ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de

față,

Analizând lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 12 februarie 2010 s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea

formulată de petiționara M.L. împotriva rezoluției nr. 1311/P/2008 din 17

decembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe

care o consideră nelegală și netemeinică.

Pentru soluționarea

cauzei, Înalta Curte a dispus atașarea Dosarelor nr. 1311/P/2008 și nr. 11919/6113/II-2/2009

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele

existente la dosar, Înalta Curte reține că petenta M.L., membru fondator al

Asociației SC D. SA Tulcea, a formulat plângerea penală împotriva numiților P.Ș.,

senator U.D.M.R., P.C., fost președinte la Tribunalul Tulcea, A.E., notar, S.D., notar, A.C., avocat, S.G., avocat, M.P. și S.N.,

directori generali, solicitând a se efectua cercetări față de aceștia sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 291 C. pen.,

246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 292 C. pen.

În motivarea

plângerii petenta susține că aceste infracțiuni ai fost comise cu ocazia

întocmirii actelor de constituire al asociației și ale actelor adiționale la Statut.

Susține petenta că

actul adițional nr. 2587 din 12 octombrie 1998 conține modificări nesupuse

votului validării Adunării Generale și necuprinse în procesul-verbal din 12

octombrie 1998, fapt pentru care, în accepțiunea sa, ar constituii fals

intelectual.

Susținerea de către

avocatul A.C. a admiterii modificării Statutului a componenței Consiliului de

Administrație și înregistrarea acestor modificări în registrul persoanelor

juridice, precum și admiterea unei astfel de cereri de către președintele

tribunalului, P.C., ar constitui abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

Cu privire la notarii

A.E. și S.D., arată petenta că aceștia se fac vinovați de comiterea

infracțiunii de fals intelectual cu prilejul autentificării modificărilor la

statutul asociației.

Cu privire la senatorul

P.Ș., petenta este nemulțumită de conținutul adresei nr. 111347 din 4 iulie 2000

înaintată de acesta Tribunalului Tulcea.

Prin ordonanța nr. 1311/P/2008

din 4 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de: P.Ș., senator în Parlamentul României, pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată,

prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen., întrucât s-a

stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală; a dispus și declinat cauza

cu privire la ceilalți făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța, în vederea continuării și definitivării cercetării penale sub aspectele

învederate, cheltuielile judiciare avansate rămânând în sarcina acestuia;

comunicarea unei copii de pe rezoluție petentei și persoanei cercetate și o

copie a prezentei ordonanțe, împreună cu materialul disjuns se vor trimite

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, spre conformare.

Pentru a dispune

această soluție, Parchetul a avut în vedere că secretarul de stat a acționat în

cadrul legal, avizul modificărilor la statut fiind dreptul său derivat din

atribuțiile de serviciu.

Avizul trimis

instanței de către intimat nu a fost determinant la adoptarea soluției, el

fiind analizat în coroborare și cu celelalte probe administrate în cauză, fapt

pentru care s-a apreciat că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei

ordonanțe a formulat plângere petenta ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 11919/6113/II/2/2009 din 17 decembrie 2009 a Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și

criminalistică.

Împotriva soluției de

neurmărire penală, în termen legal, în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

a formulat plângere petiționara M.L., fiind nemulțumită de modul în care s-a

desfășurat activitatea procurorului care nu a solicitat fișa postului numitului

P.Ș., iar soluția de disjungere și declinare a competenței de soluționare a

cauzei cu privire la ceilalți făptuitori este nelegală, netemeinică și

demonstrează că nu a fost efectuată o cercetare temeinică.

Analizând actele

existente la dosar, Înalta Curte reține că plângerea formulată de petentă nu

este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă față de P.Ș. este legală și temeinică, actele premergătoare

efectuate în cauză stabilind că faptele penale reclamate de petiționara M.L. nu

există în materialitatea lor.

Astfel, din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul Pete Ștefan, în calitatea

sa de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației a

înaintat Tribunalului Tulcea în cadrul Dosarului nr. 1264/2000 adresa nr. 111347

din 4 iulie 2000 cu următorul cuprins: „urmare adresei dvs. înregistrată la M.A.A. cu nr. 111371/2000 vă facem cunoscut că am analizat Statutul A.D. SA Tulcea, actul

adițional autentificat x, actul adițional autentificat z, actul adițional

autentificat y și actul adițional autentificat q la acest statut și în

consecință suntem de acord cu funcționarea asociației cu condiția ca aceasta

să-și desfășoare activitatea non profit, potrivit legii”.

Ca atare, intimatul a

înaintat această adresă cu titlu de aviz, către Tribunalul Tulcea, instanța

învestită cu soluționarea cauzei pronunțând o soluție, în raport de toate

actele existente la dosar și nu numai în funcție de acest aviz emis de

Ministerul Agriculturii și Alimentației.

De asemenea, faptul că

intimatul a emis acest aviz, în virtutea funcției pe care o deținea în

Ministerul Agriculturii și Alimentației, nu poate constitui elementul material

al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art.

248

1

C. pen.

Avizul înaintat

instanței de judecată a fost dat în virtutea atribuțiilor de serviciu, în

condiții de strictă legalitate, iar faptul că petiționara este nemulțumită de

conținutul avizului nu poate antrena tragerea la răspundere penală a

intimatului.

Si soluția de

disjungere a cauzei, în raport de ceilalți făptuitori este legală și temeinică,

în mod corect apreciind procurorul anchetator că nu există cauze de conexitate

și indivizibilitate în conformitate cu dispozițiile art. 33 C. pen., între pretinsele

fapte comise de intimatul P.Ș. și ceilalți făptuitori.

Reținând că rezoluția

atacată este legală și temeinică., Înalta Curte urmează, ca în baza art. 278/1 alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., că respingă, ca nefondată, plângerea formulată de

petentă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta M.L. împotriva ordonanței nr. 1311/P/2008

din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2010.