ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, Analizând lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 februarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționara M.L. împotriva rezoluției nr. 1311/P/2008 din 17 decembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care o consideră nelegală și netemeinică. Pentru soluționarea cauzei, Înalta Curte a dispus atașarea Dosarelor nr. 1311/P/2008 și nr. 11919/6113/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că petenta M.L., membru fondator al Asociației SC D. SA Tulcea, a formulat plângerea penală împotriva numiților P.Ș., senator U.D.M.R., P.C., fost președinte la Tribunalul Tulcea, A.E., notar, S.D., notar, A.C., avocat, S.G., avocat, M.P.

și S.N., directori generali, solicitând a se efectua cercetări față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 291 C. pen., 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 292 C. pen. În motivarea plângerii petenta susține că aceste infracțiuni ai fost comise cu ocazia întocmirii actelor de constituire al asociației și ale actelor adiționale la Statut. Susține petenta că actul adițional nr. 2587 din 12 octombrie 1998 conține modificări nesupuse votului validării Adunării Generale și necuprinse în procesul-verbal din 12 octombrie 1998, fapt pentru care, în accepțiunea sa, ar constituii fals intelectual. Susținerea de către avocatul A.C. a admiterii modificării Statutului a componenței Consiliului de Administrație și înregistrarea acestor modificări în registrul persoanelor juridice, precum și admiterea unei astfel de cereri de către președintele tribunalului, P.C., ar constitui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la notarii A.E. și S.D., arată petenta că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de fals intelectual cu prilejul autentificării modificărilor la statutul asociației. Cu privire la senatorul P.Ș., petenta este nemulțumită de conținutul adresei nr. 111347 din 4 iulie 2000 înaintată de acesta Tribunalului Tulcea.

Prin ordonanța nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de: P.Ș., senator în Parlamentul României, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen., întrucât s-a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală; a dispus și declinat cauza cu privire la ceilalți făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în vederea continuării și definitivării cercetării penale sub aspectele învederate, cheltuielile judiciare avansate rămânând în sarcina acestuia; comunicarea unei copii de pe rezoluție petentei și persoanei cercetate și o copie a prezentei ordonanțe, împreună cu materialul disjuns se vor trimite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, spre conformare.

Pentru a dispune această soluție, Parchetul a avut în vedere că secretarul de stat a acționat în cadrul legal, avizul modificărilor la statut fiind dreptul său derivat din atribuțiile de serviciu. Avizul trimis instanței de către intimat nu a fost determinant la adoptarea soluției, el fiind analizat în coroborare și cu celelalte probe administrate în cauză, fapt pentru care s-a apreciat că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 11919/6113/II/2/2009 din 17 decembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică.

Împotriva soluției de neurmărire penală, în termen legal, în baza art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționara M.L., fiind nemulțumită de modul în care s-a desfășurat activitatea procurorului care nu a solicitat fișa postului numitului P.Ș., iar soluția de disjungere și declinare a competenței de soluționare a cauzei cu privire la ceilalți făptuitori este nelegală, netemeinică și demonstrează că nu a fost efectuată o cercetare temeinică. Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că plângerea formulată de petentă nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează: Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de P.Ș. este legală și temeinică, actele premergătoare efectuate în cauză stabilind că faptele penale reclamate de petiționara M.L.

nu există în materialitatea lor. Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul Pete Ștefan, în calitatea sa de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației a înaintat Tribunalului Tulcea în cadrul Dosarului nr. 1264/2000 adresa nr. 111347 din 4 iulie 2000 cu următorul cuprins: „urmare adresei dvs. înregistrată la M.A.A. cu nr. 111371/2000 vă facem cunoscut că am analizat Statutul A.D. SA Tulcea, actul adițional autentificat x, actul adițional autentificat z, actul adițional autentificat y și actul adițional autentificat q la acest statut și în consecință suntem de acord cu funcționarea asociației cu condiția ca aceasta să-și desfășoare activitatea non profit, potrivit legii”.

Ca atare, intimatul a înaintat această adresă cu titlu de aviz, către Tribunalul Tulcea, instanța învestită cu soluționarea cauzei pronunțând o soluție, în raport de toate actele existente la dosar și nu numai în funcție de acest aviz emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. De asemenea, faptul că intimatul a emis acest aviz, în virtutea funcției pe care o deținea în Ministerul Agriculturii și Alimentației, nu poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen. Avizul înaintat instanței de judecată a fost dat în virtutea atribuțiilor de serviciu, în condiții de strictă legalitate, iar faptul că petiționara este nemulțumită de conținutul avizului nu poate antrena tragerea la răspundere penală a intimatului.

Si soluția de disjungere a cauzei, în raport de ceilalți făptuitori este legală și temeinică, în mod corect apreciind procurorul anchetator că nu există cauze de conexitate și indivizibilitate în conformitate cu dispozițiile art. 33 C. pen., între pretinsele fapte comise de intimatul P.Ș. și ceilalți făptuitori. Reținând că rezoluția atacată este legală și temeinică., Înalta Curte urmează, ca în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., că respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.L. împotriva ordonanței nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2010.