G. nr.

54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, „Procedura și

condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a

accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free

diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al

ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale

de Administrare Fiscală."

S-a mai susținut de

către pârâta ANAF că reclamanta nu are interes în formularea cererii de chemare

în judecată, dat fiind că nu a formulat la organul vamal competent nicio cerere

de restituire, de aici rezultând lipsa sa de interes în formularea acțiunii.

Petenta SC G.C. SRL a

formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicită

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să emită Ordinul prin care să

reglementeze procedura de rambursare a taxei vamale, a taxei pe valoare

adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin magazinele

duty-free, conform art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 104/2002, privind

comercializarea mărfurilor în regim duty-free, precum și să plătească daune

cominatorii în cuantum de 500 RON/zi întârziere de la data rămânerii definitive

a hotărârii, până la emiterea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice.

În susținerea

cererii, petenta a arătat că desfășoară activități de comerț în regim duty-free

la un punct de lucru situat în Vama Albița, cu respectarea prevederilor legale

în vigoare, iar în urma mai multor solicitări privind rambursarea taxei vamale,

taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin

magazinele duty-free adresate Ministerului Finanțelor Publice, ANAF și ANV, i

s-a comunicat prin Adresa nr. 725339, 726140 din 16 mai 2011 că proiectul de

ordin privind aprobarea procedurii și condițiile de restituire a taxei vamale,

taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor comercializate prin

magazinele duty-free/duty-free diplomatic, se afla în procedura de avizare la

compartimentele de specialitate din ANAF.

Ordinul, însă, nu a

fost emis, iar petenta se afla în imposibilitate de a obține rambursarea

acestor taxe, astfel cum prevede art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr.

104/2002.

De asemenea, a

menționat că, la data de 7 decembrie 2011, a solicitat Ministerului Finanțelor

Publice emiterea ordinului prin care să reglementeze procedura de rambursare a

taxei vamale, taxei pe valoare adăugată și accizei aferente produselor

comercializate prin magazinele duty-free, conform art. 1 alin. (8) din O.U.G.

nr. 104/2002, privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, dar nu a

primit nici un răspuns.

Cererea de

intervenție în interes propriu a fost încuviințată în principiu în ședința

publică de la 27 iunie 2012.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

4351 din data de 27 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei ANAF și a lipsei de interes în formularea cererii

principale.

A admis cererea

principală formulată de reclamanta SC H.I. SRL, Filiala București, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de

Administrare Fiscală, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

SC G.C. SRL.

A obligat pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală să facă propunerea la care face

referire art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010, sub sancțiunea de penalități

în cuantum de 500 de RON pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii

irevocabile a hotărârii și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să

emită, la propunerea ANAF, ordinul prevăzut de art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr.

54/2010.

A respins, ca

prematură, cererea de obligare a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la

plata de penalități.

Totodată, a obligat

pârâta ANAF la plata către intervenienta SC G.C. SRL a sumei de 4.313,43 RON,

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, invocată de această pârâtă, Curtea a constatat că aceasta este

neîntemeiată, întrucât potrivit dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 54/2010,

ordinul privind procedura și condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei

pe valoarea adăugată și a accizei aferente produselor comercializate prin

magazinele duty-free/duty se emite de Ministerul Finanțelor, însă la propunerea

președintelui ANAF, fără inițiativa acestuia rezultând din modul în care este

textul de lege că Ministerul Finanțelor nu poate proceda la emiterea ordinului.

De asemenea, în ce

privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârâta

ANAF în ce o privește pe reclamantă, decurgând din împrejurarea că acesta nu a

formulat la organul vamal nici o cerere de restituire a accizelor sau a taxelor

vamale, a constatat că este neîntemeiată, întrucât, prin actele depuse la

dosar, reclamanta a dovedit că are calitatea de comerciant în regim duty-free

și că a plătit accize către bugetul de stat, neputându-se, astfel, reține lipsa

interesului în a solicita emiterea ordinului conținând procedura de restituire

a sumelor plătite cu acest titlu, pe baza neformulării unei cereri de

restituire.

Sub acest aspect,

prima instanță a apreciat că este fără relevanță existența posibilității ca o

astfel de cerere să fi fost soluționată prin aplicarea unui ordin ce prevede

compensarea creanțelor fiscale rezultate din raporturi juridice vamale și de

restituire a eventualelor diferențe, câtă vreme finalitatea acestor prevederi o

reprezenta compensarea creanțelor pe care statul, respectiv comercianții le au

unul față de celălalt și nu restituirea efectivă a sumelor la care comerciantul

avea dreptul potrivit dispozițiilor legale.

Cât privește fondul

cauzei, instanța de fond a constatat că raportat, pe de o parte, la

dispozițiile prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri

pentru combaterea evaziunii fiscale, iar pe de altă parte, la calitatea reclamantei

și a intervenientei de comercianți de mărfuri în regim duty-free, cererea

acestora de obligare la emiterea ordinului prevăzut de aceste dispoziții legale

este întemeiată, întrucât atât reclamanta, cât și intervenienta au justificat

interesul în emiterea acestui ordin, dovedind plata, respectiv formularea de

cereri de restituire de accize, TVA și taxe vamale (în cazul intervenientei),

iar obligația legală a pârâților de a propune, respectiv de a adopta ordinul

conținând procedura de restituire a sumelor plătite cu acest titlu decurge din

chiar textul de lege enunțat mai sus.

În ceea ce privește

capătul din cererea de intervenție vizând obligarea la penalități, judecătorul

fondului a constatat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, în ceea ce o privește pe pârâta ANAF, căreia îi revenea

inițiativa adoptării ordinului și care avea obligația de a face o propunere în

acest sens, într-un termen de 60 de zile de la data la care O.U.G. nr. 54/2010

a fost publicată în M. Of. (21 iunie 2010).

Curtea a apreciat,

însă, că stabilirea unei astfel de măsuri în ce îl privește pe pârâtul

Ministerul Finanțelor este prematură, câtă vreme obligația acestuia de emitere

a ordinului nu poate fi îndeplinită decât după primirea unei astfel de

propuneri din partea ANAF.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs atât pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală, cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

său pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat în esență

următoarele:

- Instanța de fond în

mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, întrucât potrivit art. V pct. 2 alin. (8)

din O.U.G. nr. 54/2010 Ordinul referitor la procedura de restituire a taxei

vamale, a TVA și a accizei aferente produselor comercializate prin magazinele

duty-free, este emis de ministrul finanțelor publice.

A mai arătat

recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală că au existat conform

dispozițiilor OPANAF nr. 2214/2010, demersuri pentru emiterea ordinului care a

fost în discuția Grupului de lucru pentru elaborarea și analizarea proiectelor

de acte normative care reglementează aspecte de natură fiscală.

- Instanța de fond a

respins în mod greșit excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea

cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta nu a formulat la organul vamal

competent nici o cerere de restituire.

- Pe fondul cererii

se arată că instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea art. 2 alin. (6)

din O.U.G. nr. 54/2010 în loc de art. V pct. 2 alin. (8) și de asemenea,

instanța nu poate aprecia cu privire la oportunitatea emiterii unui act

administrativ normativ.

- În ceea ce privește

acordarea cheltuielilor de judecată, se arată că această soluție a instanței de

fond este greșită deoarece Agenția Națională de Administrare Fiscală nu se află

în culpă procesuală.

În motivarea

recursului său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a arătat în esență că

hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea greșită a aplicării

legii.

Se arată că obligația

de a emite ordinul prin care va fi reglementată procedura și condițiile de

restituire a impozitelor, taxelor aparține prin lege (art. V pct. 2 din O.U.G.

nr. 54/2010) și se naște la data la care îi este înaintat proiectul de ordine

din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Se arată că toate

aceste obligații nu au fost negate în fața instanței de fond care nu a

constatat un refuz nejustificat al Ministerului Finanțelor Publice de a emite

ordinul.

În drept, cererile de

recurs au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamanta-intervenientă

SC G.C. SRL a formulat concluzii scrise și a solicitat punctual respingerea

motivelor de recurs ca fiind nefondate, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanta-intimată

SC G.C. SRL a solicitat respingerea ambelor recursuri.

Circumstanțele cauzei

și soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

Înalta Curte constată

că potrivit art. V pct. 1 (art. 1 alin. (2) și (8)) din O.U.G. nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale modificată și

completată:

(2) „Operatorii

economici introduc mărfuri în vederea comercializării în magazinele duty-free,

duty-free diplomatice, numai după plata accizei, taxa pe valoarea adăugată și

taxele vamale după caz.

(8) Procedura și

condițiile de restituire a taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a

accizei aferente produselor comercializate prin magazinele duty-free/duty-free

diplomatice, conform prezentei ordonanțe de urgență, se stabilesc prin ordin al

ministrului finanțelor publice la propunerea Agenției Naționale de Administrare

Fiscală.”

Din dispozițiile

legale arătate mai sus rezultă că Agenția Națională de Administrare Fiscală

participă în procedura de emitere a ordinului prin faptul că trebuie să facă

propuneri privind procedura și condițiile de restituire a taxelor.

De altfel, recurenta

Agenția Națională de Administrare Fiscală recunoaște că aceste demersuri și

propuneri au făcut obiectul „Grupului de lucru ….” de la nivelul acestei

instituții, iar Ministerul Finanțelor Publice în recursul său a arătat că

obligația sa de emitere a ordinului în discuție se naște la data la care este

înaintat proiectul de ordin de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Înalta Curte

consideră că au calitate procesuală pasivă deopotrivă cele două autorități,

atât prin prisma dispozițiilor legale arătate anterior cât și datorită faptului

că Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca

organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea M.F.P.

(H.G. nr. 109/2009, cu modificările și completările ulterioare).

- În ceea ce privește

reținerea greșită a art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 54/2010 și aprecierea

oportunității emiterii unui act administrativ normativ se constată că acest

motiv este nefondat.

Instanța de fond a

arătat la ce anume se referă prevederile legale invocate, neavând relevanță că

articolele în cauză au primit în decursul timpului o altă numerotare.

Cât privește

oportunitatea emiterii unui act administrativ, normativ, instanța de fond nu a

depășit atribuțiile puterii judecătorești câtă vreme în art. VII din O.U.G. nr.

54/2010, „procedura și condițiile de restituire” trebuiau stabilite în termen

de 60 de zile de la data publicării ordonanței și aceasta a intrat în vigoare

pe data de 23 iunie 2010, iar la data introducerii acțiunii 14 noiembrie 2011

nu fusese emis Ordinul. Acesta a fost fiind emis pe parcursul judecării

prezentei cauze, mai exact după data pronunțării hotărârii instanței de fond.

- Motivul de recurs

privind excepția lipsei de interes a reclamantei SC H. nu este fondat având în

vedere că aceasta este operator economic care comercializează mărfuri în regim

de duty-free.

Potrivit art. 2 lit.

o) lit. p) din Legea nr. 554/2004:

lit. o) prevede:

„drept vătămat-orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act

normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

lit. p)

prevede:interes legitim privat-posibilitatea de a pretinde o anumită conduită,

în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat;”

Relațiile dintre

contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință

în scopul realizării cerințelor legii.

Rolul activ al

organului fiscal se exercită prin obligația legală a acestuia de a înștiința

contribuabilul asupra drepturilor și obligaților ce îi revin în desfășurarea

procedurii potrivit legii fiscale.

Înalta Curte reține

pertinent și dreptul la o bună administrare ca un drept nou fundamental al

Uniunii Europene, principiu conform căruia instituțiile trebuie să răspundă

tuturor cererilor într-un termen rezonabil și trebuie să comunice persoanelor

în cauză orice informație necesară pentru valorificarea drepturilor sale.

În speță,

intervenienta SC G.C. SRL a solicitat în mod expres emiterea Ordinului

ministrului Finanțelor Publice prin care să se reglementeze procedura de

rambursare a taxei vamale, TVA și accizei aferente produselor comercializate-a

formulat cerere de rambursare a garanțiilor, cerere de audiență etc. pentru

a-și valorifica drepturile cu bună-credință.

- În ceea ce privește

cheltuielile de judecată, se reține că în mod corect instanța de fond a făcut

aplicarea art. 274 C. proc. civ., proiectul și procedura de avizare la

compartimentele Agenției Naționale de Administrare Fiscală fiind prelungită în

mod nejustificat, ceea ce echivalează cu o culpă a acestei recurente.

- Cât privește

recursul Ministerului Finanțelor Publice acesta nu prezintă reale critici față

de hotărârea instanței de fond, este nefondat, așa cum s-a arătat anterior

procedura și etapele de emitere a ordinului sunt arătate în lege, Ministerul

Finanțelor Publice trebuind să aibă pârghii de control asupra organelor din

subordinea sa, precum Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Acest control s-a

exercitat după pronunțarea instanței de fond, când Ministerul Finanțelor

Publice a emis Ordinul nr. 231 din 19 februarie 2013 privind aprobarea

Procedurii și condițiilor de restituire a accizei și a TVA aferente produselor

comercializate prin magazinele duty-free.

Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor

Publice împotriva Sentinței nr. 4351 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă

recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul

Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.576 RON

către intimata-intervenientă SC G.C. SRL, constând în onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM